Highslide for Wordpress Plugin

Paştile nu este ceva, ci este Cineva

sfintire-pasca

…Spun asta, pentru că încă multă lume pretins-ortodoxă consideră că paştele („pascha” – în greacă şi slavonă) este fie pâinea binecuvântată şi înmuiată în vin, fie cozonacul cu brânză „sfinţit” de preot în dimineaţa de Paşti.

Puţini însă sunt cei care ştiu că „Paştele nostru este Hristos” (I Corinteni 5:7), iar celelalte bucate „de Paşti” sunt doar o continuare a bucuriei că ne-am împărtăşit cu Hristos, adevăratul Paşti. Deci, fără împărtăşirea cu Hristos, celelalte bucate sunt o simplă mâncare, chiar dacă una binecuvântată. Nu există Paști (pasca) fără Hristos! Putem să mâncăm tone de pâine cu vin sau cozonaci/turte cu brânză, căci nu ne folosesc la nimic! Aceasta e o mâncare care hrăneşte trupul, dar lasă sufletul la fel de flămând. Şi păcat că preoţii nu vorbesc aproape deloc despre acest aspect. E o crimă duhovnicească să ţii lumea în întuneric şi să-i hrăneşti cu ceva care de fapt nu-i sfinţeşte, ci numai îi amăgeşte… 

Cum se poate tolera că în mii de parohii din toată România, lumea să vină doar să ia lumină, apoi li se dă o bucată de pâine înmuiată în vin pe care ei o numesc „paşti” (şi care are o istorie dubioasă), după care toţi pleacă acasă, fără să mai stea la slujbă şi la împărtăşire? Mai sunt şi unii preoţi care amână împărţirea pâinii şi a vinului până la sfârşitul Liturghiei, dar totuşi o dau, parodiind în continuare Sfânta Împărtăşanie.  

144697_sfintele-pasti

Nu mai puţin caraghioasă este situaţia în Republica Moldova, unde majoritatea „ortodocşilor” dorm fără emoţii până pe la 4-5 dimineaţa, apoi vin în curtea bisericii doar ca să „sfinţească pasca”, dar nici măcar nu intră în biserică, nemaivorbind de împărtăşire, care în Moldova e aproape „tabu”. Mujicii plini de băutură, care nici nu ştiu să-şi facă bine semnul crucii, aşteaptă cu „evlavie” ca preotul să le „sfinţească” cărnurile şi brânzeturile (iar mai nou: şi bijuteriile, actele, banii – „ca să le meargă bine”), după care cer să fie stropiţi şi ei cu cât mai multă agheasmă, de parcă asta i-ar ajuta la ceva. Iar popimea se bucură de bănuţul pe care-l dau aceştia şi nu îndrăzneşte să le zică nimic, ca nu cumva să-şi piardă clienţii… Doar oare cât va dura această bătaie de joc? Oare nu-i clar că un om care vine doar de Paşti la biserică, dar nici atunci nu se împărtăşeşte, nu prea are şanse de mântuire? Şi-atunci de ce-i cununăm, le botezăm copiii, le „sfinţim” casele şi bucatele?

În toată situaţia asta nu vreau să învinuiesc pe nimeni, căci nici nu există vreun vinovat concret. Toţi suntem vinovaţi! Cred că, având o astfel de atitudine faţă de cele sfinte, noi L-am răstigni pe Hristos mult mai crunt decât au făcut-o evreii formalişti şi romanii păgâni. Lumea de astăzi, mai mult ca cea din vechime, nu are nevoie de un Hristos care să-i interzică să curvească, să se îmbete, să fure, să mintă etc. Ea are nevoie de un hristos care să-i ajute în viaţa aceasta, iar dacă mai există şi altă viaţă sau nu, cine ştie? Presupun că şi patriarhii, şi mitropoliţii şi episcopii noştri îşi dau bine seama că majoritatea din cei care se salută cu „Hristos a înviat; Adevărat (că) a înviat” – de fapt nu cred în înviere…

Mulţi dintre noi, în mod sigur, încă n-am depăşit etapa Vechiului Testament. Asta se vede şi din faptul că mulţi „ortodocşi” consideră drept regulă ca la Paşti să mănânce carne de miel. Dar oare nimeni n-a citit Noul Testament ca să vadă că Hristos este „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29) şi că mielul din Vechiul Testament a fost doar o prefigurare a lui Hristos? Nu mai zic că şi această prefigurare se încearcă a fi diluată prin înlocuirea mielului cu iepuraşul…

Ca să fie clar: nu sunt împotriva consumării cărnii de miel (mai ales că-i timpul lor), dar dacă acest lucru Îl pune în umbră pe  Mielul-Hristos, atunci lucrurile chiar sunt grave…

Vă doresc tuturor ca la acest Paști să-L cunoaştem mai bine pe Hristos cel Înviat şi să ne întrebăm: oare ce ar vrea El de la noi? Căci ceea ce vrem noi de la El, uneori e şi ruşine a spune…

Hristos a înviat! Adevărat că a înviat!