Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Enciclica patriarhului Ghenadie al Constantinopolului şi a Sinodului său (anii 458-459) privind condamnarea simoniei

Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, când a încredinţat sfinţilor săi ucenici propovăduirea Evangheliei şi i-a trimis pe ei învăţători oamenilor în toată lumea, le-a poruncit în chip hotărât ca darul ce l-au primit de la El, şi ei în dar să-l dea oamenilor, necâştigând pentru el aramă, sau argint, sau aur, sau în general o altă avere materială sau pământească.

Fiindcă răsplata harurilor cereşti şi duhovniceşti nu sunt cele pământeşti şi pieritoare. Porunca aceasta a dat-o nu numai acelora, ci, prin ei, şi nouă, pe care ne-a învrednicit a intra în treapta şi locul lor. 

Şi trebuie ca, precum atunci aceia, aşa şi noi acum să o păstrăm şi să o observăm riguros şi să nu născocim prin sofisme nebunii, nici să ne aruncăm în hazard primejdios, „în dar”, zice, „aţi luat, în dar daţi. Să nu câştigaţi nici argint la cingătorile voastre” (Matei 10:8). Simplu şi lămurit este cuvântul acestei porunci, neavând nimic îndoielnic, nici imposibil de îndeplinit, nici având trebuinţă de tălmăcire sofistă.

De la mine aţi primit demnitatea preoţiei, zice; dacă Mi-aţi dat pentru aceasta ceva, ori mic, ori mare, şi dacă aceasta s-a vândut din partea mea, vindeţi-o şi voi altora, iar dacă aţi primit-o în dar, daţi-o şi voi în dar.

Ce este mai lămurit decât porunca aceasta? Şi ce este mai de folos celor ce i se supun? Cu adevărat vai celor ce înţeleg să câştige darul lui Dumnezeu ori să-l dea pentru bani; căci, după cele spuse de Sf. Petru, unii ca aceştia dau prilej pentru venin de amărăciune şi pentru împreunare cu nedreptatea, cuprinşi fiind de lăcomia lor de argint (Fapte 8:18-24); drept aceea, de acord cu această lege a Domnului, şi Canonul dat în această privinţă al cuvioşilor şi fericiţilor Părinţi de la Sfântul şi marele Sinod Ecumenic adunat la Calcedon (anul 451), ne spune nouă lămurit astfel prin aceste cuvinte: „Dacă vreun episcop ar săvârşi hirotonia pentru bani şi ar face obiect de vânzare harul care nu se vinde, şi ar hirotoni pe bani episcop, sau horepiscop, sau presbiter, sau diacon, sau pe altcineva dintre cei ce se numără în cler, ori ar promova pentru bani econom, sau ecdic, sau paramonar, sau pe oricare din canon pentru mârşav câştig, şi dacă se dovedeşte că a făcut aceasta, să se primejduiască pentru treapta sa; şi cel hirotonit să nu aibă nici un folos din hirotonia sau promovarea aceea din negoţ; ci să fie străin de demnitatea sau de funcţia pe care a dobândit-o pentru bani. Iar dacă cineva a fost mijlocitor în astfel de afaceri urâte şi ilegale, dacă ar fi cleric, să cadă din treapta sa; iar dacă este laic sau monah, să se anatematizeze” (Canonul 2).

Preabune şi foarte drept cinstitoare sunt poruncile canonului Sfinţilor Părinţi, care resping şi anulează tot atacul satanic şi toată apucătura diabolică îndreptată împotriva darului duhovnicesc; căci cu nici un chip nu admite ca promovarea hirotoniei să se facă sau să se primească pentru bani, nici de cel ce o săvârşeşte, nici de cel ce primeşte promovarea hirotoniei.

Dar nu permite a se da bani pentru hirotonie, nici mai înainte de timpul hirotoniei, nici după timpul hirotoniei, nici în însuşi timpul hirotoniei; deoarece cu desăvârşire a oprit mituirea pentru acest lucru.

