Ierom. Dimitrie Ivasco – NU CRED ÎN MOŞ CRĂCIUN

A-L pune pe Hristos și Nașterea Lui pe un loc secundar în viața noastră e identic cu a nu-L pune pe nici un loc . Pentru că ceea ce nu-i la locul lui, nu-i unde se cuvine.

Povestea lui Moș Crăciun e o poveste inventată. Nu de foarte mult timp. Însă Naștere lui Hristos este Adevărată. De peste 2000 de ani se propovăduiește acest adevăr. În ultimul timp asta cam deranjează. Omul inventează…, iar Dumnezeu proniază.

Nu avem nevoie pentru copii de povestea ireală a lui Moș Crăciun, care se suprapune cu întâietate Nașterii Mântuitorului lumii – Iisus Hristos (ca atunci când cresc copii să le frângeți inima cu adevărul despre acest “moș” și rolul lui cel mofturos), pentru a deveni mai buni.

Adevărul lui Hristos ne va face mai buni pe fiecare dintre noi.

De ce e lupta asta așa de mare pentru a nu mai fi cunoscut Hristos, ci uitat…, abandonat?!?

Personal nu am fost crescut cu o asemenea poveste a “moșului” și le mulțumesc pentru asta părinților mei. Mai ales mamei care din pruncie îmi vorbea doar de Domnul Iisus Hristos și de tot ceea ce a făcut El pentru noi toți.

Sfinții Părinți ai Bisericii lui Hristos, în toate minunatele lor scrieri despre Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, nu au pomenit nimic de nici un ” Moș Crăciun”. Oare pentru că Sfinți Părinți erau insensibili să nu puncteze ei farmecul crăciunului … să nu vadă ei atâta bunătate în povestea “moșului”? Oare trebui reevaluați părinții Bisericii de 2000 de ani, pentru că nu prea sunt actuali… că sunt cam depășiți de viața modernă și de sclipirile ei bune? Serios ?!?

Eu nu vă doresc să aveți parte de nici un fel de Moș Crăciun, ci de Veșnicul Tânăr Hristos, care se naște mereu doar in inimile celor ce îi fac loc în exclusivitate Lui în inima lor … chiar dacă inima lor, momentan, e doar o peșteră întunecoasă, poate deveni oricând mormântul învierii fiecăruia din moartea păcatului la viața cea veșnică.

Cine vrea să-l “încreştineze” pe Moș Crăciun, să știe că nu e vorba de o realitate acolo, ci doar de o forțare de imaginație. Unii i-au găsit rolul de a fi fost gazda care a primit Familia Sfântă în acea noapte din Betleem. Au făcut și colindă cu această tematică. Nu avem nici o mărturie scripturistică în acest sens și nici o scriere a unui Sfânt Părinte pentru a argumenta asta. Deci e un fals, un mit nou, o poveste nouă, o evlavie exagerată a unora, din ce în ce mai mulți. Să zicem că am vrea să acceptăm acest nou rol al personajului, dar cu o singură condiție: Acel Moș Crăciun dacă vrea să fie perceput ca fiind bătrânul care la primit pe Hristos să se nască în staulul său din Betleem, atunci să facă bine ca în călătoriile lui de bine prin lume, să vestească prin colindă pe Hristos și Nașterea Lui din Sfânta Fecioară Maria și nicidecum să se promoveze doar pe sine și “bunătatea” lui. Atunci, hai să zicem că l-am crede. Dar câți dintre dumneavoastră ați văzut vreun Moș Crăciun colindând despre Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos ?!? Eu pe nici unul. Dacă or fi, atunci e bravo!, dacă nu, atunci sunt doar niște impostori într-o sărbătoare care nu le aparține.

