Întrebare: Părinte Petru, sunt preot român în Occident. În parohia mea am credincioşi din toate zonele ţării şi fiecare încearcă să-şi impună propriile obiceiuri. Aceasta se întâmplă mai ales la Sfântul Maslu, când unii enoriaşi aduc mai multe sticle de ulei, după care le iau acasă şi nu ştiu ce fac cu ele. Alţii aduc şi făină pentru a coace turte sau îmi cer să le ung hainele rudelor cu ulei. Mai sunt unii care ţin 7 lumânări aprinse, câte una la fiecare Evanghelie, şi cam toţi îmi cer să fac Sfântul Maslu în fiecare săptămână, ceea ce, sincer vorbind, din punct de vedere economic este profitabil. Dar ce este corect din toate acestea şi ce nu? Binecuvântarea uleiului se răsfrânge asupra tuturor sticlelor de ulei puse pe masă? La ce foloseşte făina? Vă mulţumesc!
Răspuns: Înainte de a formula un răspuns la întrebările de mai sus, vreau să apreciez sinceritatea de a aborda astfel de probleme şi dorinţa de a îndrepta ceea ce este greşit. Pentru o informare completă, vă recomand să citiţi cartea mea "Sfântul Maslu şi alte slujbe de vindecare; Istorie şi actualitate" (Editura "Sophia", Bucureşti, 2016). Acolo găsiţi răspunsuri argumentate la toate întrebările adresate. Totuşi, vreau să detaliez câteva aspecte mai speciale (cu precizarea biblică de la Matei 5:17 – "Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc"):
1. Aţi menţionat foarte bine că săvârşirea săptămânală a Sfântului Maslu e destul de profitabilă. Am întâlnit preoţi care mi-au mărturisit că din asta trăiesc. Consider că acesta şi este motivul pentru care practica Maslului săptămânal se răspândeşte tot mai mult, căutându-se diferite modalităţi de a justifica scurgerea de bani din oameni. Aşa ceva este inadmisibil! Oamenii trebuie chemaţi spre trăirea Evangheliei şi spre o împărtăşire cât mai deasă cu Trupul şi Sângele Domnului, dar nu spre exorcisme sau masluri. Astfel, preotul care-şi face bine datoria nu va muri de foame. De la Maslu săptămânal şi împărtăşire de 4 ori pe an, trebuie să trecem la împărtăşire săptămânală şi Maslu de 4 ori pe an (+ ori de câte ori este nevoie, la patul bolnavului). Cam asta învaţă Biserica! Eu vă asigur că, dacă Sfântul Sinod ar interzice sub orice formă primirea de bani la Sfântul Maslu, precum şi practica celor 7 lumânări şi a pomenirii celor absenţi, totul ar reveni la normalitate şi preoţii şi-ar schimba imediat discursul – ar spune că nu-i bine să se facă Sfântul Maslu chiar atât de des şi la oameni relativ sănătoşi. Şi într-adevăr nu-i bine! Aşa ceva n-a fost niciodată şi nicăieri în Biserica Ortodoxă. Dacă Sfântul Maslu e una din cele 7 Taine (şi este net superioară consumului de anafură sau agheasmă), atunci pregătirea pentru Maslu şi modul de administrare a acestuia trebuie să fie la înălţimea unei Taine bisericeşti, dar nu să devină un fel de bazar cu tarabe pline cu ulei şi făină şi cu o „inflaţie sacramentală” care se revarsă „la fără frecvenţă” chiar şi peste beţivii din cârciumi, pomeniţi cu mult zel la fiecare Maslu.
