Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Predarea religiei în școlile moldovenești

Aşa cum fiecare a putut afla din presă, la 9 martie a.c., premierul Vlad Filat s-a întâlnit cu ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Moldovei (Patriarhia Moscovei) în vederea introducerii religiei în şcolile moldoveneşti începând cu noul an de învăţământ (2010-2011). La întâlnire a fost invitat şi ÎPS Petru, Mitropolitul Basarabiei (care ţine de Patriarhia Română). Invitaţia acestuia din urmă, reieşind din numărul de parohii şi credincioşi pe care-i păstoreşte, a fost oarecum lipsită de sens, dar ea a urmărit probabil alte două scopuri: acela de a împăca cele 2 Mitropolii (căci statul nu are nevoie de conflicte inter-religioase), dar şi acela de a beneficia de un sprijin din partea Patriarhiei Române, care are deja o experienţă bogată şi rodnică în domeniul predării religiei în şcoală. Până la urmă, cele două mitropolii, ambele sărace în resurse materiale, dar mai ales umane, vor trebui să conlucreze la acest proiect, care se vrea unul unic – nici ca în România, şi nici ca în Rusia. Este important să menţionăm că în realizarea acestui proiect, pentru prima dată la modul serios, sunt implicaţi şi diferite personalităţi laice.

Dorinţa de a introduce o disciplină religioasă în şcoală este mai veche, dar Biserica niciodată nu a insistat la modul serios în această privinţă, iar Statul respingea orice propunere a Bisericii. Nu putem spune că actuala conducere a ţării este foarte creştină, ba chiar există dubii serioase în acest sens, dar oricum se observă un salt important faţă de guvernările precedente care, punându-se în spatele articolului 31 din actuala Constituţie a Republicii Moldova, respingeau orice idee de predare a religiei în şcoală, acceptându-o tacit şi cu multă greutate doar ca o disciplină extra-curriculară, neplătită de stat, chiar dacă 97% dintre contribuabilii acestei ţări sunt creştini, iar peste 93% sunt ortodocşi.

Acum, în sfârşit, se doreşte ca această disciplină să fie introdusă în programa de învăţământ, dar încă se discută dacă ea să fie obligatorie sau opţională. Se discută intens şi asupra denumirii acestei discipline. Denumirea foarte generală de „Religie” nu poate fi acceptată (nu doar pentru că este din România), Biserica propunând iniţial denumirea de „Educaţia creştin-ortodoxă”. Pentru această denumire am pledat şi noi în 2004, atunci când am colaborat la editarea primului ghid pentru profesorii de religie, aducând chiar o serie de argumente. Statul a venit însă cu alte denumiri precum: „Educaţia moral-spirituală” (cu un conţinut mai mult moralist şi nereligios) sau „Istoria Religiilor” (care venea cu o ofertă sincretistă foarte periculoasă). Atât denumirile propuse de Ministerul Educaţiei de la Chişinău, cât mai ales conţinutul acestora, a fost categoric respins de Biserică, chiar dacă acestea sunt tot mai mult preferate în UE. Deci ar fi normal să se revină la denumirea de „Educaţie creştin-ortodoxă”, mai ales că s-au tipărit deja zeci de mii de manuale cu această denumire, pentru diferite clase. Acum însă, la insistenţa unor laici, printre care şi fostul şef al securităţii moldoveneşti, dl Valeriu Pasat, se propune denumirea de „Bazele Ortodoxiei”, inspirată din denumirea disciplinei pe care şi ruşii au introdus-o „experimental” în mai multe regiuni ale Federaţiei Ruse. Nu suntem împotriva acestei noi denumiri, dar trebuie totuşi să înţelegem că denumirea disciplinei contează mult, dar şi mai mult va conta programa de studiu şi conţinutul pe care-l va presupune acea programă.

Însăşi programa şi manualele urmează să fie elaborate în doar câteva luni, ceea ce atât teoretic cât şi practic este imposibil. Probabil se mizează foarte mult pe „plagiere”, care va fi una „asimetrică”, pentru că manualele în limba română vor fi copiate şi adaptate după cele româneşti, iar cele în limba rusă – după cele din Rusia. Nu vor exista însă manuale în limbile ucraineană, găgăuză şi a altor minorităţi importante din Republica Moldova, ceea ce va crea mari dificultăţi. Încă mult timp se va improviza în acest domeniu şi nu ne putem aştepta la manuale şi programe prea reuşite, iar cauzele chiar nu vreau să le dezvălui, unele fiind cât se poate de obiective.

