Highslide for Wordpress Plugin

Monahul Damaschin Aghioritul – Taina Crucii şi practica filocalică

Положительные отзывы о фильме «Остров» (Россия, 2006) – Афиша-Кино

Taina Crucii ca împlinire a iubirii: golirea de sine și lărgirea inimii

În Biserica primară, multe dintre adevărurile fundamentale ale credinței erau cunoscute de credincioși încă înainte de Botez. Catehumenatul nu era o simplă perioadă de pregătire formală, ci un timp de formare doctrinară și duhovnicească, în care viitorii creștini erau introduși în înțelegerea tainelor credinței. În acest context, învățături esențiale despre Cruce, despre iubirea de Dumnezeu și despre iubirea aproapelui erau deja cunoscute înainte de intrarea deplină în viața Bisericii.

Astăzi însă, aceste adevăruri trebuie adesea reluate și explicate chiar în interiorul comunității eclesiale, deoarece sensul lor profund rămâne adesea neînțeles. În mod deosebit, taina Crucii nu poate fi redusă la dimensiunea suferinței sau a pătimirii, ci trebuie înțeleasă în sensul ei cel mai adânc: ca manifestare supremă a iubirii jertfelnice.

Crucea și dubla poruncă a iubirii

Învățătura evanghelică concentrează întreaga lege în două porunci fundamentale: iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele (Mt. 22, 37–39). Aceste două porunci nu sunt realități distincte, ci două direcții ale aceleiași mișcări a inimii.

Simbolic, această dublă mișcare poate fi contemplată chiar în forma Crucii. Brațul vertical indică orientarea omului către Dumnezeu, în timp ce brațul orizontal exprimă deschiderea către aproapele. Crucea devine astfel semnul vizibil al împlinirii iubirii: ridicarea inimii către Dumnezeu și, în același timp, lărgirea ei pentru a cuprinde pe ceilalți.

Dar această iubire nu este o simplă dispoziție morală. Ea presupune o transformare radicală a omului lăuntric, o schimbare a modului de a exista.

Citește mai mult

Views: 73

Monahul Damaschin Aghioritul – Taina Crucii. Reflecții teologice şi filosofice asupra suferinței

Luarea Crucii si urmarea lui Hristos | Cuvântul Ortodox

Crucea Domnului se află în inima vieții liturgice a Bisericii, însă prezența ei nu se reduce la un simbol sau la o simplă rememorare a unui eveniment trecut. Așezarea ei în mijlocul Postului Mare și, din nou, în ceasul Pătimirilor, descoperă o taină mai adâncă: aceea că întreaga existență – a lumii și a omului – este străbătută de logica Crucii.

Într-o lume în care problema suferinței rămâne cea mai apăsătoare interogație, Crucea nu oferă un răspuns conceptual, ci o descoperire a modului dumnezeiesc de a fi: iubirea care se dăruiește până la capăt. În lumina acestei taine, ne propunem să urmărim cum Crucea se revelează ca sens al existenței, ca structură a creației și ca drum concret de împlinire duhovnicească.

În acest parcurs, experiența liturgică a Postului Mare va fi asumată nu doar ca fundal, ci ca loc privilegiat de înțelegere, în care teologia și viața se întâlnesc și se luminează reciproc.

Deși ciclul liturgic conduce în mod firesc spre bucuria Învierii, întregul post rămâne marcat de prezența Crucii, care se arată drept axul întregii economii a mântuirii. Într-un anumit sens, problema Crucii coincide cu problema sensului însuși al existenței.

Citește mai mult

Views: 68

Anul 2026 – şansa unui Paşte autentic, fără artificii

В Великую субботу Благодатный огонь сходит в храме Гроба Господня на глазах у тысяч верующих со всего мира.

Fără îndoială, orice război este un rău, iar războiul din Orientul Mijlociu nu face excepție. Pe lângă miile de oameni care mor de ambele părți – ceea ce constituie răul cel mai mare – țările implicate direct sau indirect în acest conflict suferă pierderi economice considerabile, inclusiv din cauza suspendării parțiale sau totale a traficului aerian.