Totuşi, fiindcă acum, deşi acestea sunt oprite lămurit, s-au vădit unii din Biserica galatenilor care dispreţuiesc şi calcă din cauza lăcomiei ruşinoase şi a iubirii de argint aceste porunci mântuitoare şi umane, am socotit şi noi că este bine a le reînnoi iarăşi pe acestea împreună cu Sfântul Sinod ce se ţine întru această cetate împărătească, pentru ca fără de nici o născocire şi fără de nici un pretext, şi fără de nici un sofism, să tăiem cu desăvârşire acest obicei nelegiuit şi urât care nu ştiu cum a intrat în preasfintele biserici, pentru ca într-adevăr fără de cârciumărire şi curată făcându-se glăsuirea de către arhiereii cei ce hirotonesc, să vină de sus harul Duhului Sfânt; deoarece acum, făcând ei pentru bani promovarea şi lucrând fără curăţenie cu mâna, nu ştiu dacă vine asupra celui ce se proheriseşte potrivit glasului Evangheliei, ci mai vârtos de nu se restrânge harul Duhului Sfânt.

Deci să ştii, din toate părţile, preacinstitorule de Dumnezeu, că oricine va fi vădit de una ca aceasta, ori episcop, ori horepiscop, ori periodeut (exarh/reprezentant episcopal), ori presbiter, ori diacon, ori altul oricare din canon, ori laic, prin hotărârea comună a arhiereilor şi cu vot obştesc se va osândi, după cum şi canonul Sfinţilor Părinţi de mai înainte zice: că trebuie ca harul să fie har şi cu nici un chip să nu mijlocească argintul în privinţa lui.

Aşadar, să fie şi lepădat şi străin de orice demnitate ierarhică şi slujbă şi supus blestemului anatemei atât cel ce crede că-l va câştiga pe acesta cu bani, cât şi cel ce făgăduieşte a-l da acesta pe bani, ori cleric, ori mirean de ar fi, ori de s-ar dovedi, ori de nu s-ar dovedi că a făcut aceasta; căci nu se pot cândva împăca cele incompatibile, nici mamona să consimtă cu Dumnezeu sau ca cei ce slujesc aceluia să slujească lui Dumnezeu; şi aceasta este hotărârea netăgăduită a Domnului: „Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui mamona” (Matei 6:24).

Punându-ne cu tărie încrederea în aceasta şi supunându-ne acestora, împreuna cu cel ce le-a spus acestea, am hotărât împotriva celor ce comit astfel de nelegiuiri.

Deci şi sfinţia ta să se îngrijească, procedându-se cu toată prevederea ca acestea prin scrisori să se dispună lămurit, atât de Dumnezeu preaiubitorilor episcopi şi periodeuţilor celor supuşi ţie, cât şi tuturor celorlalţi; pentru ca toţi creştinii, într-un duh şi într-un suflet adunându-ne strâns laolaltă împotriva vrăjmaşului comun, să putem tăia cu ajutorul lui Dumnezeu rădăcina lăcomiei de bani sădită de acela între noi, împreună cu toate ramurile răutăţilor lui.

Salutăm întreaga comunitate de fraţi întru Hristos de la tine. Fiind sănătos întru Domnul, roagă-te pentru noi, de Dumnezeu preaiubitorule frate.

Adaptare după traducerea Arhid. Ioan N. Floca,
"Canoanele Bisericii Ortodoxe", Sibiu 2005, pp. 469-472.

18 Comments

    • © Ieromonah Petru Pruteanu

      Nuţa, cum să nu fie? De exemplu, PS Episcop Dorimedont nu numai că nu cerea, ci refuza categoric orice formă de cadou sau plată atât pentru hirotonie, cât şi pentru a primi parohie. Şi el la rândul său nu a fost hirotonit episcop pe bani.
      Şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că am avut onoarea de a fi hirotonit de acest vrednic ierarh al lui Hristos.

      Şi, apropo, din câte ştiu, în Moldova nu sunt ierarhi care să ceară bani pentru hirotonie. Unii însă, nu toţi, pretind cadouri şi bani pentru a primi parohie sau un alt loc de slujire, crezând că asta nu mai este simonie. Dar trebuie să spunem clar că şi asta este simonie. În BOR sunt unii ierarhi care te impun să dai jertfă pt Biserică şi chiar îţi dau şi chitanţă pe care scrie că e “jertfă”. Dar şi asta-i simonie.
      Nu este simonie doar atunci când nu ţi se cere şi în cazul în care nu dai nu se întâmplă nimic. Şi mă bucur că încă sunt mulţi ierarhi de aceştia!

      Şi vă rog, dacă vreţi să comentaţi, nu mai daţi nume şi situaţii concrete. Discutăm la general…

  1. Mihail

    Spuneti-ne va rog frumos, daruruile acordate ierarhului dupa hirotonie cum se pot catologa? Simonie? "Supunere fiiasca"?

