Mesaj necititde protosinghel » 26 Noi 2013, 16:08
Ca să fie clar şi cititorului român, trebuie să aduc următoarele explicaţii:
- Aşa numita "Proscomidie arhierească" este o rânduială specific rusească, apărută undeva prin sec. 15-16 şi generalizată în sec. 17. Înainte de "Intrarea Mare", arhiereul merge la proscomidiar şi scoate părticele, după care tot el acoperă Cinstitele Daruri, care rămân descoperite până în acest moment. Obiceiul este pe larg răspândit şi la slujbele în sobor fără arhiereu, când protosul, mai ales dacă e stareţ de mănăstire sau protopop, scoate miridele şi acoperă Darurile.
- Întrucât acoperirea Darurilor are loc abia în acest moment, rugăciunea tămâii prevăzută pentru Proscomidia obişnuită este prevăzută a se rosti tocmai în acest moment. Iată de ce Taft spune că este singurul caz când rugăciunea se justifică. Problema e că însuşi tipul acesta de Proscomidie nu se justifică!
- Ca să nu cădem nici într-o extremă nici alta, trebuie să afirmăm următoarele: rugăciunea tămâiei "Tămâie Îţi aducem Ţie..." se întâlneşte în vechile manuscrise doar la sfârşitul Proscomidiei şi nu există nici o indicaţie ca ea să fie citită şi în altă parte. Problema este însă că în vechile mss şi cărţi în general nu prea existat indicaţii şi de aceea, este abuziv să afirmi cu certitudine că rugăciunea acasta a tămâiei nu se rostea şi în alte momente de folosire a cădelniţei.