Highslide for Wordpress Plugin

Anul 2026 – şansa unui Paşte autentic, fără artificii

de

В Великую субботу Благодатный огонь сходит в храме Гроба Господня на глазах у тысяч верующих со всего мира.

Fără îndoială, orice război este un rău, iar războiul din Orientul Mijlociu nu face excepție. Pe lângă miile de oameni care mor de ambele părți – ceea ce constituie răul cel mai mare – țările implicate direct sau indirect în acest conflict suferă pierderi economice considerabile, inclusiv din cauza suspendării parțiale sau totale a traficului aerian.

Această situație afectează și Aeroportul Ben-Gurion din Tel-Aviv, prin care, de ani de zile, este adusă „Sfânta Lumină ( Ἅγιο Φῶς)” de la Ierusalim în anumite țări ortodoxe. Îngrijorarea că, la Paștile din 2026, această lumină (sau „foc haric”, cum o numesc rușii și moldovenii) ar putea să nu ajungă și la noi, îi face pe unii creștini să se mâhnească sau chiar să vadă în aceasta un semn apocaliptic*. În același timp, unii adversari ai credinței – declarați sau nu – jubilează și ironizează situația, ca și cum, în acest fel, ne-ar putea „strica” Paștile și lipsi de conținut sărbătoarea. În cele ce urmează încerc să temperez ambele reacții.

Citește mai mult

Views: 951

Rugăciune pentru pace – text actualizat: 2026

de

Rugăciunea este zid împotriva necazurilor și punte către Dumnezeu | Doxologia

Acum patru ani, când a început războiul din Ucraina, am propus o variantă de rugăciune pentru pace, pe care mulți au folosit-o atât în slujbele Bisericii, cât și în rugăciunile particulare. Între timp, chiar dacă ne-am obișnuit deja cu știrile despre război și cu veștile despre moartea a mii de oameni, situația din lume nu s-a îmbunătățit, ci dimpotrivă, s-a degradat, apărând noi conflicte militare și noi victime, știute și neștiute.

În acest context, propun să sporim și mai mult rugăciunea noastră, iar dacă veți considera util, puteți folosi această variantă actualizată a rugăciunii (PDF), care nu mai este legată strict de Ucraina, ci are un caracter mai general și un accent penitențial și umanitar mai pronunțat.

Views: 1093

Exagerări cu privire la pomenirea celor adormiţi în Postul Mare

de

Sambata Sfantului Teodor Tiron - Sambata Colivelor
Ieri, în prima sâmbătă a Postului Mare, s-a făcut amintire de „neobişnuita minune săvârşită cu ajutorul colivei de Sfântul şi slăvitul Mare Mucenic Teodor Tiron” (cf. Sinaxarul din Triod). Aşadar, nu este vorba despre prăznuirea propriu-zisă a Sfântului Teodor Tiron, care are loc la 17 februarie, ci despre comemorarea minunii legate de el şi de binecuvântarea colivei.

Se ridică însă o problemă în privinţa pericopelor rânduite în ediţiile româneşti ale Apostolului şi Evangheliei. Din punct de vedere teologic şi liturgic, nu exista necesitatea stabilirii unor lecturi speciale pentru această pomenire, deoarece pericopele prevăzute pentru prima sâmbătă din Postul Mare sunt deja adecvate şi suficiente pentru a susţine sensul zilei. Pericopa de la Marcu 2:23-3:5, în care se vorbeşte despre smulgerea spicelor de către ucenicii Domnului şi despre vindecarea din zi de sâmbătă, acoperă în mod coerent tema raportului dintre Lege, post şi milă, fiind în deplină consonanţă cu duhul acestei zile. Introducerea unei pericope suplimentare pentru pomenirea generală a martirilor apare, în acest context, ca forţată şi lipsită de temei tipiconal clar. 

Mai mult, propunerea unei a treia pericope – pentru pomenirea celor adormiţi – este cu atât mai problematică. În rânduiala tradiţională a Postului Mare, pomenirea generală a morţilor se face în mod explicit în sâmbetele a II-a, a III-a şi a IV-a din Post. Prima sâmbătă, a V-a sau cea a lui Lazăr nu sunt consacrate pomenirii obşteşti a celor adormiţi. După Sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi (numită şi „Moşii de iarnă”), urmată de cele trei sâmbete dedicate pomenirii morţilor în Post, insistenţa de a transforma aproape orice sâmbătă într-un prilej de parastas denaturează echilibrul liturgic al perioadei.