2. La Sfântul Maslu trebuie să fie adus şi binecuvântat doar atâta ulei cât va fi folosit pentru ungere (adică un singur pahar sau câteva, în funcţie de numărul preoţilor prezenţi). Nicăieri în slujba Sfântului Maslu nu se pomeneşte de consumul alimentar al uleiului binecuvântat, ci doar de ungerile care se fac de către preoţi. La fel spune şi Scriptura (Iacov 5:14). Deci ideea de a binecuvânta mai mult ulei, cu care să se ungă credincioşii singuri sau să fie folosit la mâncare contravine textului biblic şi liturgic. Nici într-o altă Biserică Ortodoxă nu se face aşa ceva, ci doar în cazuri cu totul speciale, când preotului nu i se permite să intre în secţia de reanimare, se poate da puţin ulei sfinţit unui medic credincios pentru a unge un bolnav. Eu însă, am văzut că, prin marele oraşe şi mănăstiri din România (şi de prin Republica Moldova), se aduc sute de sticle de ulei dintre care o parte rămân la Biserică, iar altă parte sunt luate acasă. Cred că acest obicei greşit trebuie să înceteze cât mai repede. Oare cât vom mai amăgi lumea? Oare de cât ulei are nevoie o biserică sau un preot? Şi chiar dacă ar fi nevoie de cantități mari, putem oare folosi în orice situaţie ulei de la Maslu? Friptura nu se poate prăji în ulei nesfinţit?
3. Obiceiul de a aduce făină la Maslu nu are nici o legătură cu coacerea turtelor, care apare menţionată mai nou, găsindu-se parcă o utilitate liturgică pentru făina despre care nu se ştie la ce foloseşte. În realitate însă, din punct de vedere practic, făina servea la înfigerea lumânărilor şi a beţişoarelor pentru ungere şi nimic mai mult. Închipuiţi-vă că suntem în secolul al 18-lea şi preotul merge la casa unui bolnav de la ţară. Sfeşnic în casă nu este, iar lumânările se înfig în pâine. Miruitor tot nu este, dar, din evlavie faţă de fiecare picătură de ulei sfinţit(!), beţişoarele folosite la ungere nu pot fi puse direct pe masă sau aruncate la gunoi, ci se înfig în făină, iar după aceea se ard. Mai devreme sau mai târziu făina va fi folosită la coacerea pâinii sau a unor turte, dar asta fără nici o legătură cu Maslul sau cu vreo binecuvântare pe care acea făină ar fi primit-o, ci pentru simplul motiv că fiecare gram de făină costă. În prezent însă, având miruitoare speciale şi şerveţele de unică folosinţă ce pot fi uşor arse, făina poate lipsi cu desăvârşire de pe masa pentru Maslu. Această făină oricum nu se binecuvântează în vreun fel, din moment ce nu există nici o rugăciune specială pentru ea. Iar dacă harul s-ar revărsa în mod haotic peste tot ce este în jurul uleiului sfinţit, atunci, primul lucru de care ar trebuie să ne preocupăm ar fi păstrarea cu evlavie a vaselor din plastic în care se aduc tonele de ulei în toată ţara. Dar n-am auzit pe nimeni să aibă astfel de preocupări.
4. Referitor la obiceiul cu ţinerea a şapte lumânări nici nu am ce să comentez. E o afacere curată şi o amăgire pe faţă a credincioşilor naivi. Eu înţeleg că-i profitabilă treaba, dar ca să spui că aceasta face parte din rânduială, trebuie să ai mare tupeu. Oamenii trebuie să devină ei înşişi făclii luminoase ale virtuţilor, dar nu sfeşnice moarte pentru nişte lumânări care nici măcar nu sunt din ceară.
