Întrucât se lucrează la o nouă ediţie a Liturghierului
http://basilica.ro/comisia-teologica-li ... id=1&pid=1, gândul îmi spune că ar trebui
uniformizatată rostirea pe teritoriul ţării noastre a două dintre cele mai importante rugăciuni pe care le rostesc credincioşii:
Rugăciunea Domnească şi
Simbolul de Credinţă.
Astfel, în rugăciunea Tatăl nostru există următoarele variante care se aud rostite concomitent de credincioşi, cuvinte în jurul cărora se crează şi pauze supărătoare însoţite de pierderea concentrării celor prezenţi:
- pâinea [...] cea spre fiinţă/ cea de toate zilele;
- gre
şalele/ gre
şelile;
- cel viclean/ cel rău.
În ceea ce priveşte Simbolul de Credinţă există următoarele variaţiuni (care nu schimbă sensurile dogmatic):
- al tuturor celor văzute şi nevăzute/ văzutelor tuturor şi nevăzutelor;
- născut
, nu făcut/ născut,
iar nu făcut;
- şi din Maria Fecioara/ şi din Fecioara Maria;
- şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat
şi a pătimit şi S-a îngropat şi a Înviat.../şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat
, a pătimit şi S-a îngropat şi a Înviat...;
- cu slavă/ cu mărire;
- Cel ce împreună cu Tatăl.../ Cel
a ce împreună cu Tatăl;
- închinat şi slăvit/ închinat şi mărit;
- Într-una/Întru una/ Şi într-una.
Am scris acestea având în vedere situaţia existentă la bisericile din oraşul meu, aflat în Sudul Ardealului. O parte dintre aceste variante sunt specifice numai Transilvaniei, însă altele crează confuzii şi prin alte părţi.
Adeseori, mai ales în mediul urban, credincioşii mai merg din când în când şi pe la celelalte biserici din oraşul lor, pe lângă cea pe care o frecventează regulat (unii din păcate, nu au vreo astfel de biserică); de aceea cred că această uniformizare este absolut necesară din motive misionare, dintre cele mai importante. Mă gândesc, ce mărturie putem da celor din afara Bisericii, sau celor care vor să se apropie de sfintele slujbe şi vin pentru primele dăţi la biserică, dacă noi nu cultivăm această unitate a formularelor de rugăciune cele mai îndrăgite. De asemenea, ar fii frumos ca la marile hramuri, etc credincioşii să dea mărturie şi astfel asupra unităţii de credinţă ce-i leagă cu cei de alături, precum şi cu cei de aceeaşi credinţă, din toată ţara. Nădăjduiesc ca această uniformizare să se facă dacă nu la nivelul întregii ţări, cel puţin la nivelul Mitropoliilor, Eparhiilor sau la nivelul bisericilor din fiecare mare oraş.