Această situație afectează și Aeroportul Ben-Gurion din Tel-Aviv, prin care, de ani de zile, este adusă „Sfânta Lumină (Ἅγιο Φῶς)” de la Ierusalim în anumite țări ortodoxe. Îngrijorarea că, la Paștile din 2026, această lumină (sau „foc haric”, cum o numesc rușii și moldovenii) ar putea să nu ajungă și la noi, îi face pe unii creștini să se mâhnească sau chiar să vadă în aceasta un semn apocaliptic*. În același timp, unii adversari ai credinței – declarați sau nu – jubilează și ironizează situația, ca și cum, în acest fel, ne-ar putea „strica” Paștile și lipsi de conținut sărbătoarea. În cele ce urmează încerc să temperez ambele reacții.

Citește mai mult

Views: 1601

Rugăciune pentru pace – text actualizat: 2026

Rugăciunea este zid împotriva necazurilor și punte către Dumnezeu | Doxologia

Acum patru ani, când a început războiul din Ucraina, am propus o variantă de rugăciune pentru pace, pe care mulți au folosit-o atât în slujbele Bisericii, cât și în rugăciunile particulare. Între timp, chiar dacă ne-am obișnuit deja cu știrile despre război și cu veștile despre moartea a mii de oameni, situația din lume nu s-a îmbunătățit, ci dimpotrivă, s-a degradat, apărând noi conflicte militare și noi victime, știute și neștiute.

În acest context, propun să sporim și mai mult rugăciunea noastră, iar dacă veți considera util, puteți folosi această variantă actualizată a rugăciunii (PDF), care nu mai este legată strict de Ucraina, ci are un caracter mai general și un accent penitențial și umanitar mai pronunțat.

Views: 1115

Exagerări cu privire la pomenirea celor adormiţi în Postul Mare

Sambata Sfantului Teodor Tiron - Sambata Colivelor
Ieri, în prima sâmbătă a Postului Mare, s-a făcut amintire de „neobişnuita minune săvârşită cu ajutorul colivei de Sfântul şi slăvitul Mare Mucenic Teodor Tiron” (cf. Sinaxarul din Triod). Aşadar, nu este vorba despre prăznuirea propriu-zisă a Sfântului Teodor Tiron, care are loc la 17 februarie, ci despre comemorarea minunii legate de el şi de binecuvântarea colivei.

Se ridică însă o problemă în privinţa pericopelor rânduite în ediţiile româneşti ale Apostolului şi Evangheliei. Din punct de vedere teologic şi liturgic, nu exista necesitatea stabilirii unor lecturi speciale pentru această pomenire, deoarece pericopele prevăzute pentru prima sâmbătă din Postul Mare sunt deja adecvate şi suficiente pentru a susţine sensul zilei. Pericopa de la Marcu 2:23-3:5, în care se vorbeşte despre smulgerea spicelor de către ucenicii Domnului şi despre vindecarea din zi de sâmbătă, acoperă în mod coerent tema raportului dintre Lege, post şi milă, fiind în deplină consonanţă cu duhul acestei zile. Introducerea unei pericope suplimentare pentru pomenirea generală a martirilor apare, în acest context, ca forţată şi lipsită de temei tipiconal clar. 

Mai mult, propunerea unei a treia pericope – pentru pomenirea celor adormiţi – este cu atât mai problematică. În rânduiala tradiţională a Postului Mare, pomenirea generală a morţilor se face în mod explicit în sâmbetele a II-a, a III-a şi a IV-a din Post. Prima sâmbătă, a V-a sau cea a lui Lazăr nu sunt consacrate pomenirii obşteşti a celor adormiţi. După Sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi (numită şi „Moşii de iarnă”), urmată de cele trei sâmbete dedicate pomenirii morţilor în Post, insistenţa de a transforma aproape orice sâmbătă într-un prilej de parastas denaturează echilibrul liturgic al perioadei.

Citește mai mult

Views: 957

Despre transmisiunile LIVE ale Sfântului Maslu și confuzia dintre comuniune și mediatizare

Taina Sfântului Maslu, izbăvitoare de boli și suferințe - TRINITAS TV

Cu două-trei decenii în urmă teologii ortodocși discutau cu multă prudență problema transmisiunilor LIVE ale Dumnezeieștii Liturghii. Întrebarea nu era una tehnică, ci profund ecleziologică și sacramentală: în ce măsură un act constitutiv al Bisericii, care presupune adunare reală, prezență trupească și participare euharistică, poate fi mediat fără a-i altera sensul?

