Vechile manuscrise greceşti păstrează, pe lângă rugăciunile de hirotesie în treptele de citeţ-psalt şi ipodiacon, alte două rugăciuni de binecuvântare: una pentru lumânărar sau paraclisier (προχείρισις λαμπαδηφόρου / παρακλησιᾶρης), iar cealaltă pentru diverse slujiri bisericeşti, precum curăţenia, coacerea prescurilor, îngrijirea lumânărilor, tragerea clopotelor şi altele asemenea.
Manuscrisele nu oferă indicaţii precise cu privire la timpul şi locul săvârşirii acestor rugăciuni; de aceea, socotesc potrivit ca acestea să rămână la aprecierea şi iconomia ierarhului, în funcţie de rânduiala locală şi de contextul pastoral.
Aceste binecuvântări nu introduc pe cel ce le primeşte în tagma clerului inferior, ci reprezintă doar o consacrare a unei slujiri bisericeşti auxiliare. Prin urmare, cei care primesc această binecuvântare, dacă nu sunt rasofori sau monahi, nu vor purta dulamă (reverendă); iar paraclisierii se vor îmbrăca numai cu stihar, fără orar.
În tradiţia canonică bizantină, doar ipodiaconii hirotesiţi au dreptul de a purta stiharul cu orar aşezat cruciş, iar pe dedesubt dulamă. Această hirotesie însă se poate face numai după împlinirea vârstei de 21 de ani, iar căsătoria ulterioară nu mai este îngăduită, după cum rânduieşte dreptul bisericesc.
Rezultă de aici că toţi băieţii şi tinerii care ajută preotul la altar sau îl asistă pe episcop în slujirea liturgică, dar nu sunt hirotesiţi şi nici căsătoriţi, nu trebuie numiţi „ipodiaconi”, ci slujitori bisericeşti sau paraclisieri, purtând doar stihar, fără dulamă şi fără orar.
Iată, aşadar, traducerea românească (uşor adaptată) a acestor două rugăciuni arhiereşti de binecuvântare.
Arhiereul, punând mâna sa peste capul celui ce se binecuvântează paraclisier, rostește rugăciunea:
Doamne, Cel ce ai luminat toată făptura cu razele minunilor Tale și cunoști gândurile oamenilor înainte ca ele să ia ființă, şi măsori puterea fiecăruia; Cel ce întărești pe cei ce se hotărăsc să devină mici slujitori ai Tăi, Însuți, Stăpâne, împodobește și pe robul Tău acesta (N) cu veșmintele Tale cele curate și nepieritoare, ca să poată duce cu vrednicie făclia, sfeșnicul [şi tămâia] înaintea sfintelor Tale Taine. Fă-l ca, luminat fiind de Tine, să iasă și în veacul viitor întru întâmpinarea Ta și să primească cununa cea neveștejită a vieții, bucurându-se împreună cu toți aleșii Tăi de fericirea cea fără de sfârșit. Că sfânt este numele Tău și slăvită împărăția Ta, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh (†), acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Şi imediat i se dă binecuvântare la purtarea stiharului (fără orar) şi i se înmânează o făclie pe care o duce în altar.
***
Rugăciunea pentru alţi slujitori bisericeşti (care, cu binecuvântarea episcopului, poate fi rostită şi de către preot):
Doamne Dumnezeul nostru, Care eşti credincios întru făgăduințele Tale și bogat în revărsarea darurilor Tale; Cel ce ai chemat zidirea Ta la moștenirea cea sfântă, Tu însuți ai adus și pe robul Tău acesta / roaba Ta aceasta (N) la viața cea duhovnicească, fii lui/ei ajutor, întărindu-l/o pentru diferitele slujiri în sfântul Tău locaș. Dăruiește-i să împlinească cu bucurie și evlavie grija cea binecuvântată pentru casa Ta și să aducă roade felurite şi bine-primite Ţie. Dăruiește și nouă tuturor pace și unitate, ca, în bună rânduială și cu smerenie adevărată și neprefăcută, să ne îmbrățișăm unii pe alții în dragoste curată, și să fim părtași ai Împărăției Tale celei Cerești, prin mila și iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care împreună ești binecuvântat, cu Preasfântul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
La dorinţă, episcopul îi poate da binecuvântare slujitorului să poarte un halat/șorțuleț ca semn distinctiv al slujirii sale.
N.B. Cei care au fost binecuvântaţi în aceste slujiri se vor împărtăşi la fiecare Liturghie (sau cât mai regulat posibil), în rând cu ceilalţi laici, iar apariția unor impedimente la împărtășire ar constitui, în mod normal, şi impediment la slujire.
Views: 43
