Miercuri, 13 mai 2011, un grup de tineri şi studenţi teologi din Chişinău au organizat un atelier de lucru pe probleme de Sectologie şi Misiologie, la care au fost invitaţi următorii teologi:
–protoiereul Octavian Moşin, responsabil de misiunea cu tinerii în Mitropolia Moldovei;
–ieromonahul Petru Pruteanu, misionar şi protagonist al unor dezbateri teologice cu neoprotestanţii;
–dl Mihai Constandache, specialist în Studiul Vechiului Testament şi Istoria Bisericii.
Organizatorii i-au rugat pe invitaţi să vorbească despre strategiile misionare şi lucrarea apologetică pe care aceştia ar putea-o desfăşura acum, în calitate de laici şi, eventual, mai târziu ca preoţi.
Prezentarea a fost începută de părintele Petru Pruteanu, care a vorbit pe larg despre următoarele aspecte:
–cultura şi personalitatea misionarului, precum şi aprecierea personalităţii interlocutorului de o altă confesiune sau religie;
–modul de a purta o discuţie cu eterodocşii, arta comunicării şi dezbaterilor;
–ţinerea discuţiei sau a subiectului propus în plan strict teologic, cu argumente clare şi verificabile, şi neadmiterea trecerii discuţiei în plan subiectiv şi critic la adresa clericilor sau credincioşilor;
–pregătirea teologică şi interdisciplinară a misionarilor ortodocşi, în special în domeniul biblic, istoric şi filologic, accentuându-se importanţa cunoaşterii măcar elementare a limbii greceşti a Noului Testament, dar mai ales a istoriei Bisericii şi a confesiunilor şi religiilor eterodoxe;
–sistematizarea subiectelor şi conţinutului discuţiilor cu eterodocşii, printr-o pregătire specială a fiecărui subiect în funcţie de interlocutor.
Părintele Octavian Moşin a vorbit despre cultura comunicării dintre ortodocşi şi eterodocşi, şi importanţa predicării nu doar prin cuvânt, ci şi prin faptă şi atidudine. De asemenea, părintele a atras atenţia asupra faptului că în conflictele interconfesionale şi interreligioase care pot apărea, trebuie să ştim legislaţia şi să ne adresăm organelor abilitate, dar să nu recurgem la forţă sau intimidare, pentru că astfel de atitudini nu sunt evanghelice şi ar putea chiar duce la deschiderea unor dosare penale pe care ortodocşii le-ar putea pierde în instanţe.În cele din urmă, părintele i-a îndemnat pe tineri să culeagă tot cei mai bun de pe internet, unde sunt diferite informaţii utile în pregătirea unui misionar.
Teologul Mihai Constandache a vorbit despre importanţa studiului Vechiului Testament atât din punct de vedere teologic, cât şi cultural-arheologic, mai ales atunci când avem discuţii cu „Martorii lui Iehova” şi „Adventişii de Ziua a Şaptea”, care pun un accent deosebit pe Legea Veche.De asemenea dl Constandache a vorbit despre contextualizarea mesajului biblic şi practica eterodoxă a scoaterii din context a versetelor biblice. Cunoaşterea limbilor clasice, dar chiar şi a celor moderne, ne poate ajuta în compararea textelor biblice şi găsirea sensului corect al textului, care poate fi umbrit în traducerile noastre, dintre care cea ortodoxă este mai bună, dar nu perfectă.
Întâlnirea s-a încheiat cu diferite întrebări din partea organizatorilor, la care au răspuns toţi cei trei invitaţi. Tinerii şi-au manifestat dorinţa de a mai organiza astfel de întâlniri, inclusiv prin lecţii tematice şi sistematice care să-i ajute în formarea lor ca misionari.
14 comentarii la „Tinerii ortodocşi din Moldova vor să facă misiune”
Cînd am văzut titlul, mi s-a înviorat sufletul, pentru că tinerii ortodocşi doresc să facă misiune.
Dar în ce constă misiunea?
Din punct de vedere Biblic, pe prin plan stă Evanghelia Domnului Isus, pe care El ne cheamă să o vestim oamenilor. Matei 28:19-21, este un text cunoscut foarte bine. Romani 1:16-17 – "Evanghelia puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede".
Cu părere de rău, în acest articol nu am văzut ce va fi vestit. S-a vorbit de apologetică, ce este foarte important. Dar apologetica împotriva cui? Împotriva învăţăturilor Scripturii versus tradiţie? Îmi este foarte interesant. Dar totuşi cînd vorbim de Evanghelie, trebuie să fim uniţi în proclamarea ei, fie că eu sunt baptist sau d-voastră ortodox. Evanghelia va rămîne Evanghelie şi noi trebuie împreună să o proclamăm. Sunt de acord cu d-voastră în ce priveşte învăţătura Iegoviştilor., învăţătura lor e erezie.
Să ne ajute Dumnezeu să vestim pe Domnul Isus şi Evanghelia Sa. Nimic de obîrşie omenească. Şi Amin. Domnul să ne ajute!!!
1. Misiunea este de două feluri: internă – printre ortodocşi şi externă – printre eterodocşi.
2. Apologetica nu este niciodată împotriva cuiva, ci de propovăduire a Adevărului şi condamnare a ereziilor.
3. Subiectul “Scriptură-Tradiţie” a fost demult înţeles de cei care gândesc logic şi nu au creierii spălaţi.
Misiunea internă cum ziceţi o putem găsi la Efeseni 4:11-12 , accentul e pus pe desăvîrşirea sfinţilor, pentru zidirea trupului lui Hristos. Cum are loc asta?
v.15-"ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos."
