Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Iarăşi despre împărtăşirea la marile sărbători

12-1Mai multă lume, din diferite colţuri ale Republicii Moldova, mi s-au plâns că preotul lor n-a vrut să-i împărtăşească la slujba Naşterii Domnului, chiar dacă aceştia au ţinut tot postul de 40 de zile şi s-au pregătit pentru împărtăşire. Exact acelaşi scenariu se întâmplă şi la slujba de Paşti. Motivul principal invocat de preoţi este că, în ziua respectivă, cei care s-au împărtăşit, vor dori să mănânce carne şi alte bucate „de dulce”, ceea ce, zic ei, ar fi interzis! Oare…? 

1. În primul rând, toată lumea trebuie să ştie că nu există o astfel de interdicţie. E o invenţie popească pe care, culmea, primii care o încalcă sunt chiar preoţii. Ei tot se împărtăşesc, apoi mănâncă de toate, după care se împărtăşesc şi a doua şi a treia zi, fără nici o problemă. Dacă ei pretind că există o astfel de regulă de a nu mânca carne după împărtăşire, atunci să o ţine ei primii, apoi să o impună altora. În legătura cu pregătirea de împărtăşire nu există şi nici nu pot exista reguli diferite pentru preoţi şi laici. Ba din contra, preoţii trebuie să aibă o pregătire mai strictă decât laicii, atât în ce priveşte postul, cât şi rugăciunea. De exemplu, Canonul 66 Trulan îi cheamă pe toţi să se împărtăşească în fiecare zi a Săptămânii Luminate, deşi atunci nu se ţine post nici măcar miercurea şi vinerea. Au fost oare Sfinţii Părinţi nebuni când au instituit această regulă sau gândirea noastră, pretins ortodoxă, nu este chiar în regulă?

2. De ce popimea noastră nu înţelege că între împărtăşire şi post nu-i absolut nici o legătură, căci dacă ea ar fi aşa cum şi-o închipuie ei, atunci ori ar fi trebuit să se săvârşească Liturghii doar în posturi, ori s-ar impune tot anul post, ca să se poată săvârşi Liturghia. Dar Biserica a rânduit altfel: când e post, postim în toate zilele şi ne împărtăşim, iar când nu este post, postim miercurea şi vinerea şi tot ne împărtăşim. O Liturghie la care se împărtăşeşte doar preotul sau, cel mult, încă 2-3 copii, nu dă nici o putere duhovnicească comunităţii respective, ci este ca o scenetă de teatru, la care lumea asistă fără să participe. E ca o nuntă la care invitaţii se uită la masă, dar nimeni nu vrea să mănânce, chiar dacă Îl supără foarte mult pe Mire… Dacă preoţii se plâng că lucrurile în parohie nu merg aşa cum ar vrea ei, să ştie că prima cauză este că ei înşişi ţin lumea departe de Hristos şi inventează tot felul de reguli ca să-i îndepărteze şi mai mult.

3. Toate „regulile” privind pregătirea pentru împărtăşire au fost elucidate în numeroase studii şi articole în diferite limbi. Părintele profesor Ioan Ică jr. a scos un volum întreg la această temă, intitulat „Împărtăşirea continuă cu Sfintele Taine”. Şi eu vorbesc la acest subiect încă din 2001, distribuind pe toate căile studiul „Când şi cum să ne împărtăşim”. În februarie 2015 Adunarea arhiereilor Bisericii Ortodoxe Ruse a aprobat un document intitulat „Despre participarea credincioşilor la Sfânta Euharistie”, dar vedem că nici documentele oficiale nu-i mişcă pe preoţii noştri. Singura lor preocupare sunt veşmintele scumpe, crucile şi mitrele…

4. Deşi ideea pe care o voi enunţa mai jos ar putea să stârnească critici acide, eu o spun cu toată responsabilitatea că: orice credincios căruia, fără un motiv serios (păcate grave, schismă sau erezie) îi este refuzată împărtăşirea în parohia lui, acesta poate să meargă fără probleme într-o altă parohie! Mai mult decât atât, oamenii trebuie să ia atitudine şi să ceară prin toate căile canonice îndreptarea lucrurilor în parohia lor, pentru că de aceasta depinde mântuirea lor. Un tată care refuză să dea de mâncare copiilor trebuie alungat! Drept că n-am auzit vreodată ca un ierarh să-l mustre pe vreun preot pentru astfel de lucruri, căci singurele mustrări sunt legate, de obicei, de altceva…

P.S. Bravo episcopilor şi preoţilor care împărtăşesc laicii (începând cu cei apropiaţi ai lor) la Naşterea Domnului, la Paşti şi în restul duminicilor şi sărbătorilor!