Doamne, bun și iubitor,
Mă apropii cu fior,
Să primesc din mâna Ta
Pâinea sfântă – viața mea.
Views: 1310
Liturgică şi Tipic
Iarăşi despre Prohodul Maicii Domnului
Când vorbim de manuscrise liturgice (cum de altfel şi de oricare alte izvoare literare, inclusiv profane), trebuie să avem în vedere mai multe etape de cercetare, care rareori pot fi făcute de aceleași persoane şi dintr-o dată. Iată principalele etape:
- Se stabileşte ce fel de text am descoperit, dacă este integral sau parţial şi dacă este autentic ori fals. Aceasta presupune competențe din mai multe discipline științifice (filologie, paleografie etc.).
- Pe baza unor informații interne şi externe, precum şi a stilului de scriere, se stabilește perioada şi locul scrierii. Dacă acest lucru nu este evident, se fac analize fizico-chimice ale suportului de scriere şi a cernelii. Dar asta nu e tot şi abia în acest moment intervine liturgica…
- Se stabileşte dacă manuscrisul reflectă un text aflat în uz la acea vreme sau redă o tradiţie mai veche, ieşită total sau parţial din uz. Avem o mulţime de exemple de acest gen, când anumite mss erau copiate ulterior doar pentru colecţie (bibliotecă), fără a fi folosite efectiv.
- Se identifică eventualele surse ale documentului şi conexiuni directe sau indirecte cu alte texte similare. Este important de stabilit aria de răspândire a unui text, pentru a înţelege uzanța şi receptarea lui.
- O etapă foarte importantă şi deloc simplă, care se realizează prin metoda „liturgicii comparate”, este interpretarea informațiilor obținute în etapele anterioare, dar mai ales – concluziile (inclusiv practice) pe care le facem ca urmare a acestor interpretări.
În legătură cu acestea pot să vă aduc o mulțime de exemple în care putem observa că aflarea unui manuscris liturgic sau muzical vechi poate însemna foarte mult, dar şi aproape nimic.
Iată un exemplu concret: faptul că există un ms muzical cu Prohodul Maicii Domnului (EBE 2458, sec. XIV – vezi imaginea de mai sus), nu înseamnă că acesta era cântat undeva în parohii sau mănăstiri. Din contra, toate tipicurile vechi, inclusiv primul Tipic al Mănăstirii Sf. Sava tipărit în greceşte (Venezia, 1545/1546), ediţiile slavoneşti din sec. XVII, ediţia românească a mitropolitului Veniamin Costache (Iaşi, 1816) şi ediţiile tipicurilor „catedrale” greceşti din sec. XIX – niciunul nu prevede cântarea Prohodului Maicii Domnului şi nici măcar nu amintesc de el.
Views: 1339
Episcop Petru Pruteanu – Liturghia baptismală bizantină: istorie, teologie și implicații pastorale
După ani de muncă, cu ajutorul lui Dumnezeu, cartea mea despre Botez a ajuns la tipar și este deja disponibilă în librăriile din România, iar în curând și pe Amazon. O puteţi comanda pe saitul editurii Theosis sau pe cel al Librăriei Sophia. Preţul de vânzare – 78 RONi (cartonată).
Comandând chiar acum 2 cărți şi atingând o valoare de peste 150 de RONi, beneficiați de livrare gratuită în România. Astfel, veți putea face un cadou preotului/duhovnicului vostru sau unui student teolog, care poate nu-și permite să o cumpere, deși prețul l-am pus minimum posibil.
După cum veți putea vedea, este vorba de o lucrare cu peste 400 de pagini, peste 1000 de note de subsol și peste 650 de titluri la Bibliografie. Aici puteţi studia cuprinsul cărţii şi citi prefaţa, în care explic inclusiv sensul expresiei „liturghia baptismală”.
Views: 365
„Iară şi iară” despre orele slujbelor din Săptămâna Sfintelor Pătimiri
Conform Tipicului şi indicațiilor din Triod, Vecernia cu Liturghia din Joia Mare ar trebui să se săvârșească la Ceasul al 8-lea din zi (aproximativ: 14-15h), având o durată de 2h-2,5h. Dacă, după „Rugăciunea Amvonului” se face şi „rânduiala spălării picioarelor”, slujba se termină pe la 17-18h, când frații merg la masă şi mănâncă bucate fierte, cu dezlegare la untdelemn şi vin (întrucât urmează o slujbă lungă şi două zile de ajunare).
