Mesaj necititde protosinghel » 30 Sep 2009, 12:52
Pentru a închide gura sectarilor (căci recunosc că asta urmăresc), vreau să aduc dovezi istorice privind sărbătorirea duminicii de către primii creştini. Dovezile vor fi de până la anul 313 şi ele vor acoperi mai multe zone de răspândire a creştinilor. Mă voi referi doar la scrierile autentice, lăsând la o parte pe cele apocrife! Mă voi axa pe documente oficiale necontestate de istoricii protestanţi.
- Pe lângă argumentele biblice deja aduse, amintesc că primele menţiuni nebiblice foarte clare despre ţinerea duminicii le avem deja spre sfârşitul sec. I, în Didahia, cap. 14. Acest izvor este recunoscut ca unul din sec. I şi este studiat de foarte mulţi critici eterodocşi din lume, recunoscându-i-se autenticitatea.
- O altă mărturie despre ţinerea duminicii (κυριακη ημερα), spre sfârşitul sec. I - încep. sec. II, o avem de la Ignatie al Antiohiei, ucenicul lui Ioan Evnaghelistul. Vezi Epistola către Mgnezieni 9:1;
- La începutul sec. II, Pliniu cel Tânăr scrie împăratului Traian (Epistola X 96,7) despre faptul că creştinii îşi făceau Liturghia solemnă în "ziua soarelui / dies solis". Această expresie va fi împrumutată de acum înainte şi de scriitorii creştini, cu explicaţii simbolico-teologice (aşa cum vom vedea mai jos).
- Următoarea mărturie clară o avem la Iustin Martirul şi Filosoful (sec. II). Acesta este primul scriitor creştin, care vorbeşte de "dies solis" ca zi de sărbătoare a creştinilor (Apologia I către împăratul păgân Marcu Aureliu). Scriitorii creştini începând cu sec. II arată foarte clar, că "Soarele" este Hristos (cf. Maleahi 4:2). Despre această legătură "soare - Hristos, Soarele dreptăţii" vor scrie mai amânunţit la începutul sec. III Meliton de Sardes (Despre botez, 4) şi Origen (Tâlcuiri la Levitic, 9.10).
- La încep sec. II, Epistola lui Barnaba (care o vreme a fost chiar inclusă în canonul biblic - !) vorbeşte despre duminică care despre "ziua a opta", făcându-se trimitere la profeţia lui Iezechil (43:27). Este o mărturie foarte importantă, mai ales dacă citim textul de la Iezechil: "Iar după sfârşitul acestor zile, în ziua a opta şi mai departe, preoţii vor înălţa, pe jertfelnic, arderile de tot ale voastre şi jertfele de împăcare şi Eu Mă voi milostivi spre voi", zice Domnul Dumnezeu." Într-un fel, Barnaba arată că de acum înainte "ziua a opta" - duminica, va fi ziua de aducere a jertfelor lui Dumnezeu. Aşa cum am văzut în mărturiile de mai sus, chiar aşa se întâmpla...
- Pentru prima dată în istorie, despre duminică ca zi în care nu trebuie să se lucreze vorbeşte scriitorul creştin Tertulian (moare aprox. 230), vezi "De oratione", 23.
- Sinodul de la Elvira (aprox. 306 - exact când au loc cele mai mari persecuţii) stabileşte prin Canonul 21 să fie excomunicaţi cei care 3 duminici la rând lipsesc de la Liturghie.
- Scrierile apocrife din primele 3 secole aduc şi ele numeroase mărturii despre ţinerea duminicii, dar pentru a nu-mi pune cărbuni pe cap, le-am lăsat la o parte.
Repet încă odată, nici un izvor creştin sau păgân din primele trei secole nu aminteşte despre ţinerea sâmbetei de către creştini.