5. La Sfântul Maslu nu se ung hăinuţele celor absenţi şi nu se pomenesc decât primitorii nemijlociţi ai Tainei. Dacă nu putem boteza hainele unui prunc şi nici pomeni mireasa la Cununie fără să fie prezentă, tot aşa nici Maslul nu poate avea forme de oficiere „la fără frecvenţă”. Biserica are suficiente slujbe la care pot fi pomeniţi bolnavii de prin spitale sau de acasă. La Maslu însă se pomenesc doar cei care primesc ungerea cea sfântă. Mai mult decât atât, cei ce doresc să primească această ungere trebuie să se pregătească duhovniceşte şi, dacă nu sunt de mult timp spovediţi şi împărtăşiţi, neapărat să se spovedească şi să se împărtăşească. Maslul nu este un act magic, ci una din căile de împărtăşire a harului dumnezeiesc pentru cei care cred în Dumnezeu şi trăiesc după poruncile Lui. Este foarte important să le amintim celor care solicită Sfântul Maslu să nu caute doar vindecare de la Dumnezeu şi rezolvarea diferitor probleme cu ajutorul Lui, ci să-L caute pe Însuşi Dumnezeu şi Împărăţia Lui, iar „toate celelalte se vor adăuga lor” (Matei 6:33).
Foarte bun material, chiar va multumesc din suflet! Prima data cind am fost si eu la Sfintul Maslu o doamna mi-a spus ca se iau 7 luminari la citirea fiecarei dati a Evangheliei, si din nestiinta am luat 7 si am vazut ca nimeni nu aprindea nimic am ramas cadru. Multumesc.
Doamne ajuta,
Am citit si recitit cu atentie articolul si comentariile legate de Sf. Maslu, desi f. Interesant ….ma iertati as face si eu niste comentarii….este adevarat ca in Biserica Ortodoxa Romana slujbele de Maslu sunt foarte dese, si este foarte bine ca este asa! Noi cu toti suntem bolnavi!! Nu numai din punct de vedere fizic dar mai ales din punct de vedere spiritual si moral!! Noi cu toii avem nevoie de Maslu!!
Din proprie experienta, marturisesc ca datorita faptului ca participam f. des la slujbele de Maslu, sunt absolut convinsa ca m-am “insanatosit” mai intai sufleteste ca apoi Dumnezeu sa ma aduca la cunostinta Tainei Spovedaniei si a Impartasaniei!! Multi oameni pe care-i stim au avut acelasi parcurs!!
Sa ne folosim deci cu totii in aceste timpuri de apostazie si cadere morala de Tainele lui Dumnezeu care ne ajuta sa ne insanatosim nu numai fizic, ci in primul rand spiritual, moral, psihic!! Cine nu are nevoie de Maslu e prea mandru sa recunoasca ca nu-i bolnav de ceva….poate nu de o boala fizica sau psihica dar de vreo patima…sau pacat…cu totii suntem!!
Sotul meu a fost in toamna anului trecut la Muntele Athos unde a stat 10 zile, Parintele Arhimandrit de acolo nu numai ca ne-a transmis tuturor din biserica sa participam activ la Tainele Bisericii ci ne-a intarit credinta ca facand acestea vor avem in permanenta un scut protector, vom fi mai aproape de Dumnezeu si vom veni din ce in ce mai mult la cunostinta adevarului!
Uleiul de la SF. Maslu, Parintele nostru ne-a indrumat sa-l folosim nu numai la ungere pe frunte, pe maini, sau sa il punem pe o felie de paine sa-l mancam, restul sa-l folosim la candele. Containerele unde a fost uleiul se ard.
Si uleiul mult care este dus la Biserica sau ramane de la Maslu se foloseste la candelele din Biserica.
Faptul ca celelalte biserici nu folosesc Maslu pt. ajutorul oamenilor cred ca este in detrimentul lor!! La noi in Biserica (va scriu din Canada) la Maslu vin si sarbi si ucranieni si greci si sirieni, pana si musulmani!!! Tocmai pt. ca oamenii simt nevoia sa se insanatoseasca!!!! Si la cunostinta lui Dumnezeu sa vina!!!
Sa nu fim fatarnici si sa invocam numai dogmele bisericii si credinta “cadru”, sa incurajam oamenii sa participe la SF. Maslu si sa aduca si ulei si faina si Paine! Daca ei simt ca Dumnezeu lucreaza in viata lor, Dumnezeu vrea ca noi sa-L cunoastem, sa ne apropiem de EL!!
