Highslide for Wordpress Plugin

Despre apocalipsă şi sfârşitul lumii

Întrebare: Părinte Petru, cum trebuie să interpretăm profeţiile apocaliptice făcute în ultima vreme şi cum putem evita apocalipsa? Ce crede Biserica despre sfârşitul lumii?

      Întrebarea este de o permanentă actualitate, nu doar una de moment, dar trădează o necunoaştere a noţiunilor şi a învăţăturii creştine despre sfârşitul lumii. Voi încerca să dau un răspuns câte de cât sistematic, care sper să-i lămurească pe cât mai mulţi.


1.    Cuvântul „apocalipsă” înseamnă (din limba greacă) revelaţie, descoperire şi nu trebuie înţeles nicidecum ca un sfârşit al lumii. „A evita apocalipsa” înseamnă a evita o descoperire de la Dumnezeu sau chiar a lui Dumnezeu Însuşi, şi cred că nu la asta v-aţi referit, pentru că noi nu fugim de descoperirile divine, ci le aşteptăm şi ne rugăm să le primim în chip nemincinos. În altă ordine de idei, este adevărat că noţiunea de „apocalipsă” este redusă adeseori la descoperirile profetice despre sfârşitul lumii date de Dumnezeu Sfântului Ioan Teologul, pe care acesta le-a scris în cartea numită „Apocalipsă” chiar dacă numai o mică parte a acestei cărţi biblice se referă la sfârşitul lumii, iar restul textului exprimă în simboluri şi metafore viaţa morală şi liturgică a Bisericii din primul secol creştin. Este deci o greşeală fundamentală să identifici apocalipsa cu sfârşitul lumii, chiar dacă mass-media şi industria cinematografică o face cu nonşalanţă şi cu spirit manipulator.


2.   Biblia şi învăţătura Bisericii face deosebire între semnele vremurilor de apoi, numite impropriu „sfârşitul lumii”, şi a doua venire a Mântuitorului Hristos (parusía – gr.). Cu toate acestea, manipulatorii pseudo-religioşi şi pseudo-științifici vorbesc despre sfârşitul lumii ca despre o dispariţie a omenirii ca urmare a unor cataclisme naturale (cutremure, tsunami, inundaţii de proporţii etc.), dar despre toate acestea Biblia spune că sunt doar semne ale apropierii sfârşitului, dar nu sfârşitul propriu-zis. Semnele de care vorbeşte Biblia şi Sfinţii Părinţi sunt menite să ne avertizeze şi să ne ţină în starea de veghe, mai ales că ele pot însemna sfârşitul subit al unora dintre noi sau chiar al unor comunităţi mai mici sau mai mari. Dar înainte de sfârşitul definitiv al lumii, conform Apocalipsei, va fi o perioadă de trei ani şi jumătate de stăpânire a lui Antihrist şi abia după aceea va avea loc sfârşitul lumii, care se va realiza prin venirea Mântuitorului şi Judecata de Apoi (cf. Matei 24 şi textele paralele). Însuşi Dumnezeu a promis că nu va mai pierde pământul cu potop de apă (Facere 9:8-17), iar cei care speculează în continuare cu astfel de idei (cum sunt regizorii filmului „Apocalipsa 2012”, de exemplu) sunt, de fapt, defăimători ai Cuvântului lui Dumnezeu.


3.   A doua venire a Mântuitorului va marca sfârşitul definitiv al acestei lumi, de care absolut nimeni nu va putea scăpa. Pe de altă parte, parusía va însemna sfârşitul răului şi intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu. Iată de ce creştinii adevăraţi ar trebui să fie permanent pregătiţi şi să aştepte cu bucurie acest sfârşit al lumii, dar nu să caute modalităţi lumeşti de a evita sau de a amâna venirea Domnului. Însuşi Mântuitorul Hristos ne-a învăţat să ne rugăm „[să] vie Împărăţia Ta” (Matei 6:10), iar noi spunem zilnic aceste cuvinte în rugăciunea „Tatăl nostru”, fără să mai înţelegem sensul lor real: acela de a dori sfârşitul acestei lumi şi intrarea în veşnica Împărăţie a lui Dumnezeu. Şi Apocalipsa se încheie cu cuvintele „Vino, Doamne Iisuse!” (cap. 22:20), iar această chemare şi aşteptare plină de nădejde a devenit un adevăr de credinţă general, mărturisit prin cuvintele: „Cred… în Iisus Hristos…, care S-a înălţat la ceruri şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit”, încheind Crezul cu cuvintele: „aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin”. Prin urmare, cine crede altfel despre sfârşitul lumii, nu este în acord cu învăţătura Bisericii şi nici măcar cu cuvintele pe care le rosteşte în rugăciuni.