    • © Ieromonah Petru Pruteanu

      Dar dacă le dai din proprie iniţiativă şi în cazul în care nu dai nu se întâmplă nimic, rămâne a fi dar, nu simonie.
      Dar dacă ţi se spune că trebuie să le dai (şi chiar în ce valoare), iar dacă nu dai s-ar putea să ai şi probleme, atunci e o altă formă de simonie, chiar mai drăcească.
      Cât priveşte expresia “supunere fiască”, eu cred că ea este greşită. Supunerea este doar robească. Fiască poate să fie doar dragostea, care bineînţeles are ca urmare şi o ascultare duhovnicească sănătoasă. Deci ar trebui “dragoste fiască” sau “supunere robească”.

  2. Mihail

    Părinte Petru, cum vedeți situația în care un prieten de al meu, a fost anunțat cu câteva zile înainte de hirotonie, că trebuie să dea niște bani cadou ierarhului (cel puțin probabil să-i transmită persoanei încredințate) care urma să-l hirotonească, subliniind foarte clar este vorba de cadou și onorare a ierarhului. Plus la asta, cum se poate proceda în cazul respectiv? Urmez a fi hirotonit și nu vreau să săvârșesc astfel de păcat grav ca simonia, dar mă gândesc că și mie ar putea să-mi ceară în caz contrar ar putea fi periclitată hirotonia. Va rog frumos dați-mi un sfat. Mulțumesc.

  3. D. Gheorghe

    Asa este la noi moda, parinte. Eu nu am dat nici macar un buchet de flori (cu toate ca ar fi trebuit, dar fiindca nimeni nu m-a invatat ce trebuie sa fac la hirotonie, nu am dat). Nimeni din localnici nu mi-a reprosat. Un preot "moldovan" mi-a zis ca trebuia sa dau ceva.
    Intr-adevar, episcopul Dorimedont  a fost un episcop vrednic. El nu cerea (probabil nici nu stia ce fac subalternii), dar ipodiaconii  si coristii cereau. Am auzit-o din gura celor hirotoniti (a unora).

    • © Ieromonah Petru Pruteanu

      Subalternii episcopului Dorimedont (adică ipodiaconii şi coriştii, nu secratarul sau alţii mai mari) cereau tocmai ca să se asamene cu ipodiaconii de la Chişinău, căci atunci când se întâlneau numai despre asta discutau şi trebuiau să se arate şi ei vajnici. Dar când a aflat episcopul repede i-a pus la punct. De fapt sistemul era aşa: dacă mergeau la vreo parohie şi era şi hirotonie, întreucât nu puteau cere de la preotul paroh (aşa cum se face în alte eparhii), îl amăgeau pe bietul tânăr hirotonit ca să le dea de o bere. Dar astea sunt mărunţişuri neglijabile. În unele catedrale din Moldova, imediat după hirotonie, se bea vodkă şi se mănâncă carne; iată asta-i grav. Eu cred că istituţia asta a “ipodiaconilor” trebuie în general desfiinţată, iar ierarhii să slujească ca oamenii, nu ca împăraţii sau extratereştrii.

  4. IereuS

    La catedrala unde au cele mai multe hirotonii, isi fac de cap clericii, ca cer de la noul hirotonit sa le plateasca pt O SAUNA. A devenit o "traditie" prosteasca, ca nici arhiereul n-o poate desfiinta.

  5. Romeo

    Buna! Interesant subiect, din pacate la noi s-a ajuns la o asa situatie,incit, nici nu mai vezi in aceasta o greseala. Prea s-au generalizat lucrurile. Cunosc situatii cind candidatii nu au dat bani si au unde sluji. Problema e ca si candidatii  (unii) nici nu stiu ce e aia teologie, sunt foarte prost pregatiti intelectual si in asemenea cazuri dau bani, ca altceva nu stiu a face. Pe urma in parohie isi scot ei cheltuielile. Daca ar fi o situatie mai buna in scolile teologice, situatia ar fi alfel, un pic ar disparea frica unde ar sluji, viitorul preot, daca ar avea ceva in cap… Daca candidatul ar fi un pic destept ar sti ce si cum sa vorbeasca, ar cunoaste teologie, nu s-ar mai teme de atitea griji, unde va sjuji si altele. O incercare de acest fel a fost la Zabriceni, unde erau puse bazele unei viitoare generetii de preoti, care erau educati ORTODOX, unde adevarul era spus pe fata. Din pacate a ramas in istorie acest lucru. Poate cindva din nou va incepe sa curga acel izvor, sa fie un loc de unde pornesc adevaratii preoti. Pr. Petru, ginditi-va la acest aspect, faceti cumva si reporniti acel motor, nu lasati sa se duca totul de ripa si mai ales ca puteti totul, din punct de vedere intelectual, si e pacat sa cunosti atitea, si acele cunostinte sa nu fie date unor viitori preoti ai micii Basarabii. Greutati au fost, sunt si vor fi…lupta sincera aduce cununa meritata!!!

