2 comentarii la „Pr. Serafim Rose: Educaţia ortodoxă a copiilor”
Asta e bine şi frumos, dar nu pentru toţi. Ce facem cu acele familii unde în primul rând maturii ar trebui reîncreştinaţi şi cultivaţi, pt a putea descerne ce e bine pt copii lor. Sau sărăcia materială urmată şi de cea duhovnicească reuşeşte mult să îndobitocească pe o mare parte din populaţie la care de stringentă necesitate este problema hranei, îmbrăcămintei… şi unde părinţilor nici nu le trece prin cap să întrebe sau să vadă ce mai învaţă copii lor la şcoală, sau cu ce se ocupă ei. Ar fi interesantă mai întâi o statistică despre nivelul analfabetizmului intelectual şi spiritual. Şi când familia preotului, cu desăvârşire în persoana sa, nu mai este acel model creştin de urmat, atunci săracii oameni ce să mai facă, ori aceste probleme e nevoie să fie abordate mai întâi în biserici pt a putea ajunge şi în casele oamenilor, şi în sufletele lor. Acestea sunt realităţi. Ori familii cu adevărat creştine, după cum a spus şi Sf. Serafim Rose, sunt foarte puţine, pt că restul "creştinilor" se acomodează confortabil în lumea de azi şi nici nu se lasă deranjaţi nici de cea mai mică hulă adusă la adresa lui Dumnezeu din gura apropiaţilor săi. Teamă mii că tare aspră va fi Judecata lui Dumnezeu!
Şi eu sunt înfricoşată de ce văd şi de ce cred că ne aşteaptă. Impresiile mele despre lumea de azi sunt crunte, dar adevărul e că eu o cunosc mult mai puţin decât Părintele Serafim Rose.
Asta e bine şi frumos, dar nu pentru toţi. Ce facem cu acele familii unde în primul rând maturii ar trebui reîncreştinaţi şi cultivaţi, pt a putea descerne ce e bine pt copii lor. Sau sărăcia materială urmată şi de cea duhovnicească reuşeşte mult să îndobitocească pe o mare parte din populaţie la care de stringentă necesitate este problema hranei, îmbrăcămintei… şi unde părinţilor nici nu le trece prin cap să întrebe sau să vadă ce mai învaţă copii lor la şcoală, sau cu ce se ocupă ei. Ar fi interesantă mai întâi o statistică despre nivelul analfabetizmului intelectual şi spiritual. Şi când familia preotului, cu desăvârşire în persoana sa, nu mai este acel model creştin de urmat, atunci săracii oameni ce să mai facă, ori aceste probleme e nevoie să fie abordate mai întâi în biserici pt a putea ajunge şi în casele oamenilor, şi în sufletele lor. Acestea sunt realităţi. Ori familii cu adevărat creştine, după cum a spus şi Sf. Serafim Rose, sunt foarte puţine, pt că restul "creştinilor" se acomodează confortabil în lumea de azi şi nici nu se lasă deranjaţi nici de cea mai mică hulă adusă la adresa lui Dumnezeu din gura apropiaţilor săi. Teamă mii că tare aspră va fi Judecata lui Dumnezeu!
Şi eu sunt înfricoşată de ce văd şi de ce cred că ne aşteaptă. Impresiile mele despre lumea de azi sunt crunte, dar adevărul e că eu o cunosc mult mai puţin decât Părintele Serafim Rose.