Am primit o întrebare legată de slujirea episcopală și am hotărât să răspund public, pentru că ar putea fi de folos și altor frați episcopi din BOR, de unde a și venit întrebarea.
Întrebare: La epicleză, când se face a treia binecuvântare peste Sf. Disc și Sf. Potir deodată, episcopul binecuvântează doar cu mâna dreaptă, ca la primele două, sau cu ambele mâini?
Răspuns: Acest detaliu nu este precizat în Diataxa slujbei patriarhale redactată de diaconul Dimitrie Ghemistos în 1386, cel mai vechi text patriarhal care ar putea constitui un reper, dar nici în Arhieraticoanele ulterioare. Prin urmare, răspunsul trebuie formulat prin metoda liturgicii comparate.
- Spre deosebire de preoți, arhiereii binecuvântează adunarea cu ambele mâini, urmând exemplul Mântuitorului la Înălțare (cf. Luca 24:50). Totuși, când binecuvântează persoane individuale sau anumite obiecte sau materii, gestul se face cu o singură mână.
- La rugăciunea de binecuvântare a mesei, episcopul binecuvântează „mâncarea și băutura” cu o singură mână. Dacă cei de față cântă „Întru mulți ani, Stăpâne”, atunci îi binecuvântează pe aceștia cu ambele mâini. Pentru că în tradiția românească nu s-a pus accentul pe protocoalele ceremoniale bizantine (păstrate cu mai multă strictețe în mediul rusesc), în practică s-au confundat cele două gesturi, iar de cele mai multe ori episcopii români binecuvântează masa cu ambele mâini, fără a mai urma „Εἰς πολλὰ ἔτη, Δέσποτα” și nici o a doua binecuvântare, pentru cei care i-au cântat urarea.
- La epicleză, însă, toate cele trei binecuvântări se fac exclusiv cu mâna dreaptă și nicăieri nu este scris că a treia binecuvântare, cea „peste amândouă [Sfintele]”, episcopul ar faceo cu ambele mâini – lucru care ar fi și lipsit de logică. Euharistia săvârșită de episcop nu este diferită și nici mai plină de har decât cea săvârșită de preot; harul euharistic este unul și același. Altceva este faptul că, după sfințirea Darurilor, diaconii din dreapta și din stânga episcopului îi cer să fie pomeniți, iar acesta îi poate binecuvânta cu ambele mâini: cu mâna dreapta pentru cei din dreapta și cu stânga pentru cei din stânga. Într-o situație asemănătoare, preotul îi binecuvântează pe toți doar cu mâna dreapta, întâi pe cei din dreapta sa, apoi și pe cei din stânga.
- În concluzie, binecuvântarea cu ambele mâini se face doar asupra adunării de persoane (de la doi în sus), iar binecuvântările individuale și orice binecuvântare asupra lucrurilor, inclusiv asupra apei (aghesmei) sau altor materii, se fac în mod exclusiv cu mâna dreaptă. Această binecuvântare are aceeași valoare, indiferent dacă este făcută de episcop sau de preot.
- Un alt element interesant, aflat în legătură cu cel menționat mai sus, este că, potrivit tradiției bizantine, doar episcopul are dreptul să binecuvânteze poporul cu Sfânta Cruce, nu și preotul (cf. Răspunsul 42 al lui I. Foundoulis). Rațiunea acestei prevederi nu este foarte clară, iar în practică ea este uneori încălcată chiar și de părinții athoniți, care binecuvântează poporul cu Crucea la cuvintele „Și să fie milele Marelui Dumnezeu…”. Foundoulis însă consideră această practică o greșeală. Este de bănuit ce ar fi spus despre obiceiul românesc de a binecuvânta cu Crucea la „Harul Domnului nostru Iisus Hristos…” și de a o înălța la „Sus să avem inimile…” (deși nu e clar care ar fi legătura dintre Crucea lui Hristos și inimile credincioșilor). Prin urmare, inclusiv la dialogul preanaforal, preoții ar trebui să binecuvânteze cu mâna dreaptă, nu cu Crucea, iar la „Sus să avem inimile…” să ridice mâinile – nu ca gest de invocare, ci ca o marcare simbolică a direcției.
Views: 12