    • © Ieromonah Petru Pruteanu

      Romeo, ai dreptate când spui că bani la hirotonie se cer mai ales de la cei care nu întrunesc careva condiţii, inclusiv intelectuale. Dar cu obţinerea parohiei e mai complicat. În anumite eparhii ale Moldovei, fără bani poţi ajunge doar în parohiile sărace unde nu vrea să meargă nimeni. Şi capacităţile intelectuale chiar nu interesează pe nimeni. Poţi fi prost bâtă şi să slujeşti în centrul Chişinăului, dar să ai doctorat şi să fii într-un sat care nu are nici drumuri şi nici şcoală.

      Cât priveşte învăţământul teologic (din R. Moldova), eu nu am nici o putere de a schimba ceva, mai ales după ce am fost exclus din sistem. Nu mai predau în Moldova şi nici nu cred că voi fi acceptat vreodată de acest sistem, chiar dacă este mare nevoie. Deşi am scris mai multe cereri, nu mi se oferă nimic să fac în BOM, de aceea voi fi nevoit să pribegesc prin ţări străine încă mulţi ani înainte… Recunosc că învăţământul teologic din MD are nevoie de o reformă fundamentală, căci ceea ce este acum e o bătaie de joc, dar asta se va putea face doar în contextul unor reforme mai complexe în Biserică.

  6. Romeo

    Pacat…  Stiu care e situatia aici in R M, si imi pare rau ca e asa. Nu ne ramine decit sa ne tinem de nadejde, poate, poate, cindva se va mai schimba ceva.

  7. Gheorghe Stefan

    Prea Cuvioase Parinte imi pare foarte bine ca ati spus explicit ca a da bani, atentii, etc., pentru a obtine parohie "mai buna" intra tot la capitolul simonie… Din nefericire sunt pe la noi prin Romania preoti ,ieromonahi chiar, care zic ca aceasta n-ar fi o problema; sa dai adica pt. a obtine "un post mai bun". Ei argumenteaza cu un text de la Sf. Ap. Pavel, care zice ca "pe datatorul de buna voie il primeste Dumnezeu"… Ce le-ati putea raspunde unora ca acestia? Sau mai bine zis ce argumente aveti cand sustineti ca a da / a primi ceva atentii pentru "parohie buna" intra tot la capitolul simonie? Sarut mana!

    • © Ieromonah Petru Pruteanu

      Unii ierarhi, având minte fariserică şi crezând că scapă de acuzaţia de simonie, nu cer bani pentru hirotonie, ci pentru parohie. Totodată există un canon care spune că nimeni nu poate fi hirotonit decât pe seama unei parohii. Deci nu cumperi “puterea de a lucra”, ci “locul de lucru”; şi după ce ai cumpărat locul, chipurile “puterea de a lucra” e pe gratis. Exact ca evreii din timpul Mântuitorului.

  8. luka

    Sistemul de învăţământ teologic cuprinde un număr mare de studenţi. Recrutarea permisivă face ca marea majoritate să intre în sistem fără să se regăsească în ceea ce fac. Dar nu asta e problema! Situaţia ajunge una critică în cazul în care selectarea pentru hirotonie nu are standardele necesare unui preot responsabil şi implicat. Acest lucru se datorează episcopilor selectaţi tot pe acest principiu care va funcţiona până la un moment dat, dar nicidecum la infinit. Trebuie ca cei buni să iasă în evidenţă şi să se răspândească în sânul Bisericii şi să răspândească simţământul duhovnicesc care insuflă încrederea şi corectitudinea dumnezeiască.

Comentariile sunt închise.