Si pt. ca sa aduci un om la spovedit si impartasit e mai greu decat sa-l aduci la Sf. Maslu, sa-i incurajam pe oameni sa participe, Dumnezeu o sa-i insanatoseasca si or sa vrea ei singuri sa se apropie de Dumnezeu din ce in ce mai mult, cu dragoste! Si vor intelege singuri Taina Spovedaniei si a Impartasaniei, rolul, importanta si lucrarea ei in viata lor!! Si o vor imbratisa ca pe cel mai bun medicament!!
Asa sa ne ajute Dumnezeu!!
Doamne ajuta,
Oana
Stimată doamnă, Maslul a fost instituit de Hristos şi practicat de apostoli PENTRU BOLILE TRUPEŞTI!
Pentru cele duhovniceşti este Spovedania şi alte rugăciuni. Nu confundaţi lucrurile (că ele sunt deja prea confuze).
Şi să nu spuneţi că “datorită Maslului…” vi s-a întâmplat ceva. S-a întâmplat din mila Domnului şi ca urmare a credinţei. Şi vă asigur că în Bisericile în care nu se face Maslul foarte des, “minunile” nu sunt mai rare sau mai puţin evidente, ba din contra…
referitor la faptul ca nu se pot pomeni la Sf Taine decat cei prezenti, la Sf Liturghie din cate stiu se pomenesc chiar si cei care nu sunt prezenti, nu-i asa?
De unde ştiţi asta? Unde în textul slujbei Sf. Maslu s-ar sugera că rugăciunea se referă şi la cei ce nu se ung cu ulei? Sau poate Dvs nu ştiţi traducerea cuvântului “maslu”, care din slavonă înseamnă “ulei”, deci nu e vorba despre o slujbă de rugăciune pentru cei bolnavi, ci este “Taina Sfântului Ulei”!
Eu nu exclud totalmente posibilitatea pomenirii celor bolnavi la Sf. Maslu, dar ca o rugăciune adiţională, în cadrul ultimei ectenii întreite. În rest, toată slujba se referă exclusiv la cei care sunt de faţă şi sunt unşi cu ulei sfinţit.
Aş mai face o precizare teologică importantă:
1. La instituirea euharistiei Hristos spune “Beţi dintru acesta TOŢI…”, pe când, atunci când apostoloul Iacov vorbeşte despre Maslu, spune “DE ESTE CINEVA BOLNAV dintre voi SĂ CHEME preoţii Bisericii”. Deci, în mod normal, Liturghia este Taina la care noi singuri ne adunăm şi suntem chemaţi să facem TOŢI asta, pe când Maslul este destinat doar celor bolnavi, care nu pot veni la Liturghie, ci CHEAMĂ preoţii la ei acasă ca să-i ungă cu ulei “pentru a-i da întregi Bisericii Sale” (rugăciunea a 4-a de la Maslu), ca iarăşi să se poată aduna cu toţi pentru a se împărtăşi.
2. În trecut, pomenirile la Liturghie se făceau în cadrul dipticelor (după “Întâi pomeneşte Doamne…”) şi puteau fi pomeniţi doar cei care nu erau opriţi de împărtăşire. Adică eu pot pomeni la Liturghie pe cel care se împărtăşeşte într-o altă biserică, nu neapărat în locaşul în care slujesc eu. Or, în cazul Maslului, se doreşte pomenirea celor nu-şi fac Sf. Maslu în altă parte, ci nu-şi fac deloc şi poate nici nu are nevoie de el (că e relativ sănătos). Că dacă ar dori să-şi facă Maslu, ar putea chema preotul acasă sau la spital, aşa cum o spune şi textul biblic.
În acel fragment evanghelic se pune accent pe credinţa femeii (vedeţi şi replica Mântuitorului) şi nu pe puterea lui Hristos de a vindeca de la distanţă, care este scoasă în evidenţă în vindecarea slugii sutaşului (“zi numai cu cuvântul şi se va vindeca sluga…”).