Argumentul favorabil care a prevalat atunci — și care, cu anumite rezerve, poate fi încă susținut — se referă la caracterul catehetic al primei părți a Liturghiei. Liturghia Cuvântului, cu lecturile biblice, ecteniile și predica, este accesibilă și celor nebotezați și poate avea un rol formativ pentru cei aflați la distanță sau în imposibilitate de a participa fizic. Transmisiunea era văzută, în acest caz, ca un instrument de introducere în limbajul și ethosul cultului, nu ca o substituire a participării reale.

Citește mai mult

Views: 1433

Despre sensul autentic al ajunului Bobotezei

Astăzi, vineri înainte de Botezul Domnului, după calendarul vechi (3/16 ianuarie), ar trebui să fie zi de post aspru, pentru că este ziua în care se transferă „ajunul Bobotezei” – ceea ce, în traducere din latină în română, înseamnă postul aspru de dinainte de sărbătoarea Teofaniei (jejunium / dies jejunii = zi fără mâncare).

Da, se transferă „dies jejuni”, pentru că sâmbăta și duminica este interzis de a posti aspru, conform Canonului 55 Trulan. Iar „ajunul” Crăciunului și al Bobotezei implică anume un astfel de post – cum, de altfel, avem și în Vinerea și Sâmbăta Mare înainte de Paști, aceea fiind și singura sâmbătă din an când ajunarea este permisă, conform aceluiași Canon 55 Trulan. Altfel spus, „ajunul” nu este doar o zi sau perioadă care precede ceva, ci se referă la felul în care trăim așteptarea acelui eveniment prin nemâncare. O spune chiar și DEX-ul.

Citește mai mult

Views: 718

Charta Oecumenica 2001–2025: Analiză critică din perspectivă ortodoxă (conţinut generat de AI)

1. Natura și cadrul documentului
Charta Oecumenica – 2025 este un document programatic elaborat de Conference of European Churches (CEC) și Conferinţa pentru Cooperare Eucumenică în Europa (CCEE). Versiunea actualizată a fost semnată la Roma pe 5 noiembrie 2025, la 1700 de ani de la Conciliul de la Niceea.
Caracteristici esențiale:
  • Nu are caracter dogmatic, canonic sau învățătoresc
  • Nu este obligatoriu din punct de vedere juridic sau canonic
  • Valoarea sa derivă exclusiv din asumarea voluntară a semnatarilor
  • Se definește ca instrument de dialog, cooperare practică și reflecție etică
Din perspectivă ortodoxă, această natură non-normativă este esențială: documentul nu poate fi receptat ca expresie a credinței Bisericii, ci doar ca platformă de cooperare limitată. 

2. Structura documentului (2025) 

Citește mai mult

Views: 747

Nașterea Domnului în Sfintele Evanghelii

Evangheliile după Matei (cap. 1-2) şi Luca (cap. 1-3) ne prezintă două perspective absolut diferite asupra naşterii Domnului şi a evenimentelor ce au precedat şi au succedat acest eveniment unic în istorie.

Pentru Matei, naşterea este parte a istoriei evreilor, fără a spune nimic despre contextul ocupației romane. Narațiunea îl pune în rolul principal pe Iosif, logodnicul Mariei (şi tatăl juridic/legal al lui Iisus, nu şi biologic – deşi acest lucru îl știau doar Iosif şi Maria), iar în opoziția acestei „familii” – pe Irod, ucigătorul de prunci.

Citește mai mult

Views: 901

De ce unii preoți poartă două cruci?

În ultimii ani, tot mai mulți credincioși întreabă de ce unii preoți din Ucraina și din Republica Moldova poartă două cruci pectorale, deși tradiția ortodoxă a cunoscut dintotdeauna o singură cruce la piept.

Răspunsul nu este simplu, dar voi încerca să-l formulez în felul următor: în Biserica Ortodoxă Rusă există într-adevăr o asemenea distincție, însă aceasta are caracter excepțional și nu poate fi acordată oricui și oricând.

Citește mai mult

Views: 933