4.   Chiar dacă unele „semne apocaliptice” par a se împlini mai mult ca altă dată, nouă nu ne este dat să cunoaştem timpul parusíei sau alte etape premergătoare, pentru că Dumnezeu vrea ca să noi să fim într-o permanentă vigilenţă („privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului” – Matei 25:13). Orice speculaţie sau încercare de a ghici sau prezice sfârşitul lumii şi venirea Domnului, despre care „nici îngerii din cer nu ştiu când va fi” (cf. Matei 24:36), este o minciună care nici nu trebuie luată în seamă, pentru că este de la diavol. Adventiștii, Martorii lui Iehova şi multe alte secte sau mişcări religioase, au prezis deja de mai multe ori sfârşitul lumii, dar acesta nu a avut loc şi nici nu poate avea loc în viitorul foarte apropiat. De ce? Pentru că mai multe profeţii biblice încă nu s-au îndeplinit, iar Cuvântul lui Dumnezeu nu este mincinos; deci ele trebuie să se îndeplinească. Acestea însă nu trebuie să ne lase indiferenţi, pentru că este mult mai corect şi mai util să ne gândim şi să ne pregătim pentru sfârşitul (moartea) fiecăruia dintre noi, care poate surveni oricând, iar odată cu moartea, aşteptarea sfârşitului lumii este o aşteptare a învierii de obşte. La a doua venire a Domnului cei adormiţi vor învia, iar cei pe care îi va prinde parusía în viaţă se vor transfigura (cf. I Corinteni 15:51-52) şi aşa vor fi judecaţi şi unii şi alţii fără deosebire. Creştinismul este bazat pe aceste învăţături şi fără ele nu există creştinism.


5.    Tot la această întrebare ar trebui să vorbim şi despre politica de globalizare şi îndosariere a persoanelor, care reprezintă nişte paşi pregătitori foarte concreţi pentru venirea lui Antihrist. Pe adevăraţii creştini însă, acestea nu trebuie să-i sperie, pentru că primirea unui cod numeric personal sau luarea unui paşaport cu cip nu pot reprezenta o lepădare de Dumnezeu, dar sunt, fără îndoială, o aprofundare a dependenţei noastre de „sistem”, până la imposibilitatea de a trăi în afara lui. La moment, anume acest substrat trebuie avut în vedere şi nu formalitatea de a lua sau nu un act, care oricând poate fi aruncat. Deci, dacă e să fim realişti, nu putem nega implicaţia socio-economică a introducerii actelor biometrice sau alte măsuri de genul acesta, dar nu avem nicio dovadă că ele ar însemna acum o lepădare de Dumnezeu. În scurt timp însă (poate 20-30 de ani, dar nimeni nu poate şti asta), facilităţile pe care le acordă „sistemul” (asigurare medicală, studii, posibilităţi de vânzare-cumpărare, libera circulaţie etc.) vor deveni atât de „fireşti şi indispensabile”, încât vom fi tentaţi să le acceptăm chiar dacă va trebui să alegem între ele şi Dumnezeu. Şi ni se va cere să facem această alegere! Formal ea va fi una liberă, dar de fapt, va fi una cât se poate de condiţionată, mai ales pentru cei cu familii. Atunci va fi pecetluirea şi domnia lui Antihrist, despre care vorbeşte Apocalipsa. Ea nu va fi foarte lungă (trei ani şi jumătate), dar necruţătoare pentru cei care vor dori să rămână cu Hristos care, la venirea Sa, îi va răsplăti pe fiecare pentru cele făcute în viaţă: bune sau rele. 