Citește mai mult

Views: 947

Despre transmisiunile LIVE ale Sfântului Maslu și confuzia dintre comuniune și mediatizare

de

Taina Sfântului Maslu, izbăvitoare de boli și suferințe - TRINITAS TV

Cu două-trei decenii în urmă teologii ortodocși discutau cu multă prudență problema transmisiunilor LIVE ale Dumnezeieștii Liturghii. Întrebarea nu era una tehnică, ci profund ecleziologică și sacramentală: în ce măsură un act constitutiv al Bisericii, care presupune adunare reală, prezență trupească și participare euharistică, poate fi mediat fără a-i altera sensul?

Argumentul favorabil care a prevalat atunci — și care, cu anumite rezerve, poate fi încă susținut — se referă la caracterul catehetic al primei părți a Liturghiei. Liturghia Cuvântului, cu lecturile biblice, ecteniile și predica, este accesibilă și celor nebotezați și poate avea un rol formativ pentru cei aflați la distanță sau în imposibilitate de a participa fizic. Transmisiunea era văzută, în acest caz, ca un instrument de introducere în limbajul și ethosul cultului, nu ca o substituire a participării reale.

Citește mai mult

Views: 1426

Despre sensul autentic al ajunului Bobotezei

de

Astăzi, vineri înainte de Botezul Domnului, după calendarul vechi (3/16 ianuarie), ar trebui să fie zi de post aspru, pentru că este ziua în care se transferă „ajunul Bobotezei” – ceea ce, în traducere din latină în română, înseamnă postul aspru de dinainte de sărbătoarea Teofaniei (jejunium / dies jejunii = zi fără mâncare).

Da, se transferă „dies jejuni”, pentru că sâmbăta și duminica este interzis de a posti aspru, conform Canonului 55 Trulan. Iar „ajunul” Crăciunului și al Bobotezei implică anume un astfel de post – cum, de altfel, avem și în Vinerea și Sâmbăta Mare înainte de Paști, aceea fiind și singura sâmbătă din an când ajunarea este permisă, conform aceluiași Canon 55 Trulan. Altfel spus, „ajunul” nu este doar o zi sau perioadă care precede ceva, ci se referă la felul în care trăim așteptarea acelui eveniment prin nemâncare. O spune chiar și DEX-ul.

Citește mai mult

Views: 718

Charta Oecumenica 2001–2025: Analiză critică din perspectivă ortodoxă (conţinut generat de AI)

de
1. Natura și cadrul documentului
Charta Oecumenica – 2025 este un document programatic elaborat de Conference of European Churches (CEC) și Conferinţa pentru Cooperare Eucumenică în Europa (CCEE). Versiunea actualizată a fost semnată la Roma pe 5 noiembrie 2025, la 1700 de ani de la Conciliul de la Niceea.
Caracteristici esențiale:
  • Nu are caracter dogmatic, canonic sau învățătoresc
  • Nu este obligatoriu din punct de vedere juridic sau canonic
  • Valoarea sa derivă exclusiv din asumarea voluntară a semnatarilor
  • Se definește ca instrument de dialog, cooperare practică și reflecție etică
Din perspectivă ortodoxă, această natură non-normativă este esențială: documentul nu poate fi receptat ca expresie a credinței Bisericii, ci doar ca platformă de cooperare limitată. 

2. Structura documentului (2025) 

Citește mai mult

Views: 746

Nașterea Domnului în Sfintele Evanghelii

de

Evangheliile după Matei (cap. 1-2) şi Luca (cap. 1-3) ne prezintă două perspective absolut diferite asupra naşterii Domnului şi a evenimentelor ce au precedat şi au succedat acest eveniment unic în istorie.

Pentru Matei, naşterea este parte a istoriei evreilor, fără a spune nimic despre contextul ocupației romane. Narațiunea îl pune în rolul principal pe Iosif, logodnicul Mariei (şi tatăl juridic/legal al lui Iisus, nu şi biologic – deşi acest lucru îl știau doar Iosif şi Maria), iar în opoziția acestei „familii” – pe Irod, ucigătorul de prunci.

Citește mai mult

Views: 901

De ce unii preoți poartă două cruci?

de

În ultimii ani, tot mai mulți credincioși întreabă de ce unii preoți din Ucraina și din Republica Moldova poartă două cruci pectorale, deși tradiția ortodoxă a cunoscut dintotdeauna o singură cruce la piept.

Răspunsul nu este simplu, dar voi încerca să-l formulez în felul următor: în Biserica Ortodoxă Rusă există într-adevăr o asemenea distincție, însă aceasta are caracter excepțional și nu poate fi acordată oricui și oricând.

Citește mai mult

Views: 931

„Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini”

de

Atunci când Mântuitorul spune că „secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini”, adaugă îndată şi îndemnul: „rugaţi deci pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său” (Luca 10:2).