După cină (singura masă din zi), fraţii citesc la chilie (nu în biserică!) Pavecerniţa Mică cu Tricântarea Sf. Andrei Cretanul (deşi nu-i clar de unde, într-o obște mare, fiecare monah ar fi putut avea cartea Triodului cu acest Canon şi cum l-ar putea cânta fiecare la chilie).
După doar două ore de odihnă, în jurul orei 21:00 („ceasul 2 din noapte”) – se începe Privegherea ([b]denia) Sfintelor Pătimiri cu citirea celor 12 Evanghelii, care se încheie după miezul nopții. Vineri dimineaţa, pe la 7-8h („ceasul 2 din zi”), se citesc Ceasurile Împărăteşti.
Views: 20
Monahul Damaschin Aghioritul – O Catedrală din Cuvinte: Ordinea Nevăzută a Imnului Acatist
Anul liturgic este presărat cu momente de profundă reflecție teologică, în care slujbele Bisericii devin nu doar prilej de rugăciune, ci și o cale spre înțelegerea tainică a moștenirii ortodoxe. Printre acestea, Sâmbăta Acatistului, aflată anul acesta în proximitatea praznicului Buneivestiri, ne oferă ocazia de a ne apropia de una dintre cele mai desăvârșite creații ale imnografiei bizantine: Imnul Acatist. Adesea rostit în biserici sau în evlavia personală, acest imn este mult mai mult decât o simplă succesiune de condace și icoase; el ascunde o arhitectură teologică precisă, în care fiecare element își are locul său rânduit cu înțelepciune.
Îmbinând armonios dogma, poezia și simbolismul numeric, Acatistul nu este doar un imn de laudă adus Maicii Domnului, ci și o mărturie liturgică a tainei Întrupării. Precum o catedrală alcătuită din piatră și lumină, el este construit din cuvinte așezate cu o rânduială desăvârșită, fiecare detaliu având un sens anume în economia textului, asemenea unui mozaic în care fiecare piesă contribuie la descoperirea frumuseții celei nevăzute. Cu toate acestea, frumusețea sa interioară rămâne adesea ascunsă, estompată de obișnuința recitării, iar structura sa numerică și simbolică trece neobservată. Însă dacă ne oprim și îl cercetăm mai atent, vom descoperi în el aceeași armonie care stă la temelia întregii rânduieli liturgice a Bisericii – o armonie care nu este doar artistică, ci revelatoare, căci frumusețea în Ortodoxie nu este decorativă, ci îndrumătoare spre adevăr
De aceea scopul acestui studiu este de a explora Acatistul nu doar ca pe un text de evlavie, ci ca pe o alcătuire teologică riguroasă, în care fiecare vers reflectă o viziune profundă asupra mântuirii. Printr-o privire atentă asupra acestei structuri, vom încerca să descoperim ordinea nevăzută care se ascunde în spatele cuvintelor, redescoperind astfel uimirea în fața uneia dintre cele mai rafinate opere imnografice ale Bisericii.
Views: 497
Liturghia matinală (cu antifoane) a Darurilor Înaintesfințite: text oficial, aprobat sinodal în Grecia
În Liturghierul Misionar tipărit la Chişinău în anul 2019, după varianta „clasică” a Liturghiei Darurilor Înaintesfințite [LDIS] unite cu Vecernia, am propus şi o rânduială alternativă a acestei Liturghii, unită cu Obedniţa (pp. 189-207), pornind de la realitatea că cei mai mulţi săvârșesc LDIS dimineaţa, când nu este nici logic, nici corect să se săvârșească Vecernia. Bineîneţeles, observaţia mea nu a fost nici pe departe singulară, dar, de la constatarea problemei şi până la propunerea de soluţii concrete şi acceptabile, de obicei este o cale foarte lungă.
Acea rânduială, deşi stranie la prima vedere, este bazată pe vechea slujbă de împărtășire a monahilor palestinieni la Ceasul al VI-lea, în cadrul Obedniţei, conform Ceaslovului savait din sec. IX (ms Sinai gr. 863), unde Obedniţa este numită „Pentru împărtăşire”. Rânduieli asemănătoare găsim şi în Ceaslovul-Psaltire (din anul 1105) de la Harvard University Houghton Library (ms gr. 3, ff 247v-248v), intitulat „Înainte de împărtăşirea cu dumnezeieștile şi sfintele Taine”, precum şi în Ceaslovul sinaitic din sec. XIII (ms Sinai gr. 870, ff 60v-63v) ş.a.