Eu am înţeles de mult ce are în vedere Biserica Ortodoxă. Dar haideţi să fim obiectivi şi să vedem cine cu adevărat se ocupă "cu spălatul creierului".
Cine? În primul rând “Martorii lui Iehova”. Sunteţi de acord?
Preacuvioase Parinte,cu umilinta as vrea sa aduc in atentie un aspect,care este uitat intotdeauna atunci cand vine vorba de misionarism.Am citit articolul de mai sus si,ce sa spun,toate sunt frumoase,ne inarmam cu stiinta comunicarii,psihologia comunicarii trebuie sa fie la degetul mic,Biblia sa o cunoastem cap-coada,invatam limbi clasice.Eu stiu ca misionarismul in Biserica si in afara ei(mai ales)era practicat de sfinti,care aveau misiune si binecuvantare ptr asa ceva.Intotdeauna cei care au marturisit credinta la pagani erau trimisi(miscati)de Duhul Sfant.Nu putem absolutiza(sau sa punem accentul doar pe) cunoasterea sau acumularea unor cunostiinte.Acestea fac parte din aspectul exterior al misionarismului.Nucleul,forta misionarismului este dat NUMAI de trairea duhovniceasca a celui care se afla in misiune.Restul,reprezinta doar instrumente,daca nu exista aceasta traire.Dar eu cred ca Sfintia Voastra stie foarte bine astfel de lucruri.Peste tot aud ca trebuie sa prezentam celor din afara Bisericii puterea si frumusetea Ortodoxiei.Dar asta nu se cade a fi facuta de oricine care are o anumita cultura sau chiar cunoaste multe,avand diplome,teze de doctorat,tinand conferinte,putand discuta la nivel academic despre adevarul Ortodoxiei.Eu zic ca trebuie sa inversam planurile si sa afirmam asa:misionarismul fiind un dar, nu oricine putand face asa ceva si netinand de absolvirea unor studii(vezi si cazul teologiei),din marea masa a persoanelor care au acumulat cunostiintele amintite in articol,se aleg unii prin consultarea duhovnicilor lor,iar acestia sunt trimisi in ascultare ptr cativa ani la acei parinti care sunt cunoscuti ca avand viata duhovniceasca,ptr ca acestia vor vedea care este cu adevarat trimis de Dumnezeu sa faca misiune.Un om care este umflat de stiinta si nu sufera sa faca ascultare fata de un parinte care nu are scoala,de exemplu,dar este induhovnicit,un om care nu este incercat in ale smereniei si nu a suferit scarbe si necazuri,fara de care nu poate sa inteleaga ce este credinta,acesta nu va vorbi de la Dumnezeu,ci doar din cartile pe care le-a citit.Si stiti ce este frumos?Acela cu care va vorbi,intotdeauna isi va da seama de aceasta si il va respinge sau discutia va fi una sterila,un fel de duel al cunostiintelor.Si iaca asa,dracul va fi cel care va castiga.Puterea cuvantului este data de trairea cuvantului.Cum spune si la Pateric,,cel care va vorbi,sa vorbeasca din ale lucrarii''.Imi cer iertare ca,eu mireanul a trebuit sa va vorbesc asa.Sunt sigur ca stiti astfel de lucruri.Mi-e teama doar sa nu devenim si noi precum catolicii si protestantii si sa incepem sa vorbim ale noastre si nu ale lui Dumnezeu.Ravna ptr marturisirea Ortodoxiei este frumoasa,are putere,este precum un cal pur-sange naravas,dar daca nu ai frau la el si nu l-ai invatat,va fi fara de folos.
Dumnezeu sa ne lumineze pe toti si Sfintiei Voastre sa va dea putere in slujire si sanatate!
Părinte Petru, cuvântările ţinute în cadrul atelierului vor fi publicate şi aici pe site? Cred că toată lumea este interesată.
Blagosloviţi şi iertaţi!
Din păcate nu s-a găsit nimeni să înregistreze, iar eu nu mai pot reproduce exact ceea ce am scris.
Teama, frate Cosmine, oricare decat cea existenta in raportare la Dumnezeu, este o boala si un pacat dupa Parinti (vezi si Steinhartd). Ea sugruma ravna si urcusul duhovnicesc (sau de oricare alt fel). Tu ascunzi in cuvantul tau de mai sus o inselare destul de frecventa in zilele noastre (cel mai sigur o faci inconstient) care bantuie printre ortodocsi (eu sunt ortodox). Si anume "hai sa nu mai facem nimic pana nu ne sfintim" – e pur diavolesc acest concept, in opinia mea. Cel mai trist e ca este arhi-folosit in legatura cu Sfanta Impartasanie (problema vredniciei). De fapt, eu cred ca Dumnezeu se bucura de fiecare gest "curajos" din partea noastra si, cred cu tarie, ca atat timp cat el porneste dintr-o inima curata si sincera, El Insusi nu va permite ratacirea. (vezi cazul Sf. Apostol Pavel si al ravnei lui initiala anti crestina. Ai vazut ca Dumnezeu nu l-a lasat?). Prin urmare eu salut cu bucurie initiativa acestor tineri de a se pregati in misionarism. Avem mare nevoie de misionari buni. Sigur ca numai cuvantul lipsit de Duhul trairii si de harul lui Dumnezeu nu va rasari nimic in sufletul aproapelui. Dar trebnuie sa existe un inceput in toate. Si, din experienta spun, Dumnezeu va binecuvanta aceste adunari a "doi sau trei in numele Lui", atat timp cat ele se fac spre slava Lui si spre mantuirea credinciosilor.