Trebuie să fim conştienţi că predarea unei discipline religioase în toate şcolile din Republica Moldova se împiedică şi de alte probleme care nu pot fi rezolvate foarte uşor. Este vorba de cadrul legal şi suportul financiar, care trebuie asigurat de către Stat, deşi bugetul pentru acest an nu prevede surse de finanţare a acestui proiect extrem de costisitor (mai ales în primul an). Pentru a se asigura de adoptarea unei legi favorabile acestui deziderat, Mitropolia Moldovei a început o campanie de informare a clericilor şi credincioşilor în vederea strângerii a 350.000 (sau cel puţin 200.000) de semnături pentru organizarea unui referendum republican  prin care să se ceară predarea doar a credinţei ortodoxe în toate şcolile, nu după principiul confesional, aşa cum este în România, ci ca o familiarizare a tuturor, indiferent de confesiune, cu „credinţa majorităţii” din această ţară. În cazul în care se va ajunge la acest referendum, îndemnăm pe toţi creştinii ortodocşi să participe activ şi să voteze în favoarea acestui proiect.

În cele din urmă, Biserica Ortodoxă din Moldova poate accepta şi predarea după principiul confesional, dar cu respectarea foarte strictă a confesiunii majoritare şi cu neadmiterea prozelitismului din partea celorlalte confesiuni.

O altă problemă, pe care eu o consider cea mai mare, îi vizează pe dascălii care urmează să predea această disciplină religioasă. Spre deosebire de România şi chiar Rusia, în Moldova nu există vreo instituţie care să pregătească specialişti în predarea religiei. Academia de Teologie din Chişinău nu satisface nici calitativ şi nici cantitativ necesităţile care pot apărea dintr-o dată în toată Moldova. Chiar nu pot să-mi imaginez de unde se vor lua peste noapte în jur de 2000 de profesori ortodocşi, capabili să împărtăşească şi altora cunoştinţe teoretice şi practice adecvate în acest domeniu. Pe de altă parte, nu se poate miza foarte mult pe implicarea preoţilor noştri, mulţi dintre ei neavând nici până astăzi un minim necesar de cunoştinţe cu care să poate apărea în faţa elevilor. Mulţi dintre preoţi chiar evită sistematic şcolile şi nu cred că vor putea fi obligaţi să apară în faţa tinerilor, mai ales a celor de vârstă liceală. Despre „personalul auxiliar” din Biserică nici nu putem vorbi (chiar dacă sunt şi excepţii lăudabile chiar). Nu de puţine ori poţi auzi din gurile multora din cei care cântă în corul bisericesc sau ajută pe la biserică tot felul de erezii şi învăţături băbeşti, care nu au ce căuta nici în Biserică, nici în şcoală. 

Ar fi o catastrofă să se ajungă la situaţia de la începutul anilor `90, când s-au deschis multe parohii, dar nu existau preoţi suficienţi, fiind hirotoniţi tot felul de oameni, din cauza cărora multă lume s-a smintit, iar alţii au trecut la secte. Consecinţele le suportăm şi astăzi! Iar acum, când şi mentalitatea şi cerinţele societăţii s-au schimbat destul de mult, nu poţi trimite pe oricine în şcoală, pentru că efectul unei predări necalitative (din punct de vedere teologic, lingvistic, dar şi psiho-pedagogic) poate „educa” generaţii întregi de atei şi luptători împotriva Bisericii, aşa cum s-a întâmplat cu predarea „Catehismului” în Imperiul Ţarist, înainte de Revoluţie. De aceea, consider absolut necesar de a crea o Comisie de Atestare a cadrelor didactice care vor preda această disciplină în Republica Moldova, aşa încât Biserica să monitorizeze, împreună cu Ministerul Educaţiei, nivelul de pregătire a fiecărui cadru didactic. La urma-urmei, se poate ca în primul an religia să se predea doar acolo unde sunt condiţii, iar în restul şcolilor, abia în anul următor. Se pot de asemenea organiza, pe lângă centrele eparhiale, cursuri de vară pentru viitorii profesori. În 2-3 luni, persoanele deja iniţiate religios pot fi  cât de cât aduse la un nivel satisfăcător, mai ales dacă în acest proces de instruire vor fi implicaţi doar cei mai buni teologi, iar Statul şi Biserica vor finanţa măcar în parte acest proces. Atât Biserica cât şi Statul trebuie să înţeleagă că predarea unei discipline religioase în şcoală este singura soluţie în rezolvarea (măcar parţială) a problemelor cu care se confruntă societatea de astăzi, dar mai ales cea de mâine. Fără o educaţie creştină în şcoală, tineretul nu va putea scăpa de viciile de care se lasă tot mai mult robită, iar viitoarele familii, „educate” doar de TV şi internet, sunt supuse destrămării încă înainte de a fi concepute.