Privind în jur, constatăm adesea că acolo unde par a fi mulţi „lucrători”, ei nu s-au adunat neapărat pentru că cineva s-ar fi rugat cu stăruință Domnului, nici pentru că ar fi prea mult de secerat, ci pentru că se pot înfrupta mult şi bine din roadele secerișului, “fiecare în rândul cetei sale”, deşi roade nu le aparţin, ci sunt proprietatea exclusivă a „Domnului secerişului”.

Ca lucrător în câmpul lui Dumnezeu, ţi se permite să te împărtăşeşti din roadele muncii tale, dar nu să furi cu sacul, ca apoi să vinzi la negru cele ce aparţin Stăpânului, ci „fiecare să fie găsit credincios în ceea ce i s-a încredinţat” (cf. 1 Cor. 4:2).

Mărturisesc şi eu, cu durere, că nu mă rog cât ar trebui ca Domnul să trimită şi în lanul portughez lucrători credincioşi şi statornici, deşi „secerişul este mult”. Dar chiar şi atunci când Domnul trimite, e nevoie şi de voinţa omului — de dorinţa sinceră de a lucra în via Sa, fără trufie şi fără lăcomie. Fiecare să se bucure de „dinarul” său, fără a pândi câştigul altuia şi fără a fura „via pe care a sădit-o Dreapta Sa” (cf. Ps. 79:16); căci adevăratul lucrător nu caută profitul, ci binecuvântarea şi mântuirea. Oricine fuge după răsplată în lumea aceasta, o va pierde în cealaltă!

În legătură cu aceasta nu pot să nu amintesc de două citate patristice elocvente:

  • „Nu este mai mare pagubă în Biserică decât atunci când cei chemați să lucreze pentru sufletele altora lucrează pentru pântecele lor. Căci atunci harul se îndepărtează, iar lucrarea devine pricină de osândă, nu de răsplată” (Ioan Gură de Aur, Omilia 32 la Matei).
  • „Sunt unii care, deşi par a păstori turma, o fac nu pentru Domnul, ci pentru sine; aceştia nu iubesc oile, ci laptele şi lâna lor” (Sf. Grigore Dialogul, Regula pastorală 1:8).

Doamne, miluieşte-ne şi trimite lucrători curaţi, smeriţi şi credincioşi în via Ta cea sfântă!

Views: 753

DOUĂ RUGĂCIUNI ARHIEREŞTI UITATE

de

Vechile manuscrise greceşti păstrează, pe lângă rugăciunile de hirotesie în treptele de citeţ-psalt şi ipodiacon, alte două rugăciuni de binecuvântare: una pentru lumânărar sau paraclisier (προχείρισις λαμπαδηφόρου / παρακλησιᾶρης), iar cealaltă pentru diverse slujiri bisericeşti, precum curăţenia, coacerea prescurilor, îngrijirea lumânărilor, tragerea clopotelor şi altele asemenea.

Manuscrisele nu oferă indicaţii precise cu privire la timpul şi locul săvârşirii acestor rugăciuni; de aceea, socotesc potrivit ca acestea să rămână la aprecierea şi iconomia ierarhului, în funcţie de rânduiala locală şi de contextul pastoral.

Aceste binecuvântări nu introduc pe cel ce le primeşte în tagma clerului inferior, ci reprezintă doar o consacrare a unei slujiri bisericeşti auxiliare. Prin urmare, cei care primesc această binecuvântare, dacă nu sunt rasofori sau monahi, nu vor purta dulamă (reverendă); iar paraclisierii se vor îmbrăca numai cu stihar, fără orar.

În tradiţia canonică bizantină, doar ipodiaconii hirotesiţi au dreptul de a purta stiharul cu orar aşezat cruciş, iar pe dedesubt dulamă. Această hirotesie însă se poate face numai după împlinirea vârstei de 21 de ani, iar căsătoria ulterioară nu mai este îngăduită, după cum rânduieşte dreptul bisericesc.

Rezultă de aici că toţi băieţii şi tinerii care ajută preotul la altar sau îl asistă pe episcop în slujirea liturgică, dar nu sunt hirotesiţi şi nici căsătoriţi, nu trebuie numiţi „ipodiaconi”, ci slujitori bisericeşti sau paraclisieri, purtând doar stihar, fără dulamă şi fără orar.

Iată, aşadar, traducerea românească (uşor adaptată) a acestor două rugăciuni arhiereşti de binecuvântare, care, din câte am înţeles, se regăsesc şi în ediţia din 2025 a Arhieraticonului românesc.

Citește mai mult

Views: 577