In speranta sincera ca nu te-am suparat, iti marturisesc ca timp indelungat am fost robit de aceeasi inselare pe care o semanam (dintr-o falsa evlavie) in mintile celor din jur (motiv pentru care am si indraznit sa-ti scriu). De mai mult curaj in credinta avem nevoie noi ortodocsii!
Parinte, binecuvantati si iertati-ma daca am fost deplasat..va rog sa ma corectati daca e cazul.
Teodor, Bucuresti
am vrut sa las si eu un comentariu lui Cosmin dar Teodor mi a luat cuvantul din …tastatura
sa nu uitam de "arma buneivoiri" (Psalmul 5,12)
Draga Teodor,nu m-am suparat.Problema e ca nu ai inteles ce am vrut sa spun,poate ai citit prea repede.Propozitia:"hai sa nu mai facem nimic pana nu ne sfintim" si problema vredniciei chiar nu sunt bine alese.Uite,o formulez altfel.Imi spunea un parinte al meu ca ascultarea este temelia Bisericii.Absolut tot se intemeiaza pe ascultare.De ce asta?Tot ceea ce facem(si aici ma refer la absolut tot ce credem NOI ca este bine si placut lui Dumnezeu)de nu va fi supus ascultarii,incercarii tale de catre un duhovnic care sa vada cam ce duh te mana,aceea nu este primit de Dumnezeu.Tot el imi spunea ca,si de vei face milostenie fara sa intrebi,nici aceea nu este primit.Asta daca ai duhovnic.Ca daca nu ai,atunci altfel se pune problema.In Biserica nu este important ca toti(sau cat mai multi) sa facem misionarism,doar Apostolul Pavel de care ai amintit spunea,,oare toti sunt apostoli…?''In Biserica este important,si aici revina la"hai sa nu mai facem nimic pana nu ne sfintim",tocmai sa ne sfintim,sa cautam sa ne sfintim in viata asta,sa devenim vase alese si Dumnezeu va alege dintre noi pe aceia care considera EL ca sunt buni ptr asa ceva.De vrei sa marturisesti Ortodoxia,mai intai cearca-te pe tine de stai tare in ea.Ai trecut prin destule care sa iti cerce credinta,ai ajuns pana acolo incat sa simti ca o pierzi,ai fost in situatia in care sa simti ca esti complet singur si gol si sa te intrebi ce rost mai are,de ce Dumnezeu e atat de crud? Ptr ca cei ce nu sunt botezati,nu de vorbele tale vor fi schimbati,ci de cum vei trai tu,de faptele tale,de cat de tare vei fi ancorat in credinta?Eu am doar sapte ani de cand sunt in Biserica,30 traindu-le in afara(am fost botezat).Dar in acesti 7 ani am reusit sa invat ce nu am invatat in 30 si asta ptr ca Dumnezeu m-a invrednicit de un duhovnic,care cum spunem noi,este incercat.El a reusit sa scoata din mine tot fumul invataturii mele si al cartilor citite si m-a luminat la cap.Dar sa stii ca toate astea nu s-au facut prin discutii(numai dracul vrea sa discute)ci prin ascultari si scarbe si asa am ajuns sa inteleg de ce este importanta ascultarea,si ca ea sta la temelia tuturor lucrurilor.Parintele imi spunea:de vrei sa faci ceva ptr Dumnezeu si ai ravna,tu tine asta doar in inima ta si nu o spune,nu o discuta,nu o gandi.Dumnezeu vede asta si atunci cand considera ca a venit momentul sau daca esti ptr asa ceva,El va creea conditiile necesare si te va ajuta sa faci acelea numai cum va vrea EL.Dar numai daca faci cum ti-am spus.Da.Sfintii Parinti nu aduceau la credinta prin discutii(in principal),ci ceilalti veneau fiind atrasi de modul cum erau ei,cum traiau.Asta schimba.Zic ca trebuie in toate sa facem asa cum faceau si ei.Ei ascultau de Dumnezeu direct,noi de duhovnicii nostrii.Eu traiesc intr-o tara protestanta de cinci ani,ii vad cum sunt,ca nici macar protestanti nu mai sunt,au ajuns ca paganii.Crezi ca eu nu am avut discutii cu unii,bine,pur intamplatoare.S-au nimerit sa vina in vizita si sa vada icoanele si asa au inceput discutii.Iti spun ca pe sufletul lor este turnat beton,si poti tu sa vorbesti cu ei de dreapta credinat 300 de ani de vei putea trai atat,si tot asa vor fi.Noi nu trebuie sa ne inarmam cu cunostiinte(numai),ci cu ceea ce spunea Apostolul:armele lui Dumnezeu -Efeseni cap6.10-18.Ptr ca asta e batalia noastra si nu alta.Iar de vei reusi sa devii un luptator incercat,trecut prin toate,vei putea prin harul lui Dumnezeu sa spargi betonul si sa ii aduci in Biserica pe ceilalti.Nu trebuie sa intelegi ca am ceva in contra acestor organizari,intalniri,cine sunt eu sa spun asa ceva,doar ca ptr mine este o energie ce se cheltuie gresit.Prea mult stie dracul de ce vrem noi sa facem.Mai bine in liniste si pe ascuns.Te asigur ca pe lumea asta sunt mii de oameni ai lui Dumnezeu ce nu ii stie lumea si care se roaga si poarta crucea si ptr cei din afara.Cum spunea Dumnezeu lui Ilie de cei sapte mii ai Lui.Acestia sunt cei ce lucreaza,iar noi suntem cei ce vorbim.Asta e!
