Highslide for Wordpress Plugin

CATEHIZAREA ÎN MOLDOVA (între “noi suntem cu ruşii” şi “ce avem noi cu ruşii?”)

130339.bUn preot din Moldova m-a întrebat dacă ar putea cere binecuvântarea ierarhului său pentru a face cateheză înainte de Botez şi Cununie. Deşi e tânăr (sau poate anume datorită acestui fapt), sfinţia sa a înţeles că acest lucru este important şi necesar!

Pentru unii, întrebarea poate părea naivă sau lipsită de sens, dar în contextul în care aproape nimeni nu face acest lucru, iar preotul care ar face, ar risca să fie „devorat de vecini” şi denunţat la arhiereu, întrebarea devine legitimă. 

Încerc să formulez un răspuns care sper să-i ajute şi pe alţi preoţi, inclusiv pe „vecinii” preotului în cauză. Şi, folosindu-mă de „ataşamentul deosebit” pe care am înţeles că-l au faţă de Biserica Ortodoxă Rusă, le voi cita dintr-o hotărâre oficială a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, din data de 27 decembrie 2011/Jurnalul nr. 152, care se numeşte: „Despre slujirea religios-învăţătorească şi catehizatoare în Biserica Ortodoxă Rusă” (aici textul integral în limba rusă).

Chiar în preambulul hotărârii se vorbeşte despre importanţa catehizării şi temeiurile ei biblice (Matei 28:19-20), canonice (Canonul 7 Sinodul II Ecumenic, Canonul 78 de la Sinodul VI Ecumenic, Canoanele 46-47 de la Laodiceea) şi patristice (Sf. Vasile cel Mare, „Despre Sfântul Duh”, cap. 12 ş.a.).

Apoi, în patru capitole succesive (I.1-I.4) se vorbeşte despre organizarea învăţământului catehetic la nivelul general bisericesc, la nivel eparhial, la nivel de protopopiat şi la nivel de parohie. Principalul responsabil de catehizare, atât în eparhie cât şi în fiecare parohie, este considerat ierarhul locului, care este obligat să instituie mecanisme şi să pregătească persoane capabile să realizeze această lucrare. Deci episcopul, protopopul şi consilierul eparhial „pentru misiune şi catehizare” trebuie să supravegheze şi să sancţioneze preoţii care NU ţin cateheze. Nicidecum invers!

Mai mult decât atât, Sinodul stabileşte ca, în parohiile în care există posibilităţi, să se instituie slujirea „catehizatorului laic” care, după constatarea aptitudinilor şi aprobarea de către ierarhul locului, îl va ajuta pe preot în lucrarea de catehizare şi va fi remunerat din fondurile parohiei.  

Mai departe, traduc integral capitolul II.1, intitulat: CATEHIZAREA.

***

Catehizarea reprezintă totalitatea discuţiilor şi învăţăturilor date celor care se pregătesc să primească Sfântul Botez. Catehizarea este obligatorie pentru toţi maturii şi copiii mai mari de 7 ani, care doresc să primească Taina Botezului.

Nu se admite săvârşirea Tainei Botezului pentru oamenii maturi care, necunoscând temeiurile credinţei, refuză să se pregătească către primirea Tainei.

Condiţiile necesare pentru săvârşirea Tainei Botezului sunt credinţa dreaptă (Marcu 16:16) şi pocăinţa (Fapte 2:38) doritorilor de a se boteza.

Credinţa catehumenilor se exprimă prin mărturisirea de către ei a lui Iisus Hristos ca adevăratul Dumnezeu şi Mântuitor, prin intenţia fermă de a trăi conform învăţăturii Bisericii şi a Cuvântului lui Dumnezeu, şi prin mărturisirea Simbolului de Credinţă. Taina Botezului nu poate fi săvârşită asupra omului care neagă adevărurile esenţiale ale credinţei ortodoxe şi ale morale creştine. Nu pot fi admişi la Taina Botezului oamenii care doresc să se boteze din motive de superstiţii.

