Răspunsul meu îl aveţi aici.Care rugaciune credeti ca ar fi mai potrivita la dezlegarea de la spovedanie?
P.S. Părintele prof. mi-a trimsi şi rânduiala din acel Molitfelnic, dar forumul nostru nu suportă publicarea unor fonturi de acolo (decât dacă ar fi un PDF ataşat). Oricum, în viitorul apropia sfinţia sa va edita acest Molitfelnic deosebit.Mi-a căzut sub ochi subiectul „Spovedania” (pe forum). Aş dori să adaug, în grabă câteva lucruri.
Subscriu ideii unei influenţe de factură catolică şi scolastică a ritualului actual. Dorinţa unui „signum efficace”, a unei „epicleze”, a unui „săvârşitor văzut” ... a dus la scofâlcirea sensului iniţial al ritualului, fapt cu care cred, toată lumea e de acord.
Din discuţiile purtate pre forum mi se pare că s-a uitat că păcatul provoacă nu atât ofensarea lui Dumnezeu, supărarea ori mânia Lui, ci mai cu seamă provoacă ruperea comuniunii cu El şi cu Biserica... (Consecinţa imediată a păcatului adamic a fost: ruperea comuniunii şi alungarea din rai.) Din acest motiv, în timpul Liturghiei Euharistice, penitentul era „exilat” (pe o perioadă determinată) în pridvorul bisericii.
Din acest motiv eu cred că centrul ritualului trebuie să cadă nu atât pe momentul iertării ci pe cel al refacerii comuniunii. Evident, putem afirma că cele două momente coincid, totuşi Molitfelnicul românesc păstrează o rugăciune pe care foarte puţini preoţi o remarcă şi mult mai puţini o folosesc: „Stăpâne Doamne, Dumnezeule, Cela ce eşti Mântuirea robilor Tăi [...]. Însuţi şi acum milostiveşte-te asupra robului Tău (N) şi-i dă lui chip de pocăinţă, iertare păcatelor şi slobozire, iertându-i toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie; împacă-l şi-l uneşte pe dânsul cu sfânta Ta Biserică întru Hristos Iisus Domnul nostru, cu Care împreună Ţi se cuvine stăpânirea şi marea cuviinţă în veci. Amin.” (Molitfelnic, Cernica, 1926: scuze de ediţia mai veche ce am avut-o la îndemână).
Aş mai remarca faptul că cel mai adesea Spovedania nu mai e privită ca un ritual complex, cu o desfăşurare în doi timpi:
1.) căinţa şi mărturisirea propriu-zisă în faţa preotului şi
2.) penitenţa urmată de iertare şi integrare în comuniunea eclezială. Cel mai adesea preotul procedează la iertare-integrare bazându-se pe faptul că creştinul penitent îşi va împlini epitimia.
Astfel, cei doi timpi au fost comprimaţi într-unul singur iar creştinul este practic aproape împins spre a crede că împlinirea epitimiei este opţională.
Dintre Rânduielile pe care eu le-am întâlnit, cea mai frumoasă mi se pare cea din Molitfelnicul de la Bălgrad-1689...
Cred că despre asta este inutil să vorbesc. Totul e clar...Preoţii timpurilor noastre, de altfel, şi credincioşii, se ciocnesc de o problemă: cît de indispensabile sunt Spovedania şi Euharistia.
După felul cum săvârşiţi spovedania, şi am văzut-o chiar cu ochii mei, aceste "spovedanii" nu numai că nu au nici un rost, ci sunt contamnabile pt preoţi şi fără folos pt bieţii creştini.La biserica unde-mi duc crucea se insista asupra obligativităţii mărturisirii pentru a te împărtăşi cu Dumnezeiştile Taine, după mine, practica pe de-a dreptul eronată. Mărturisirea, spre regret,devine superficială în acest caz şi-şi pierde din importanţă (este binevenită doar pt faptul ca se mai lasă un leu în talger...
Faptul că se practică în timpul slujbelor, nu e cel mai grav, dar faptul că e într-o extremă grabă, e deosebit de grav.e obişnuit in RM să se mărturiseasca in cadrul slujbelor de seara sau dimineaţă, în grabă...
Mă iertaţi, dar mie mi se pare asta doar o găselniţă. În realitate, nici un fel de spovedanie particulară în timpul săptămânii nu există pt cei care vin la biserică odată pe an, de gură cască. Argumentaţi prin aceea că nu vreţi să-i pierdeţi pe oameni, dar cu adevărat îi pierdeţi.Insistăm asupra Spovedaniei particulare, săvîrşită pe parcursul săptămînii, în afara timpului de slujbă.
Eu cunosc foarte multe Biserici din Moldova unde nu se face aşa. Zăbriceniul este printre exemplele bune...Problema nu e specifică doar Bisericii din clerul căreia fac parte, dar şi majorităţii Bisericilor din RM unde se vine doar o data în an la Împărtăşire şi atunci se trece cu hurta la Mărturisire.
Asta DA! E chiar cel mai bun model din Moldova. Tot respectul!...dacă excludem simpatiile sau antipatiile faţă de Biserica Sfîntul Dumitru din Chişinău unde slujesc, vreau sa concretizez: rămâne a fi o parohie model atît prin organizare social-misionară...
Prin care slujbe? Prin Cununii în 10-15 minute şi "Spovedanii" de 3-5 sec. (nu exagerez)?parohie model prin slujbele religioase...
Despre asta citiţi în materialul pe care l-am ataşat aici. Acolo aveţi poziţia mea, cu suficiente argumente... Credeam că aţi şi găsit acel studiul al meu...Problema care o puneam e de alt ordin: Cît de indisolubilă este Mărturisirea de Îmărtăşanie.
Nu e deloc greu, când eşti monah şi nu râvneşti parohia Sf. Dumitru şi nici o altă parohie, iar pe deasupra ai şi o anumită pregătire teologică, dar şi o conştiinţă duhovnicească care strigă în tine, atunci când vezi nişte imitaţii de Spovedanie etc.E prea greu să tragi nişte concluzii cînd, de fapt, eşti "gîdilat"de antipatii subiective.
Da, dar fără "formula de dezlegare", de care nu este nevoie, pentru că iertarea se va face prin baia Botezului. Această spovedanie estre expresia pocăinţei şi a venirii către Dumnezeu...As vrea sa intreb daca mai este nevoie de spovedanie in cazul unui adult care urmeaza a fi botezat?
BIneînţeles înainte de Botez. Şi cred că e clar de ce...Daca da,cand?inainte sau dupa botez?de ce?
Înapoi la “SFINTELE TAINE şi IERURGIILE: istorie, rânduială şi explicaţii”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 10 vizitatori