Incep prin a-ti spune ca am inteles de prima data ceea ce ai vrut sa spui, dar am recitit textul ca sa ma asigur; de asemenea, cu mare atentie am citit si raspunsul tau. Uite, eu sunt ortodox de cand m-am nascut (25 de ani), dintre care 11 i-am petrecut studiind teologia. Dar nu am inteles decat de 2-3 ani ce inseamna sa fii cu adevarat teolog (iar de asumat teologia, nu cred ca am facut-o pe deplin nici pana in ziua de astazi). Prin urmare nu cred ca as fi cumva mai presus fata de tine in nici o privinta. Ba dimpotriva. Dar eu am scris ce am scris fiindca mi-am amintit exact cum gandeam eu pana acum cateva luni. Si eu facem confuzia intre ascultarea de duhovnic si ascultarea de staret. Eu ca mirean, nu am depus nici un vot al ascultarii si totusi ascultam de duhovnic si inca ascult. Dar daca ascult o fac fiindca sunt convins ca si el asculta la randul lui de Dumnezeu. De fapt eu, prin duhovnic, fac ascultare de Dumnezeu, nu de om; imi pun increderea in Dumnezeu, nu intr-un om. Revenind, eu cred ca a face ceva, orice, e mai mult decat a nu face nimic. Sa nu crezi ca Sfintii Partinti au inceput sa dea sfaturi sau sa scrie invataturile lor pentru ca ar fi crezut ei ca au ajuns la perfectiune. NU! Ei chiar marturisesc ca erau departe de aceasta, ba chiar se vedeau ca cei mai pacatosi dintre oameni. Insa asta nu i-a impiedicat sa scrie. Inselarea de care ti-am vorbit este, din pacate reala.. Un preot mi-a spus ca nu trebuie sa ne mai impartasim asa des ca primii crestini fiindca noi nu mai ducem viata lor. E trist.. L-am intrebat ce ne impiedica sa ducem viata lor.. A ramas pe ganduri.. La fel si cu misionarismul.. Tu, indirect, imi spui ca promovez un misionarism despartit de trairea credintei. Eu propun sa ne asumam atat cunoasterea Scripturilor si a Traditiei cat si trairea In Duhul Sfant. Eu zic ca una fara alta nu rezista pana la capat. Zici ca astfel de adunari nu sunt bune? De ce? Unde se greseste? Stii tu sigur ca cei prezenti la ele nu se Impartasesc real de Dumneszeu prin Sfintele Taine? Ai vreun motiv sa crezi ca acei tineri sunt pusi doar pe vorbarie goala? Care sunt aceste motive? Cunosti tu in ce duh se afla ei? Ai fost pus vreodata in fata intrebarii sincere a unui neoprotestant si te-ai trezit ca nu ai raspuns. A plecat acela ingandurat inapoi la pastorul sau? Te-a durut sufletul ca nu l-ai putut povatui? Pe mine DA! Ei bine, se prea poate ca lenea mea sa fi atentat la mantuirea lui. Timpul ma obliga sa ma opresc aici. Spune si tu ce crezi..
Teodor,iti raspund pe puncte.
1.Da,asa este,facand ascultare de duhovnic,ascultam de Dumnezeu.Aici suntem de acord.Fac diferenta intre idolatrie fata de duhovnic si ascultare.
2.In cei priveste pe Sf.Parinti,Dumnezeu hotaraste ca ei s-au sfintit,astfel incat harul sa lucreze prin ei si,asa este,smerenia ii caracteriza in cea mai mare masura,altfel nu puteau fi oamenii lui Dumnezeu.
3.Impartasania-nu este o regula generala aplicabila tuturor,noi ne impartasim mai rar sau mai des dupa cum spune duhovnicul nostru.Deci opiniile nu isi au locul aici.
4.Misionarismul-si eu consider ca trebuie,in acelasi timp sa cunoastem Sf.Traditie si Scriptura,dar si sa traim in Duhul Sfant cum spui tu,care nu se face decat prin ascultare.Da,asa este,nu se poate teorie fara practica.
5.Despre adunari,nu mai comentez,ci eu zic sa lasam sa vedem cum vor evolua lucrurile in timp.Fiecare sa mearga pe drumul lui.
6.Si eu as vrea ca oamenii astia sa se lumineze la cap si sa vina la dreapta credinta.Dar in cazurile acestea nu se rezolva dupa voia noastra,incearca sa nu mai tii mortis ca TU sa reusesti sa aduci pe drumul cel bun pe cineva din afara.Daca ai un prieten ce este ratacit si vrei sa il aduci in Biserica,atunci roaga-te ptr el,tine post,ia canon de rugaciune(in afara de cele ale tale),fa milostenie din banii tai in numele lui,plateste la manastiri sa se roage ptr el,striga la Dumnezeu si la Maica Domnului sa nu il lase.Oamenii acestia nu sunt asa din intamplare,ci e vorba de pacatele lor si ale neamului in care s-au nascut,generatii de generatii.Deci aceasta e lupta noastra ptr cei rataciti.Daca tu crezi ca poti sa faci cele de mai sus,ceri binecuvantare si te pui pe treaba.Dar sa nu te astepti la liniste.Aici nu vorbim de a discuta despre credinta la o ceasca de cafea.Dracului nu o sa ii convina ca tu te vei ruga ptr un suflet ce ii apartine si atunci o sa ai frate un razboi de toata frumusetea.Iar aici intra in ecuatie credinta.
