Persecuţiile anticreştine iau amploare în tot mai multe ţări islamice ale lumii şi nu numai. Zeci de creştini mor zilnic în Asia şi Africa, dar nimeni nu-i apără. Presa ne arată zilnic curiozităţi despre pisici sau căţeluşi salvaţi „în mod miraculos”, dar masacrele anticreştine sunt tăinuite cu multă grijă. Organizaţiile mondiale sunt tot mai puţin preocupate de respectarea drepturilor minorităţilor religioase, fiind prea mult „ocupate” de apărarea drepturilor celor cu „orientare sexuală netradiţională”.
Este remarcabil faptul că ţările islamice în care au fost implicate trupele NATO, astăzi sunt focare de instabilitate social-religioase, iar creştinii din Irak, Libia, Pakistan, Egipt şi Siria sunt omorâţi în plină stradă sau sunt nevoiţi să se refugieze în alte ţări. Bisericile şi casele lor sunt incendiate, iar persoanele care nu vor să treacă la islam sunt lipsite de orice drepturi sau condamnate în baza unor legi stupide şi criminale.