În acest caz se recomandă amânarea săvârşirii Tainei Botezului până la momentul conştientizării de către acel om a sensului corect al acestei Taine.

Durata şi volumul catehizării se vor stabili de către preot şi catehizatorul laic pentru fiecare caz concret, cu dragoste şi discernământ.

Catehizarea maturilor presupune câteva lecţii, care să includă învăţarea (1*) Simbolului de Credinţă, (2) a unor locuri alese din Sfânta Scriptură, (3) a principiilor moralei creştine, inclusiv a noţiunilor de păcat şi virtute, (4) o introducere în viaţa liturgică a Bisericii.

(* Evidenţierile cu text îngroşat precum şi această enumerare între paranteze aparţine traducătorului, pentru a scoate în evidenţă temele principale ce trebuie discutate şi care, la rândul lor, pot fi împărţite în multe alte lecţii.)

În lipsa posibilităţilor sau condiţiilor pentru catehizare, trebuie să se respecte următoarele cerinţe minime:

  • Este necesar de a avea cel puţin două lecţii de catehizare despre principiile de bază ale moralei creştine, ale învăţăturii de credinţă ortodoxă şi ale vieţii bisericeşti. La prima lecţie trebuie atrasă o atenţie deosebită examinării cauzelor venirii omului la Biserică şi a cererii Botezului, ajutându-l să înţeleagă sensul creştin al Tainei, răspunzându-i la întrebări şi dându-i primele învăţături de credinţă. La a doua lecţie catehumenului trebuie să i se dea învăţăturile generale ale credinţei şi vieţii creştine prin explicarea Simbolului de Credinţă şi a principalelor porunci biblice. Catehizatorul trebuie să atragă atenţia catehumenului asupra necesităţii schimbării vieţii în conformitate cu Evanghelia lui Hristos şi să se încredinţeze despre corectitudinea însuşirii de către el a principalelor adevăruri ale credinţei ortodoxe despre Dumnezeu, lume şi om.
  • După a doua lecţie de catehizare, chiar înainte de săvârşirea Tainei Botezului, preotul trebuie să aibă o discuţie sub formă unei spovedanii de pocăinţă, pentru conştientizarea şi mărturisirea păcatelor de către primitorul Botezului, şi întărirea bunei intenţii de a se lăsa de ele şi de a începe o viaţă nouă în ascultare de Dumnezeu şi de Biserica Sa.

În cazul săvârşirii Botezului asupra oamenilor bolnavi sau a celor ce trăiesc în condiţii periculoase de viaţă, catehizarea trebuie făcută după Botez, la prima posibilitate.  

La săvârşirea Tainei Botezului pruncilor şi a copiilor sub 7 ani, trebuie reţinut că botezul copiilor se săvârşeşte în Biserică în baza credinţei părinţilor şi naşilor lor. În acest caz, o minimă pregătire catehetică trebuie să facă atât părinţii, cât şi naşii, cu excepţia cazurilor în care aceştia cunosc deja principiile credinţei şi participă la viaţa bisericească. Lecţiile de catehizare a părinţilor şi naşilor trebuie făcute înainte şi separat de săvârşirea Tainei Botezului. Este bine de a chema părinţii şi naşii la pregătirea pentru participarea la Botezul copiilor lor prin propria participare la Taina Pocăinţei şi a Euharistiei.

Pregătirea adecvată pentru primirea Tainei, renaşterea vechii practici de a o săvârşi în prezenţa şi cu participarea parohiei, precum şi unirea (slujbei Botezului – n. trad.) cu Sfânta Euharistie în Sâmbăta Mare şi în Ajunul Naşterii şi Botezului Domnului, vor contribui la perceperea Botezului ca fiind evenimentul cel mai important în viaţa personală a omului şi deosebit de relevant pentru comunitatea bisericească.