Inca o data Teodor.Ni se cere sa ducem lupta duhovniceasca.Am scris data trecuta ca eram un ratacit.Nu se putea vorbi cu mine,aveam ideile mele,credeam ca si ceilalti au dreptate in religiile lor,ce sa mai ,eram o salata orientala.Cea care m-a adus acasa,ca sa spun asa,a fost mama.Ea a incetat sa mai discute cu mine,sa imi spuna ca nu e bine,etc.Parintele duhovnic i-a spus ca nu se face asa.Singurul lucru care il poate face este sa se roage si sa il lase pe Dumnezeu sa faca celelalte.Asa si aici.Din partea mea,discuta cat vrei,dar vei imbatranii langa ei.Singura cale este aceea pe care am pomenit-o mai sus.Rugaciune,post si milostenie si toate astea cu binecuvantare.Iti garantez ca mai degraba asa vei salva un suflet,decat prin discutii.Si,te rog,sa nu simti ca incerc sa dau sfaturi sau sa ma dau mare luminat.Vreau doar sa aduc aminte ca,asa cum liturghia scoate sufletele din iad,si in cazul celor care nu sunt ortodocsi,numai armele duhovnicesti au putere.Ptr ca numai asa vom fi slujitori ai lui Dumnezeu,si nu altfel.
Total de acord cu tine! Ma bucur ca ne-am lamurit.
Un singur lucru am vazut noi diferit in de la bun inceput. Si anume: eu am vazut aceste pregatiri in misionarism ca niste aprofundari personale in invataturile Sfantei Scripturi, spre edificarea sufletului fiecaruia, iar tu le-ai vazut ca pe niste pregatiri ale unor indivizi in directia unui misonarism agresiv in afara sufletelor lor, porniti cu scopul initial de a aduce suflete in Biserica lui Hristos. Eu n-am crezut niciodata ca acesti tineri se pregatesc pentru polemica ci pentru mantuire, in primul rand a lor. Este nevoie sa intelegem foarte clar si sa distingem intre ceea ce inseamna misonarism in Ortodoxie si ce inseamna in neo-protestantism. Fiindca lucrurile nu sunt numai diferite ci de-a dreptul contrare. Poate daca cuvantul misune, misionarism nu ar fi existat in titlul articolului, ci ar fi fost ceva de genul "studiu biblic", nici n-ai fi initiat aceasta discutie..tu ce crezi? Doamne ajuta!
Cînd am văzut titlul, mi s-a înviorat sufletul, pentru că tinerii ortodocşi doresc să facă misiune.
Dar în ce constă misiunea?
Din punct de vedere Biblic, pe prin plan stă Evanghelia Domnului Isus, pe care El ne cheamă să o vestim oamenilor. Matei 28:19-21, este un text cunoscut foarte bine. Romani 1:16-17 – "Evanghelia puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede".
Cu părere de rău, în acest articol nu am văzut ce va fi vestit. S-a vorbit de apologetică, ce este foarte important. Dar apologetica împotriva cui? Împotriva învăţăturilor Scripturii versus tradiţie? Îmi este foarte interesant. Dar totuşi cînd vorbim de Evanghelie, trebuie să fim uniţi în proclamarea ei, fie că eu sunt baptist sau d-voastră ortodox. Evanghelia va rămîne Evanghelie şi noi trebuie împreună să o proclamăm. Sunt de acord cu d-voastră în ce priveşte învăţătura Iegoviştilor., învăţătura lor e erezie.
Să ne ajute Dumnezeu să vestim pe Domnul Isus şi Evanghelia Sa. Nimic de obîrşie omenească. Şi Amin. Domnul să ne ajute!!!
1. Misiunea este de două feluri: internă – printre ortodocşi şi externă – printre eterodocşi.
2. Apologetica nu este niciodată împotriva cuiva, ci de propovăduire a Adevărului şi condamnare a ereziilor.
3. Subiectul “Scriptură-Tradiţie” a fost demult înţeles de cei care gândesc logic şi nu au creierii spălaţi.
Misiunea internă cum ziceţi o putem găsi la Efeseni 4:11-12 , accentul e pus pe desăvîrşirea sfinţilor, pentru zidirea trupului lui Hristos. Cum are loc asta?
v.15-"ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos."
Eu am înţeles de mult ce are în vedere Biserica Ortodoxă. Dar haideţi să fim obiectivi şi să vedem cine cu adevărat se ocupă "cu spălatul creierului".
Cine? În primul rând “Martorii lui Iehova”. Sunteţi de acord?
Preacuvioase Parinte,cu umilinta as vrea sa aduc in atentie un aspect,care este uitat intotdeauna atunci cand vine vorba de misionarism.Am citit articolul de mai sus si,ce sa spun,toate sunt frumoase,ne inarmam cu stiinta comunicarii,psihologia comunicarii trebuie sa fie la degetul mic,Biblia sa o cunoastem cap-coada,invatam limbi clasice.Eu stiu ca misionarismul in Biserica si in afara ei(mai ales)era practicat de sfinti,care aveau misiune si binecuvantare ptr asa ceva.Intotdeauna cei care au marturisit credinta la pagani erau trimisi(miscati)de Duhul Sfant.Nu putem absolutiza(sau sa punem accentul doar pe) cunoasterea sau acumularea unor cunostiinte.Acestea fac parte din aspectul exterior al misionarismului.Nucleul,forta misionarismului este dat NUMAI de trairea duhovniceasca a celui care se afla in misiune.Restul,reprezinta doar instrumente,daca nu exista aceasta traire.Dar eu cred ca Sfintia Voastra stie foarte bine astfel de lucruri.Peste tot aud ca trebuie sa prezentam celor din afara Bisericii puterea si frumusetea Ortodoxiei.Dar asta nu se cade a fi facuta de oricine care are o anumita cultura sau chiar cunoaste multe,avand diplome,teze de doctorat,tinand conferinte,putand discuta la nivel academic despre adevarul Ortodoxiei.Eu zic ca trebuie sa inversam planurile si sa afirmam asa:misionarismul fiind un dar, nu oricine putand face asa ceva si netinand de absolvirea unor studii(vezi si cazul teologiei),din marea masa a persoanelor care au acumulat cunostiintele amintite in articol,se aleg unii prin consultarea duhovnicilor lor,iar acestia sunt trimisi in ascultare ptr cativa ani la acei parinti care sunt cunoscuti ca avand viata duhovniceasca,ptr ca acestia vor vedea care este cu adevarat trimis de Dumnezeu sa faca misiune.Un om care este umflat de stiinta si nu sufera sa faca ascultare fata de un parinte care nu are scoala,de exemplu,dar este induhovnicit,un om care nu este incercat in ale smereniei si nu a suferit scarbe si necazuri,fara de care nu poate sa inteleaga ce este credinta,acesta nu va vorbi de la Dumnezeu,ci doar din cartile pe care le-a citit.Si stiti ce este frumos?Acela cu care va vorbi,intotdeauna isi va da seama de aceasta si il va respinge sau discutia va fi una sterila,un fel de duel al cunostiintelor.Si iaca asa,dracul va fi cel care va castiga.Puterea cuvantului este data de trairea cuvantului.Cum spune si la Pateric,,cel care va vorbi,sa vorbeasca din ale lucrarii''.Imi cer iertare ca,eu mireanul a trebuit sa va vorbesc asa.Sunt sigur ca stiti astfel de lucruri.Mi-e teama doar sa nu devenim si noi precum catolicii si protestantii si sa incepem sa vorbim ale noastre si nu ale lui Dumnezeu.Ravna ptr marturisirea Ortodoxiei este frumoasa,are putere,este precum un cal pur-sange naravas,dar daca nu ai frau la el si nu l-ai invatat,va fi fara de folos.