Unii creștini nici nu sesizează nedreptatea făcută Pruncului Iisus de Ziua Nașterii Sale în lumea noastră, prin aceste “sărbători” de împrumut … și cu alte ocazii (vezi iepurașul de paște). E ca și cum te duci la sărbătorit acasă și în loc să te preocupe sărbătoritul, te preocupă mai mult un anume musafir, nepoftit, care atrage deliberat toată atenția asupra lui, cu tot felul de figuri … care mai de care mai atractive … iar de sărbătorit uită toată lumea, pentru că a devenit plictisitor. “Musafirul” acela ajungând “spiritul” petrecerii … fiind mult mai interesant în ochii tuturor și o face în mod intenționat tocmai pentru a devia atenția tuturor de la sărbătoritul casei la el însuși și la “bunătatea” lui. Un egoist cu acte în regulă. Iar asta să se repete an de an. Și nimeni să nu spună absolut nimic. Oare chiar nu realizăm penibilul situației?

Trăim din ce în ce mai mult într-o lume plină tot mai mult cu tot felul de confuzii … atrăgătoare și de satisfacții de moment. Trupul este desfătat până la îmbolnăvire…, iar suflet înfometat, lăsat în părăsire. Ce viață tristă plină de hliziri ne propune mereu vrășmașul lui Dumnezeu și potrivnicul mântuirii noastre în această lume plină de iluzii. Iar omul ajunge mereu și mereu secătuit sufletește … și cu un dor interior imens după cu totul altceva … după sensul existenței sale după care este însetat ființial, iubirea lui Dumnezeu – Creatorul.

Iubirea milostivă a lui Dumnezeu nu cuprinde și iubirea de idoli buni … înseamnă să nu știi ce înseamnă un idol dacă îi susții “rolul” lui “firesc” în această lume.

Idolul se substituie mereu lui Dumnezeu … e total împotriva lui Hristos, Omul și Dumnezeu, venit în lumea oamenilor să descopere lor tot Adevărul pentru mântuire și să nu ne mai hrănim cu iluzii deșarte căutând permanent în noi automântuirea noastră. Nu există mântuire pentru nimeni fără de Mântuitorul lumii – Iisus Hristos.

De ce trebuie inventat un anume “moș” pufos ca să fi mai darnic de Sărbătoarea lui Hristos ?!? Plus că pe la unii copii, mai săraci, oricât ar fi ei de cuminți, “moșul” ăsta nu trece niciodată. Care mai este exemplul “minunat” acolo, care mai e învățătura morală din toată treaba asta ?!? Și când copiii văd la televizor sau pe stradă că sunt mai mulți “moși” din ăștia activați … cum le mai întrețineți ideea unicității “moșului”? Păi e unul sau mai mulți? Cum în halul ăsta pe copii să-i amețiți și să-i prostiți?

Oare nu mai bine educați copiii cum că darurile vin efectiv de la pruncul Iisus real și direct, cu ocazia Sărbătorii Nașterii Lui în lumea noastră, că El a ajutat pe părinți să le cumpere daruri și mai multe cele ce le aduc bucurie în această perioadă?

Facem asta în mod real în amintirea Lui, pentru că prin Nașterea Lui, El tocmai este Darul suprem făcut omenirii întregi de Tatăl nostru cel din ceruri, Darul Mântuirii … Pentru că de la El a venit viața, puterea și sănătatea părinților pentru copiii lor și de la nici un “moș” inventat de mințile oamenilor … rămași în pană de idei … ca să inventeze reni zburători și tot felul de “dorințe arzătoare” și atotcuprinzătoare … împlinite de urgență.

Când aud în această perioadă: Ție ce vrei să-ți aducă “moșul” ? Dar ție, dar ție? Și nu sunt întrebați numai copiii, ci și cei ce se doresc a fi percepuți cu suflet de copil, dar sunt mai mult cu mintea naivă decât cu inima curată, în sensul de autoprosteală, de zici că de Crăciun sărbătorim autoprosteala. Iar răspunsurile la autoprostiți sunt de-a dreptul pur și simplu.