__________________________________

UPDATE: Traducerea în limba portugheză a articolului


3 comentarii la „Despre apocalipsă şi sfârşitul lumii”

  1. Mulţumesc Părinte pentru articol util. Chear vroiam să adresez intrebarea legata de această temă dar tot ma ruşinam, foarte clar explicaţi politica globalizării în raport cu documentarea populaţiei.

  2. Multumim parinte pentru astfel de explicatii. Pe fonul a atita panica, ceia ce tine de cipuri si alte chestii de acest gen, articolul Dvs este ca cuvintul comandantului inaitea ostirii care acus, acus va intra in lupta.

  3. Gânduri către lumea în care vrem să fim liberi
     
    Grecii tot mai des în zilele noastre de “criză” ies în stradă împotriva robiei biometrice…
     
    La noi în România deşi s-au strâns peste un milion de semnături pentru referendum în această privinţă, preşedintele marinel o emis un comunicat sec prin care se dispensa de rolul care i-a fost solicitat şi a lăsat problema în ambiguitate.
     
    Spre deosebire de Grecia trăitoare întru ortodoxie tot în România “procentual” ortodoxă mulţi sunt încântaţi să se lase scanaţi aşa precum nişte legume, pungi cu alimente sau precum animalele.
     
    Să înţeleg că grecii s -or smintit în aşa fel încât ies în stradă pentru proteste sau azi tehnologia nu este atât de acaparantă pentru cele sufleteşti astfel încât apare doar ca fenomen al imperativului societal gata dat fără vreun echivoc unei existenţe întru imanenţă ca un atare în viaţa noastră?
     
    Numai bine atunci; dacă grecii sunt smintiţi că ies în stradă pentru aşa ceva atunci nu ne mai rămâne decât să acceptăm toate provocările tehnologiei pe bandă rulantă 🙂 fără nici cele mai mici îndoieli de conştiinţă fiindcă acestea sunt doar consecinţe ale adaptării la mersul sau demersul evoluţiei societale şi astfel că nu au a face cu cele sufleteşti, chiar dacă încet dar sigur depindem de acestea uneori chiar inconştient or tacit…
     
    Să gândim totuşi puţin şi la nelimitele juridice ale înfluienţei tehnologiei în viaţa omului care pot să ducă la dependenţe dintre cele mai pavloviene la nivelul raportului om -stat…
     
    Poate că şi Părintele Rafail Noica era pe dinafara fenomenului când o făcut afirmaţia că din punct de vedere tehnologic se poate face cam orice astăzi cu omul…
     
    SAU
     
    probabil că pentru unii este mai căldicel să trăiască bine aşa undeva între "minunata lume nouă" – "1984" şi "în ţara ultimelor lucruri"… grecii se pare că nu prea vor, de aceea oare ies la proteste?
     
    Omule drag, iertare dar eu nu sunt un apocalipto –maniac (doar că am ceva cu sectarii, exportaţi &importaţi  din America sau cu ecumeniştii care -i numesc pe sectari fraţi; asta este altceva… şi sunt îndreptăţit să am fiindcă ştiu cum se spală creierul pe acolo) dar asta nu înseamnă că ignor aspectele deşertăciunii pe care o aduce tehnologia prin provocările acesteia naintea lumii aduse;
     
    ŞI
     
    Se pare că omul este suficient de împământenit cu ale vieţii celei lumeşti nainte de celelalte ale vieţii duhovniceşti, cu alte cuvinte este pregătit să le accepte pe toate fără a mai cugeta la consecinţele ulterioare de conştiinţă…
     
    Tehnologia poate fi o capcană atunci când invadează prin spaţiul laic structuralul decizional uman cu privire la viaţa i însăşi şi îşi poate subordona conştiinţele întocmai prin acel "mai presus" al imperativului legislativ categoric să zicem care la un moment dat poate formula implicitul unui legislativ care să aducă încuibarea în conştiinţă a unei legislaţii potrivnice credinţei, prin tocmai tehnologizarea vieţii omului întru toate…
     