Dumnezeu sa ne lumineze pe toti si Sfintiei Voastre sa va dea putere in slujire si sanatate!
Părinte Petru, cuvântările ţinute în cadrul atelierului vor fi publicate şi aici pe site? Cred că toată lumea este interesată.
Blagosloviţi şi iertaţi!
Din păcate nu s-a găsit nimeni să înregistreze, iar eu nu mai pot reproduce exact ceea ce am scris.
Teama, frate Cosmine, oricare decat cea existenta in raportare la Dumnezeu, este o boala si un pacat dupa Parinti (vezi si Steinhartd). Ea sugruma ravna si urcusul duhovnicesc (sau de oricare alt fel). Tu ascunzi in cuvantul tau de mai sus o inselare destul de frecventa in zilele noastre (cel mai sigur o faci inconstient) care bantuie printre ortodocsi (eu sunt ortodox). Si anume "hai sa nu mai facem nimic pana nu ne sfintim" – e pur diavolesc acest concept, in opinia mea. Cel mai trist e ca este arhi-folosit in legatura cu Sfanta Impartasanie (problema vredniciei). De fapt, eu cred ca Dumnezeu se bucura de fiecare gest "curajos" din partea noastra si, cred cu tarie, ca atat timp cat el porneste dintr-o inima curata si sincera, El Insusi nu va permite ratacirea. (vezi cazul Sf. Apostol Pavel si al ravnei lui initiala anti crestina. Ai vazut ca Dumnezeu nu l-a lasat?). Prin urmare eu salut cu bucurie initiativa acestor tineri de a se pregati in misionarism. Avem mare nevoie de misionari buni. Sigur ca numai cuvantul lipsit de Duhul trairii si de harul lui Dumnezeu nu va rasari nimic in sufletul aproapelui. Dar trebnuie sa existe un inceput in toate. Si, din experienta spun, Dumnezeu va binecuvanta aceste adunari a "doi sau trei in numele Lui", atat timp cat ele se fac spre slava Lui si spre mantuirea credinciosilor.
In speranta sincera ca nu te-am suparat, iti marturisesc ca timp indelungat am fost robit de aceeasi inselare pe care o semanam (dintr-o falsa evlavie) in mintile celor din jur (motiv pentru care am si indraznit sa-ti scriu). De mai mult curaj in credinta avem nevoie noi ortodocsii!
Parinte, binecuvantati si iertati-ma daca am fost deplasat..va rog sa ma corectati daca e cazul.
