Ceea ce eu insa incerc sa atrag atentia este ca de fapt in casnicie mai exista o treapta , impropriu exprimat, aceea de a lucra asupra ceea ce sunt amandoi: sunt ei trup si suflet sau nu sunt.
Hm, umila mea părere, nu este de acord cu această „treaptă”, doar în căsnicie. Toți suntem un trup, cu toții trebuie să fim un trup tainic, o Biserică al cărei Cap este Hristos. Mie nu mi-ar plăcea să mă căsătoresc și să fiu nevoită să fiu în comuniune, să lucrez pentru a forma un trup tainic doar cu soțul meu. Mi se pare ... trist; A, că există și o unire trupească a celor doi, nu contest, dar unirea spirituală,
unitatea-suflet trebuie să existe și în relațiile dintre ceilalți oameni. Viața pare mai frumoasă așa
.
Poate m-am exprimat gresit si nu m-am facut inteleasa. Taina cununiei este taina ce uneste doi oameni , barbat si femeie, nu pe noi cu toti semenii. Dar inteleg ca nu esti casatorita, si poate de aici neintelegerea. Sa nu confundam Taina cununiei cu comuniunea crestinilor in Biserica.
iata ce spune Sf. Ioan Gura de Aur:
"Casatoria vine de la Dumnezeu – Mai întâi în instituirea sa primara apoi în înaltarea ei prin Iisus Hristos la demnitatea de Taina. Dumnezeu alegând pentru creaturile sale drumul potrivit pentru fiecare în parte, în doua stari: una mai sublima, fecioria; cealalta mai accesibila multimii, casatoria. Celor mai tari el le deschide imensitatea si porunceste dezvoltarea spre starile îngeresti ale cumpatarii. Pentru cei mai slabi El construieste cuibul casatoriei unde ele îsi vor griji slabiciunea lor.
Insa acest cuib el îl face înca sublim! El îl înconjoara cu legislatia care-i înnobileaza si-l apara: “Dumnezeu este legiuitorul asezarii ei”. El o ridica pâna la demnitatea de Taina. Si ca ultima si nespusa maretie, El o face imaginea cuprinzatoare a unirii Cuvântului sau cu natura omeneasca.
2. Casatoria este reprezentarea unirii Cuvântului cu natura omeneasca – Imagine cuceritoare! Imagine slavita! Si cum sa ne miram ca Dumnezeu, pentru a înmulti în profunzime aceasta imagine, a organizat astfel propagarea neamului omenesc? Marele si unicul eveniment pe care trebuia sa-l admire cerul si a carui teatru trebuia sa fie pamântul, este în mod sigur venirea Cuvântului lui Dumnezeu în trupul omului. Cuvântul se aprinde pentru natura omeneasca de o iubire tainica; El o face fiica lui, ea devine sotia lui. El este capul, ea este trupul sau. Sunt doi într-un singur trup: ea este “os din oasele sale si carne din carnea sa”.
Pentru ea El paraseste stralucirile cerului, El îl lasa pe “Tatal sau” El “vine la sotia sa” si aceasta unire a devenit de nedespartit, ea este vesnica. Cuvântul îi da propriei sale sotii bogatiile sale; El i se da El însusi întreg si totul. Ba mai mult! El se devoteaza pentru ea. Pentru ea El este în durere si în lacrimi; El traieste în saracie si în munca; El moare în chinul Crucii. Si când prin moartea sa, El a curatit-o pe aceasta sotie, El o înalta la dreapta Puterii iui Dumnezeu, pe tronul vesnic pe care Tatal sau i l-a pregatit. Prin El natura umana a fost divina, ea este îmbogatita cu bunatatile ceresti care sunt mostenirea naturala a Miresei. Aceasta unire nu putea fi sterila; caci din ea iese familia divina a celor Alesi, familia nenumarata, popor infinit, care umple cerul si pamântul, timpul si vesnicia.
Iata casatoria pe care trebuie s-o continue unirea noastra pe pamânt ca o reprezentare. Si de acolo îsi scoate casatoria crestina cele mai nobile înaltimi si cea mai îmbelsugata binefacere.
Iubirea în casatorie – Daca iubirea premerge, cu atât mai mult trebuie sa urmeze ea. Daca ea pregateste unirea, cât trebuie sa-i ramâna suavitatea, forta si salvarea ei. Si care va fi aceasta iubire voita sub ochiul lui Dumnezeu si epuizându-se în Dumnezeu Insusi, izvor al iubirii mele, continuitatea ei si rodirea ei? Care-i sunt caracterele? Care-i sunt motivele? Care-i este obiectul?
1. Care-i sunt caracterele? – Cum trebuie sa se iubeasca sotii? Dumnezeu si casatoria le cere lor o iubire de devotament, o iubire din bunavointa, la nevoie de compatimire si de iertare. Aceia este iubirea dubla cu care a iubit Cuvântul omenirea ca sotie a sa.
O iubire de devotament. Sotul va trebui sa se devoteze pentru sotia sa. Pentru ea sunt interventiile lui, pentru ea va trebui sa faca jertfe. Munca sa, sudorile sale, pericolele sale, oboselile lui au ca obiect de a o sustine. Trebuie sa-si dea viata pentru ea? el nu va putea, sub pedeapsa de a trada iubirea sa se sustraga de la acest eroism.
Trebuie însa si o iubire din îngaduinta, de iubire, de iertare. Va fi ea fara defect aceasta sotie? Nu va avea ea ceasuri de decadere si de uitare? Poate aceasta decadere va merge pâna în adânc, pâna la cadere, însa unde a cautat Cuvântul pe cea pe care pacatul n-o împiedica sa fie iubita, suportata, ajutata? Acela este eroismul iubirii în Iisus Hristos, asa va ramânea în Biserica; asa se arata el în iubirea inepuizabila pastrata pentru pacatosi. Daca sotii nu stiau nici sa se suporte, nici sa se ierte, unde va fi iubirea lor?
De altfel, în iubire numai, este pusa nadejdea de ajutor si de îndreptare. Fara iubire nu-l transformi nici macar pe sclav, cu atât mai putin pe o sotie?
2. Care-i sunt motivele? – Ele sunt multe si toate de-o putere hotarâtoare. Mai întâi este originea femeii. Dumnezeu voind sa faca din iubire baza chiar a casatoriei a voit ca omul sa iubeasca în sotia sa propriul sau trup. Ea este din el, este a lui. In prima zi în Eden, Dumnezeu a scos-o pe Eva din Adam în extaz; în a doua din marile zile ale omenirii, Hristos adormit pe Cruce, a fost scoasa Biserica sa, sotia sa, nascuta din sângele sau si din apa ce a curs din coasta sa deschisa de sulita soldatului. Daca deci sotul îsi ura sotia sa, înseamna ca el si-ar ura propria sa carne, si când el o iubeste nu face decât sa urmeze impulsul naturii sale si înclinarea inimii sale."
Iata la ce unire m-am referit si eu, in care barbatul este capul femeii iar femeia este trupul asa cum Hristos este capul Bisericii iar Biserica trupul lui Hristos.. In casatorie , barbatul sa isi iubeasca femeia ca pe sine insusi si femeia sa se supuna barbatului ei cu dragoste, delicatete si rabdare. Atunci insusi Hristos e cu ei. Multe familii astazi nu stiu cum sa ajunga la aceasta unitate si din pacate si sfatul in acest sens e mai saracacios.
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.