    Tehnologia se poate impune statal printr -o legislaţie care, având discernământul omului influienţat, printr un acord decizional contractual societal, ca manifestare de voinţă dată cu o conştiinţă influienţată prin manipulare, neafectată însă de modalităţile unei boli sau altor factori clinici, la un moment dat poate să genereze dependenţe sau să degenereze într -o abordare pavloviană la nivelul raportului dintre nivelul etatist  şi edificiul cetăţenesc…
     
    Să sperăm că prin tehnologie nu se va ajunge la un asediu asupra conştiinţei cetăţii care să afecteze starea sufletească a societalului care să fie probat ca masă gregară DAR pericolul unei astfel de înregimentări se iscă la momentul când tehnologia escaladează discernământul omului indirect sau direct printr -o legislaţie care impune argumentul tehnologic ca esenţial în întregul vieţii omului…
     
    Vezi tu omule drag din perspectiva asta le dau dreptate grecilor să protesteze şi să ceară statului să îşi cunoască limitele influienţei în vieţile lor, Doamne, ajută
     
    Eu ca cetăţean am îndrituit statul să -mi reprezinte interesele şi să -mi reglementeze mecanismele de funcţionalitate societală iar tu stat vrei mai apoi, după ce eu ca cetăţean ţi -am delegat compentenţa spre a-mi reprezenta interesele mele cetăţeneşti, să mă duci la robia tehnologică, aici este temerea mea…
     
    Poate că sunt un factor premergător… şi atât; ceea ce evident ar cam trebui să denote din partea cetăţenilor puţină prevedere dacă nu mefienţă cu privire la tehnologizarea şi cărduirea vieţii omului… nu isterie dar atenţie cuminte şi puţină şiretenie…
     
    şi oricum nu aş vrea să fiu părtaş la o societate scanată precum animalele sau alimentele sincer îţi mărturisesc Omule drag
     
    SAU
     
    nu aş vrea să mi se spună că fără scanare nu se poate trăi sau fără scanare nu am sănătate sau doar scanarea este o condiţie esenţială a vieţii, fiindcă atunci voi avea impresia unui episod al unui tribunal computerizat ca cel descris de Papini în “Cartea Neagră”…
     
    Când am scris factor premergător am gândit şi la aspectul de pecete ideologizantă, orice premergere fizică are şi un fapt de întâmpinare ideologizant prin care se educă ducerea omului la gregaritatea acceptării a ceva anume… să nu uităm că nainte de colectivizare s -o făcut educaţia ideologică mai apoi s -o trecut la partea practică iar cei care nu or vrut li s -o dat reeducarea sau exilul până la moarte…
     
    ŞI îţi mai ofer un exemplu, omule drag; faptul că am un duhovnic, faptul că ţin posturile, faptul că îmi fac Sfânta Cruce când trec pe lângă o Biserică Naţională Creştin Ortodoxă îi deranjază pe mulţi pe foarte mulţi şi nu de puţine ori faptul că am să zicem o altfel de viaţă ritualică de ortodox practicant deranjază şi duce la izolare şi la privirea mea ca un fundamentalist… felul de viaţă ortodox practicant stânjeneşte pe mulţi astăzi, mai mulţi decât îţi imaginezi tu omule drag… iar dacă îndrăznesc să întreb un sectar ce legătură are cu România (prin) secta din care face parte iarăşi deranjez preoţi ortodocşi adepţi ai ecumenismului…
     
    Atunci când statul prin legi te obligă la anumit comportament care să sfideze cele enumerate ce te faci? ŞI mai ales când statul deja are o majoritate care şi ea te obligă la o orânduire care nu mai este în rânduiala dreaptă a credinţei tale ce te faci? şi cele două forţe te izolează chiar şi fizic prin faptul marginalizării pe criteriul că nu eşti ca ei ce te faci? ce te faci când controlul este atât de tehnologizant şi atât de strict încât statul pătrunde în intimitatea vieţii tale pământeşti şi îţi cunoaşte toate mcanismele tale psiho-fizice şi la o adică îţi incumbă un comportament după orânduirea sa şi nu după rânduiala dreptei credinţe?
     