Teodor, Bucuresti
am vrut sa las si eu un comentariu lui Cosmin dar Teodor mi a luat cuvantul din …tastatura
sa nu uitam de "arma buneivoiri" (Psalmul 5,12)
Draga Teodor,nu m-am suparat.Problema e ca nu ai inteles ce am vrut sa spun,poate ai citit prea repede.Propozitia:"hai sa nu mai facem nimic pana nu ne sfintim" si problema vredniciei chiar nu sunt bine alese.Uite,o formulez altfel.Imi spunea un parinte al meu ca ascultarea este temelia Bisericii.Absolut tot se intemeiaza pe ascultare.De ce asta?Tot ceea ce facem(si aici ma refer la absolut tot ce credem NOI ca este bine si placut lui Dumnezeu)de nu va fi supus ascultarii,incercarii tale de catre un duhovnic care sa vada cam ce duh te mana,aceea nu este primit de Dumnezeu.Tot el imi spunea ca,si de vei face milostenie fara sa intrebi,nici aceea nu este primit.Asta daca ai duhovnic.Ca daca nu ai,atunci altfel se pune problema.In Biserica nu este important ca toti(sau cat mai multi) sa facem misionarism,doar Apostolul Pavel de care ai amintit spunea,,oare toti sunt apostoli…?''In Biserica este important,si aici revina la"hai sa nu mai facem nimic pana nu ne sfintim",tocmai sa ne sfintim,sa cautam sa ne sfintim in viata asta,sa devenim vase alese si Dumnezeu va alege dintre noi pe aceia care considera EL ca sunt buni ptr asa ceva.De vrei sa marturisesti Ortodoxia,mai intai cearca-te pe tine de stai tare in ea.Ai trecut prin destule care sa iti cerce credinta,ai ajuns pana acolo incat sa simti ca o pierzi,ai fost in situatia in care sa simti ca esti complet singur si gol si sa te intrebi ce rost mai are,de ce Dumnezeu e atat de crud? Ptr ca cei ce nu sunt botezati,nu de vorbele tale vor fi schimbati,ci de cum vei trai tu,de faptele tale,de cat de tare vei fi ancorat in credinta?Eu am doar sapte ani de cand sunt in Biserica,30 traindu-le in afara(am fost botezat).Dar in acesti 7 ani am reusit sa invat ce nu am invatat in 30 si asta ptr ca Dumnezeu m-a invrednicit de un duhovnic,care cum spunem noi,este incercat.El a reusit sa scoata din mine tot fumul invataturii mele si al cartilor citite si m-a luminat la cap.Dar sa stii ca toate astea nu s-au facut prin discutii(numai dracul vrea sa discute)ci prin ascultari si scarbe si asa am ajuns sa inteleg de ce este importanta ascultarea,si ca ea sta la temelia tuturor lucrurilor.Parintele imi spunea:de vrei sa faci ceva ptr Dumnezeu si ai ravna,tu tine asta doar in inima ta si nu o spune,nu o discuta,nu o gandi.Dumnezeu vede asta si atunci cand considera ca a venit momentul sau daca esti ptr asa ceva,El va creea conditiile necesare si te va ajuta sa faci acelea numai cum va vrea EL.Dar numai daca faci cum ti-am spus.Da.Sfintii Parinti nu aduceau la credinta prin discutii(in principal),ci ceilalti veneau fiind atrasi de modul cum erau ei,cum traiau.Asta schimba.Zic ca trebuie in toate sa facem asa cum faceau si ei.Ei ascultau de Dumnezeu direct,noi de duhovnicii nostrii.Eu traiesc intr-o tara protestanta de cinci ani,ii vad cum sunt,ca nici macar protestanti nu mai sunt,au ajuns ca paganii.Crezi ca eu nu am avut discutii cu unii,bine,pur intamplatoare.S-au nimerit sa vina in vizita si sa vada icoanele si asa au inceput discutii.Iti spun ca pe sufletul lor este turnat beton,si poti tu sa vorbesti cu ei de dreapta credinat 300 de ani de vei putea trai atat,si tot asa vor fi.Noi nu trebuie sa ne inarmam cu cunostiinte(numai),ci cu ceea ce spunea Apostolul:armele lui Dumnezeu -Efeseni cap6.10-18.Ptr ca asta e batalia noastra si nu alta.Iar de vei reusi sa devii un luptator incercat,trecut prin toate,vei putea prin harul lui Dumnezeu sa spargi betonul si sa ii aduci in Biserica pe ceilalti.Nu trebuie sa intelegi ca am ceva in contra acestor organizari,intalniri,cine sunt eu sa spun asa ceva,doar ca ptr mine este o energie ce se cheltuie gresit.Prea mult stie dracul de ce vrem noi sa facem.Mai bine in liniste si pe ascuns.Te asigur ca pe lumea asta sunt mii de oameni ai lui Dumnezeu ce nu ii stie lumea si care se roaga si poarta crucea si ptr cei din afara.Cum spunea Dumnezeu lui Ilie de cei sapte mii ai Lui.Acestia sunt cei ce lucreaza,iar noi suntem cei ce vorbim.Asta e!
Incep prin a-ti spune ca am inteles de prima data ceea ce ai vrut sa spui, dar am recitit textul ca sa ma asigur; de asemenea, cu mare atentie am citit si raspunsul tau. Uite, eu sunt ortodox de cand m-am nascut (25 de ani), dintre care 11 i-am petrecut studiind teologia. Dar nu am inteles decat de 2-3 ani ce inseamna sa fii cu adevarat teolog (iar de asumat teologia, nu cred ca am facut-o pe deplin nici pana in ziua de astazi). Prin urmare nu cred ca as fi cumva mai presus fata de tine in nici o privinta. Ba dimpotriva. Dar eu am scris ce am scris fiindca mi-am amintit exact cum gandeam eu pana acum cateva luni. Si eu facem confuzia intre ascultarea de duhovnic si ascultarea de staret. Eu ca mirean, nu am depus nici un vot al ascultarii si totusi ascultam de duhovnic si inca ascult. Dar daca ascult o fac fiindca sunt convins ca si el asculta la randul lui de Dumnezeu. De fapt eu, prin duhovnic, fac ascultare de Dumnezeu, nu de om; imi pun increderea in Dumnezeu, nu intr-un om. Revenind, eu cred ca a face ceva, orice, e mai mult decat a nu face nimic. Sa nu crezi ca Sfintii Partinti au inceput sa dea sfaturi sau sa scrie invataturile lor pentru ca ar fi crezut ei ca au ajuns la perfectiune. NU! Ei chiar marturisesc ca erau departe de aceasta, ba chiar se vedeau ca cei mai pacatosi dintre oameni. Insa asta nu i-a impiedicat sa scrie. Inselarea de care ti-am vorbit este, din pacate reala.. Un preot mi-a spus ca nu trebuie sa ne mai impartasim asa des ca primii crestini fiindca noi nu mai ducem viata lor. E trist.. L-am intrebat ce ne impiedica sa ducem viata lor.. A ramas pe ganduri.. La fel si cu misionarismul.. Tu, indirect, imi spui ca promovez un misionarism despartit de trairea credintei. Eu propun sa ne asumam atat cunoasterea Scripturilor si a Traditiei cat si trairea In Duhul Sfant. Eu zic ca una fara alta nu rezista pana la capat. Zici ca astfel de adunari nu sunt bune? De ce? Unde se greseste? Stii tu sigur ca cei prezenti la ele nu se Impartasesc real de Dumneszeu prin Sfintele Taine? Ai vreun motiv sa crezi ca acei tineri sunt pusi doar pe vorbarie goala? Care sunt aceste motive? Cunosti tu in ce duh se afla ei? Ai fost pus vreodata in fata intrebarii sincere a unui neoprotestant si te-ai trezit ca nu ai raspuns. A plecat acela ingandurat inapoi la pastorul sau? Te-a durut sufletul ca nu l-ai putut povatui? Pe mine DA! Ei bine, se prea poate ca lenea mea sa fi atentat la mantuirea lui. Timpul ma obliga sa ma opresc aici. Spune si tu ce crezi..