Este adevărat că acele rânduieli nu presupuneau prezența şi celebrarea preotului, ci erau slujbe exclusiv monahale. Completarea acestor Obedniţe-Typika cu elemente din LDIS bizantină a fost un compromis menit să ofere un fundament istoric şi liturgic ideii că LDIS poate avea şi alte variante decât cea cunoscută de noi, unită cu Vecernia şi, în funcţie de momentul zilei la care este săvârșită, se poate alege o variantă sau alta.
Sincer să fiu, eram aproape convins că nicio Biserică Locală nu va aproba sinodal o variantă a LDIS fără Vecernie, dar, cel puţin, eram liniștit că nimeni nu-mi putea reproşa de ce eu am legat LDIS de Obedniţă, din moment ce unele manuscrise permit acest lucru.
Au trecut mai puţin de cinci ani de la demersul meu şi am văzut cu ochii mei că „ceea ce la oameni este cu neputinţă, la Dumnezeu este cu putinţă!”.
În data de 10 ianuarie 2024, Sfântul Sinod al Bisericii Elladei, prin Hotărârea nr. 5815 a aprobat o variantă de LDIS, în care partea Vecerniei a fost înlocuită cu trei Antifoane ample, după modelul vechii „asmatike akolouthia”, descrisă de Sf. Simeon al Tesalonicului.
Deja la o lună după această hotărâre, Mănăstirea Stavropighială „Panaghia Tatarnis” din Evritania, specializată în studii liturgice, a editat o broşură cu această Liturghie (47 de pagini), iar începând cu Postul Mare din anul 2024 aceasta a fost slujită de foarte mulţi preoţi din Grecia, iar în 2025 – şi mai mulţi.
Views: 3772
Ajun şi ajunare înainte de Naşterea şi Botezul Domnului
Odată la câțiva ani, sărbătorile Naşterii şi Botezului Domnului (fiind cu dată fixă) se întâmplă să cadă duminică sau luni şi, respectiv, ajunurile acestora – sâmbătă sau duminică. Aceasta atrage după sine schimbarea unor reguli tipiconale, iar elementul cel mai interesant şi mai puţin înţeles este instituirea zilei de vineri de dinaintea acestui week-end special ca zi aliturgică, în care se mută şi Ceasurile Împărăteşti prevăzute, în mod normal, pentru ziua Ajunului.
Din păcate, în Tipicul actual, nu avem prea multe informații şi prescripții legate de aceste schimbări, iar dacă le-am avea, mă tem că ne-am împotmoli în termeni, cum deja o facem, pentru că termenul de „ajun” (de la latinescul jejuno), care înseamnă nemâncare (totală), nu mai este înţeles ca zi de post aspru, cu o singură masă „la apariția primei stele”, ci ca o simplă precedare a zilei de sărbătoare (25 decembrie sau 6 ianuarie), în care mâncăm de post (vegan), dar fără careva limite de timp şi fără a înţelege implicațiile liturgice ale acestor reguli de post. Dar nu aceasta era logica primară a acestor zile şi reguli:
Views: 2294
Spovedania, Maslul și alte slujbe de vindecare
Anunțăm apariția unei noi lucrări cu caracter istorico-liturgic, intitulată „Spovedania, Maslul și alte slujbe de vindecare„, apărută la Editura Reîntregirea din Alba Iulia.
Aceasta este o ediție revizită și completată (266 de pagini – vezi Cuprinsul) a cărții pe care am scos-o în 2016 la Sophia. În această ediție textele liturgice sunt editate în două culori (negru și roșu), cartea este cartonată și are două semne de carte, ceea ce va înlesni folosirea ei inclusiv în cadrul cultului.
Cartea poate fi comandată pe pagina editurii, cu instrucțiuni speciale pentru cei din afara României. Eu nu mă ocup de vânzarea cărții. Lectură plăcută!
Views: 460
Există o Obedniţă pascală la care să putem împărtăşi credincioşii?
În diaspora, de multe ori, un preot slujește în mai multe comunități, aflate la anumite distanțe una de cealaltă. În timpul anului bisericesc slujbele se fac pe rând, când într-o comunitate, când în alta, dar la sărbători precum Paştile sau Nașterea Domnului (cele mai importante, dar şi unice în anul bisericesc), credincioșii din fiecare comunitate ar vrea să se împărtășească chiar în ziua de praznic, dar un singur preot nu are voie să slujească două sau mai multe liturghii în aceeaşi zi astronomică.
Ce se poate face în acest caz?
Views: 1259