***

Câteva comentarii:

1. Catehizarea înainte de Botez reprezintă o necesitate şi o normă obligatorie, poruncită de Însuşi Domnului Hristos! Practicarea ei a fost întreruptă parţial în perioada ocupaţiilor turceşti, apoi definitiv în perioada ateismului sovietic. Au trecut însă mai bine de 25 de ani de când Biserica este liberă să propovăduiască şi să catehizeze, dar practica catehizării, mai ales în unele eparhii, încă nici nu a început şi nici nu dă semne că va începe curând.

2. Catehizarea, cel puţin înainte de Botez şi Cununie, nu este un moft al unor preoţi care se cred mai deştepţi decât alţii, ci o pregătire (teoretică şi practică) necesară înainte de primirea oricărei Taine în Biserică. Omul trebuie să ştie ce primeşte şi cum să valorifice harul primit prin Sfintele Taine. Altfel, primirea acestor Taine e văzută ca un simplu obicei (cu efecte magice). Cel puţin, aceasta este percepţia majorităţii covârşitoare a „ortodocşilor”, care nici măcar nu-şi propun să trăiască conform Evangheliei, iar legătura lor cu Biserica este doar ocazională şi conjuncturală. De ce puşcăriile sunt pline de oameni botezaţi? De ce bărbaţii botezaţi înjură de Dumnezeu, iar femeile botezate îşi ucid pruncii în pântece? Cât timp ne vom mai amăgi cu botezurile făcute „pe bandă rulantă”? Cine va răspunde pentru toate acestea?

3. Conştientizând problema, Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse a propus, la  4 februarie 2011, revenirea la catehizarea obligatorie înainte de Botez (articolul 32 al hotărârii) şi înainte de Cununie (articolul 33). Deja la 27 decembrie acelaşi an, Sfântul Sinod a aprobat hotărârea oficială privind catehizarea şi metodele de implementare ale ei. Această hotărâre nu a fost tradusă nici până acum în limba română (deşi Patriarhia Moscovei are peste 4 milioane de credincioşi vorbitori de limbă română), iar aplicarea ei, cel puţin în Moldova, ţine de o perspectivă mult prea îndepărtată. Lipseşte spiritul de iniţiativă, curajul, priceperea şi mai ales dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele.

4. Îi mulţumesc preotului care m-a motivat să scriu acest articol şi să traduc acest capitol important din hotărârea sinodală. Sper ca măcar acum să dispară anumite comentarii veninoase la adresa celor care-şi fac datoria rânduită lor de Domnul. Căci Însuşi Hristos a poruncit ucenicilor Săi ca mai întâi să înveţe, apoi să boteze şi iarăşi să înveţe, aşa încât fiecare să păzească toate câte ne-a poruncit El (Matei 28:19-20). Prin urmare, nici un preot nu are dreptul să boteze, fără ca mai întâi să înveţe! Şi, dacă preoţii vor să fie ucenici ai Domnului şi urmaşi al apostolilor, atunci să împlinească acest cuvânt şi această ordine firească a lucrurilor. Iar dacă nu, să recunoască că sunt nişte „furi şi tâlhari” (Ioan 10:1), care iau doar banii oamenilor, dar nu-i învaţă nimic! Bineînţeles, cheia succesului în lucrarea de catehizare stă în primul rând în solidaritate; şi dacă TOŢI preoţii vor face cateheză, credincioşii se vor conforma şi vor asculta, dar dacă măcar unul sau doi nu vor face, lumea va alerga la ei şi chiar îi vor lăuda că sunt "foarte de treabă"… Dar chiar şi în lipsa acestei solidarităţi, fiecare trebuie să-şi facă datoria, iar restul le îndreaptă şi le completează Dumnezeu. 

5. Sper ca Sfântul Sinod al BOR să vină, în timpul cel mai apropiat, cu o hotărâre similară sau poate şi mai bună. Posibilităţile catehetice ale Bisericii Ortodoxe Române sunt mai mari decât cele ale Bisericii Ruse, doar că ele nu sunt exploatate, pentru că lipseşte viziunea misionară şi catehetică! Poate se va găsi acum în anul 2015, declarat în BOR „an omagial al misiunii parohiei”…