Eu vreau ca Moșul să mă ajute să slăbesc.

Eu vreau ca Moșul să mă ajute să fiu mai bun.

Eu vreau ca Moșul să-mi de-a mai multă sănătate și putere de muncă.

Eu vreau ca Moșul să mă ajute să-mi găsesc un iubit după sufletul meu și la anul să mă mărit cu el.

Eu vreau ca Moșul să-l facă pe bărbatul meu să nu mai bea atât, să aduc bani acasă, să nu mai joace jocuri de noroc … și să fie mai sensibil cu mine.

Eu vreau ca Moșul să mă ajute să-mi cumpăr cea mai tare mașină … să le dau gata pe toate gagicile care mă vede pe mine că am valoarea mea.

Și undeva într-un ungher se mai aude vocea stinsă a unui copil stingher: Eu vreau ca Dumnezeu să-i aducă mai repede pe părinții mei acasă.

Cine crede în Moș Crăciun, acela cu siguranță are o percepție absolut greșită despre Dumnezeu. Pentru că el crede că Dumnezeu este un moș cu barbă albă în ceruri … Ceea ce este erezie și idolatrie. De aceea în icoana ortodoxă a Preasfintei Treimi niciodată Tatăl nu e zugrăvit ca fiind un bătrân cu barba albă. Dacă apare și în ortodoxie pe undeva această imagine este pentru că au fost acolo influențe apusene, însă erminia ortodoxă nu permite așa ceva. Că unii mai zic despre acest Moș Crăciun că poate fi perceput ca simbolul Tatălui din Cer. Doamne păzește de o așa interpretare.

Și când te gândești că Hristos tocmai se naște pe pământ ca pe oameni de înșelăciunea diavolului să-i izbăvească. Iar oamenii, în fiecare an, tocmai de această sărbătoare se prostesc în ultimul hal. Hristos vrea să ofere omului înțelepciunea, însă el preferă mai mult prosteala. Vrea să-i ofere omului Adevărul, iar el preferă mai mult iluzia și minciuna.

Moș Crăciun nu există, chiar dacă unii preoți îl aduc și la biserică în această perioadă. Masca și iluzia nu-i a creștinismului. Moș Crăciun se demască în Biserică, nu se promovează prin Biserică. Puneți-l să se spovedească și să se împărtășească. O să aibă curajul vreun preot să spună: “Se împărtășește robul lui Dumnezeu, Moș Crăciun?!? Ci cel ce este dincolo de mască se împărtășește și nu masca, Gheorghe, Ion, Mihai (Crăciun, doar dacă așa îi este numele de botez), etc.

Rugămintea mea este: Nu vă mai prostiți copiii cu treaba asta, că o să îi faceți să nu mai creadă nici în Dumnezeu, când vor crește mari și se vor izbi de greutățile vieții, crezând că până la urmă toate sunt povești frumoase inventate de părinți în anii copilăriei, ca să le formeze o lume în roz… și vor crede că povestea lui Dumnezeu e una tot la fel, inventată… pentru a oferii speranțe deșarte oamenilor într-o lume mai bună dincolo de lumea asta.

Cu toții vom da seama de tot ce facem și ce gândim în lumea aceasta, care nu e deloc roz, ci plină de greutăți. E un război nevăzut între bine și rău, până la sfârșitul lumii acesteia a păcatului.

Învățați pe copii să fie eroi ai binelui, într-o lume în care răul e amestecat cu binele, dar și să înțeleagă că frumusețea stă în Biruința mereu a Binelui numai prin Iisus Hristos !

Nu vă mai prostiți, purtați-vă matur cu proprii copii … într-o zi vă v-a fi greu să le explicați de ce i-ați mințit … fiți de partea Adevărului, de partea lui Hristos, El însuși nu crede în Moș Crăciun, ci în TATĂL cel etern și fără îmbătrânire.

Bunul Dumnezeu să vă înțelepțească pe toți!!!