Cu ajutorul lui Dumnezeu să trecem la treabă. Avem prea mult de lucru, ca să mai scriem ceva…

6 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
aura_zlata
aura_zlata
15/03/2010 17:11

Sarut mina parinte ,Petru.Am citit si recitit cu mare atentie articolul propus de Sfintia Voastra.Aveti perfecta dreptate.Se poate de lucrat cu preotii din parohii pentru a propune anumite persoane sa mai faca niste cursuri de citeva luni,care sint cu dragoste de Dumnezeu ,dar si de carte ca pe urma singuri sa  studieze.Respectivii sa fie cei care ar incepa aceasta munca ,pe cit de necesara pe atit de responsabila in scolile noastre PREDAREA RELIGIEI.
.ASA SA NE AJUTE DUMNEZEU!

livialia
livialia
16/03/2010 08:22

Banuiesc ca asa si se va intampla, se va ajunge la situatia an 90.Tin bine minte,cum pe atunci incerca preotul sa spuna ceva elevilor si nu reusea,fiinca nu putea linisti clasa,fiind nevoit sa cheme in ajutor derigintele .Aveti perfecta dreptate, astazi, era modernizarii, elevii nu vor primi nici odata un dascal incompetent ,fara studii lingvistice,care sa le vorbeasca de D-eu. cei mai buni teologi ar trebui sa instruiasca persoanele care vor lucra cu copiii, daca se doreste efect, in caz contar, mai bine sa nu fie defel

Mihai
Mihai
17/03/2010 15:17

Bună ziua, binecuvîntaţi!
Aveţi perfectă dreptate părinte, referitor la nesatisfacerea cantitativă şi calitativă a necesităţilor. Într-adevăr oare absolvenţii facultăţii care nu pot face o lucrare de licenţă cu mîna lor (mai mult de jumate dintr-o grupă la teologie sunt de-aceştia) vor putea să predea Bazele Ortodoxiei la elevii cărora, profesori cu staj nu le pot preda tema şi o lecţie în general, din cauza "drepturilor acestora"?Proiectul este foarte bun, dar nu trebuie de grăbit în implementarea lui, poate da erori. Ideea ca să se predea în unele şcoli anul acesta – care au condiţii, iar în celelalte anul viitor, este una bună. Dar în orice lucru bun, sunt ispite mari.
Aşa după cum aţi spus părinte, să trecem la treabă! Dumnezeu să ajute.

nzagura
26/03/2010 11:28

eu personal sunt de parerea ca acest obiectul de religie urma demult a fi predat in scoli, părerea mea este că cu ajutorul religiei elevii vor sesiza şi preţui mult mai mult valorile spirituale, familiale şi culturale, este nevoie doar de răbdare şi de muncă asiduă şi sinceră. Cred că implimentarea obiectului nu mai trebuie amînată. Fratele meu anul acesta absolveste seminarul teologic cu care ma mindresc mult, si sunt sigura ca el va face treaba buna in scoala.

Octav
Octav
10/05/2011 14:41

Mare efect a avut predarea religiei in scolile din Romania… in cei 20 de ani de cand are loc. Cred ca nu vreti sa vedeti realitatea de va imbatati cu apa chioara. Religia nu are ce sa caute in scoli, eu cred ca va avea chiar un efect de bumerang asupra religiei o astfel de initiativa. Va ganditi ca veti reusi sa indoctrinati copiii, insa astazi exista informatie la orice colt, nu mai crede nimeni ca pamantul este plat!