    Până şi filosoful Socrate o sfârşit o prost fiindcă s -o luat la proces cu “societalul” grec atunci când nu o împărtăşit opiniile unei majorităţi care era înclinată mai mult spre clişeul vieţii "sofiste" decât către analiza să zicem "dialectică" a acesteia…
     
    Omule drag până una alta Cezarul este la stăpânirea lumii prin amăgire şi tot Cezarul are şi legile lumii prin contractul social – mai nou ca “unitate în diversitate” săvârşit de după marea înşelătorie a lui “libertate, egalitate, fraternitate” – şi cam tot Cezarul promovează prozelitismul tehnologiei ca unică şansă ecumenică a lumii a omului spre veşnicie… dar mă rog, “formaţia mea juridică” poate să aibe uşoare implicaţii pesimiste, în ceea ce priveşte libertatea interioară a omului, spre a vedea astfel doar partea aservitoare a legii care poate să fie pentru lume mai presus de toate cele de Dumnezeu rânduite iar “formaţia mea filosofică” să conţină mici introspecţii de sorginte “socratică” să le zic puţin caustice dar nu amestec aspectele doar încerc să descopăr nuanţele activităţii Cezarului care în alte vremi dădea edicte care impuneau închinarea la idoli sau poruncea mâncarea din carnea jertfită idolilor sau pur şi simplu stabilea orânduiri care afectau conştiinţa sau aveau menirea să ştirbească discernământul creştinilor cu o viaţă altfel…
     
    Astăzi Cezarul este mult mult mai abil iar provocările tehnologiei sunt urâciuni precum ispita din pustie către Hristos, adică omule îţi ofer lumea asta la picioare numai să accepţi orânduielile mele, tehnologice… să nu uităm că Cezarul niciodată nu se mulţumeşte doar cu o închinare de context ci vrea mult mai mult vrea ca închinătorii să fie fără tăgadă şi doar ai lui…
     
    Eu omule drag doar am expus ceea ce gândesc prin prisma a ceea ce am citit şi experimentat în viaţa asta până la încă junii ani de acum, sincer fără vreun ocoliş… nu este vorba de vanitate aici sau de vreun puseu narcisist la nivel de “raţiune suficientă” ci pur si simplu scriu ce gândesc… cât priveşte lecţiile seci, de la unii şi de la alţii, comentatori sau nu de pe margine, mărturisesc faptul că am avut parte în viaţa aceasta să întâlnesc oameni care poate nu au fost publicitaţi vreodată, dar de la care am putut să dobândesc acel CEVA care poate să însemne în sens juridic arta "binelui şi echităţii" sau filosofic "dragostea de sophia" ceea ce poate să însemne măcar încercarea unei gândiri în libertate… atâta tot… mulţumesc Lui Dumnezeu pentru că mi -a îngăduit un duhovnic straşnic într -un spaţiu punctat cu mănăstiri şi Sfinţi ai Bisericii Naţionale Ortodoxe care nu s -au sfiit să lupte cu dreaptă credincioşie şi dreaptă socoteală împotriva sistemului comunist care dorea altceva decât sfinţenia Ortodoxiei şi românismul…
     
    Însă îmi doresc un sigur aspect pentru viaţa mea să fiu liber în conştiinţă şi să nu fiu constrâns mai ceva decât în trecut de o conjunctură tehnologică în ceea ce priveşte viaţa mea telurică într-atât încât să mi se ceară un acord de voinţă şi de conştiinţă prin care să mi se analizeze orice mişcare, orice capacităţi psiho-fizice sau mai grav să fiu ştirbit prin această scanare şi urmărire de prezumpţia de nevinovăţie, adică să mă transform dintr-un om liber într un om asupra căruia să planeze prezumpţia de vinovăţie sau într -un om care fără de scanare este pierdut vieţii acesteia sau în altă accepţie să mă trezesc că nu mai pot avea o viaţă aici pentru cea de Apoi din pricina faptului că statul se substituie Cerului iar cezarul îşi arogă rolul Lui Hristos…

Comentariile sunt închise.