Nu uitaţi de însăşi denumirea Tainei, care se numeşte “Sfântul Ulei”. Ca bază biblică a acestei Taine este luat textul de la Iacov, unde se spune, “De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bisericii şi rugăciunea credinţei va mântui pe (A)CEL bolnav”. Rugăciunile 3 şi 4 de la Maslu (care sunt şi cele mai vechi) arată legătura dintre rugăciune şi ungere şi face trimitere clară la cei care sunt de faţă şi se ung cu uleiul sfinţit.
În cazul femeii cananience, Hristos nu i-a trimis ulei sfinţit, ci a vindecat-o cu cuvântul. E cu totul altceva. Sf. Maslu este Tainei vindecării prin Ulei Sfinţit. Celelalte harisme bisericeşti ale vindecării sunt reflectate în alte tipuri de rânduieli şi rugăciuni!
Fără a intra prea mult în detalii,doar urmărind rânduiala Tainei și rugăciunile din cadrul slujbei ne putem da seama că e o slujbă de sfințire a uleiului cu care se ung (cel) cei bolnav(i):
“Doamne, Care cu mila şi cu îndurările Tale tămăduieşti zdrobirile sufletelor şi ale trupurilor noastre, Însuţi, Stăpâne, (în acest moment al citirii rugăciunii acesteia, toţi preoţii binecuvintează untdelemnul), сa şi întru aceasta să se preaslăvească preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”
După prima rugăciune, până unge preotul pe cel căruia i se face maslul, se cântă troparul acesta, glasul al 8‑lea:
“Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat nouă; că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei; că morţii i‑ai sculat şi moartea o ai surpat, pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale şi învierii.”
Şi luând preotul un beţişor, îl înmoaie în untdelemnul ce s‑a sfinţit, şi unge pe cel bolnav în chipul crucii la frunte, la gură, la nări, la urechi, pe piept, pe mâini şi pe tălpi, zicând această rugăciune:
“Părinte Sfinte, doctorul sufletelor şi al trupurilor, Care ai trimis pe Unul‑Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, să vindece toată boala şi să răscumpere din moarte, tămăduieşte pe robul Tău acesta (N) de neputinţa trupească şi sufletească ce l‑a cuprins şi‑l dă să vieze prin harul Hristosului Tău…”
Rugăciunea de sfințire completă: Doamne, Care cu mila şi cu îndurările Tale tămăduieşti zdrobirile sufletelor şi ale trupurilor noastre, Însuţi, Stăpâne, sfinţeşte untdelemnul acesta (în acest moment al citirii rugăciunii acesteia, toţi preoţii binecuvintează untdelemnul), ,,ca să fie celor ce se vor unge din el” spre tămăduire şi spre izbăvirea de toată patima şi întinăciunea trupului şi a sufletului şi de toată răutatea. Ca şi întru aceasta să se preaslăvească preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Oamenii iau de bun tot ceea ce văd şi aud, ei nu mai cercetează.Adevărat este căci la vremurile de astăzi, este greu să se mai discearnă adevărul de minciună.
Dacă într-o Sfântă Biserică se săvârşeşte Taina Sfântului Maslu de 4-5 ori pe săptămână, şi în acelaşi oraş sunt câteva biserici cu aceiaşi practică, va fi foarte greu de expicat credinciosului care este adevărul despre Taina Sfântului Maslu. Iar dacă ea se mai face şi de obşte la hotar, nu mai ai ce să mai zici.
Taina Sfântului Maslu a devenit un brend al Bisericii, iar Sfânta Liturghie este pe locul secund.Toţi credincioşii recunosc, căci Sfânta Liturghie este mai presus decât Sfântul Maslu, dar tot la Sfântul Maslu participă mai des.
Părintele Ieromonah Petru Pruteanu este o voce puternică a Bisericii, un mare teolog, iar cei cel vor asculta vor merge pe calea adevărului. Dânsul explică curat ce spune Sfânta Biserică care este stâlp şi temelie a Adevărului.