Teodor,iti raspund pe puncte.
1.Da,asa este,facand ascultare de duhovnic,ascultam de Dumnezeu.Aici suntem de acord.Fac diferenta intre idolatrie fata de duhovnic si ascultare.
2.In cei priveste pe Sf.Parinti,Dumnezeu hotaraste ca ei s-au sfintit,astfel incat harul sa lucreze prin ei si,asa este,smerenia ii caracteriza in cea mai mare masura,altfel nu puteau fi oamenii lui Dumnezeu.
3.Impartasania-nu este o regula generala aplicabila tuturor,noi ne impartasim mai rar sau mai des dupa cum spune duhovnicul nostru.Deci opiniile nu isi au locul aici.
4.Misionarismul-si eu consider ca trebuie,in acelasi timp sa cunoastem Sf.Traditie si Scriptura,dar si sa traim in Duhul Sfant cum spui tu,care nu se face decat prin ascultare.Da,asa este,nu se poate teorie fara practica.
5.Despre adunari,nu mai comentez,ci eu zic sa lasam sa vedem cum vor evolua lucrurile in timp.Fiecare sa mearga pe drumul lui.
6.Si eu as vrea ca oamenii astia sa se lumineze la cap si sa vina la dreapta credinta.Dar in cazurile acestea nu se rezolva dupa voia noastra,incearca sa nu mai tii mortis ca TU sa reusesti sa aduci pe drumul cel bun pe cineva din afara.Daca ai un prieten ce este ratacit si vrei sa il aduci in Biserica,atunci roaga-te ptr el,tine post,ia canon de rugaciune(in afara de cele ale tale),fa milostenie din banii tai in numele lui,plateste la manastiri sa se roage ptr el,striga la Dumnezeu si la Maica Domnului sa nu il lase.Oamenii acestia nu sunt asa din intamplare,ci e vorba de pacatele lor si ale neamului in care s-au nascut,generatii de generatii.Deci aceasta e lupta noastra ptr cei rataciti.Daca tu crezi ca poti sa faci cele de mai sus,ceri binecuvantare si te pui pe treaba.Dar sa nu te astepti la liniste.Aici nu vorbim de a discuta despre credinta la o ceasca de cafea.Dracului nu o sa ii convina ca tu te vei ruga ptr un suflet ce ii apartine si atunci o sa ai frate un razboi de toata frumusetea.Iar aici intra in ecuatie credinta.
Inca o data Teodor.Ni se cere sa ducem lupta duhovniceasca.Am scris data trecuta ca eram un ratacit.Nu se putea vorbi cu mine,aveam ideile mele,credeam ca si ceilalti au dreptate in religiile lor,ce sa mai ,eram o salata orientala.Cea care m-a adus acasa,ca sa spun asa,a fost mama.Ea a incetat sa mai discute cu mine,sa imi spuna ca nu e bine,etc.Parintele duhovnic i-a spus ca nu se face asa.Singurul lucru care il poate face este sa se roage si sa il lase pe Dumnezeu sa faca celelalte.Asa si aici.Din partea mea,discuta cat vrei,dar vei imbatranii langa ei.Singura cale este aceea pe care am pomenit-o mai sus.Rugaciune,post si milostenie si toate astea cu binecuvantare.Iti garantez ca mai degraba asa vei salva un suflet,decat prin discutii.Si,te rog,sa nu simti ca incerc sa dau sfaturi sau sa ma dau mare luminat.Vreau doar sa aduc aminte ca,asa cum liturghia scoate sufletele din iad,si in cazul celor care nu sunt ortodocsi,numai armele duhovnicesti au putere.Ptr ca numai asa vom fi slujitori ai lui Dumnezeu,si nu altfel.
Total de acord cu tine! Ma bucur ca ne-am lamurit.
Un singur lucru am vazut noi diferit in de la bun inceput. Si anume: eu am vazut aceste pregatiri in misionarism ca niste aprofundari personale in invataturile Sfantei Scripturi, spre edificarea sufletului fiecaruia, iar tu le-ai vazut ca pe niste pregatiri ale unor indivizi in directia unui misonarism agresiv in afara sufletelor lor, porniti cu scopul initial de a aduce suflete in Biserica lui Hristos. Eu n-am crezut niciodata ca acesti tineri se pregatesc pentru polemica ci pentru mantuire, in primul rand a lor. Este nevoie sa intelegem foarte clar si sa distingem intre ceea ce inseamna misonarism in Ortodoxie si ce inseamna in neo-protestantism. Fiindca lucrurile nu sunt numai diferite ci de-a dreptul contrare. Poate daca cuvantul misune, misionarism nu ar fi existat in titlul articolului, ci ar fi fost ceva de genul "studiu biblic", nici n-ai fi initiat aceasta discutie..tu ce crezi? Doamne ajuta!