Pentru ca avea scoala Vietii...Ioan () nu prea avea "scoala vietii". Cum vine deci chestia asta ?
pai este libertate si Libertate.......Prin urmare "adevarul ne va face liberi". Dar oare este asa ? De pilda daca ai omorat pe cineva (ceea ce nu este politicos) trebuie sa MINTI ca sa ramai liber. Deci citatul trebuia sa fie "Cunoasteti minciuna si minciuna va va face liberi". Evident, Ioan () nu prea avea "scoala vietii". Cum vine deci chestia asta ?
celprost spune: exista adevar si Adevarul. Prin urmare "Adevarul ne va face liberi". Vezi si "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata".....Prin urmare "adevarul ne va face liberi". Dar oare este asa ? De pilda daca ai omorat pe cineva (ceea ce nu este politicos) trebuie sa MINTI ca sa ramai liber. Deci citatul trebuia sa fie "Cunoasteti minciuna si minciuna va va face liberi". Evident, Ioan () nu prea avea "scoala vietii". Cum vine deci chestia asta ?
Greşesc dacă cred că Adevărul ne-a făcut liberi?....Prin urmare "adevarul ne va face liberi". Dar oare este asa ? De pilda daca ai omorat pe cineva (ceea ce nu este politicos) trebuie sa MINTI ca sa ramai liber. Deci citatul trebuia sa fie "Cunoasteti minciuna si minciuna va va face liberi". Evident, Ioan () nu prea avea "scoala vietii". Cum vine deci chestia asta ?
Păi Adevărul e Hristos. Dacă lucraţi poruncile Lui veţi trăi şi crede dacă nu... .Greşesc dacă cred că Adevărul ne-a făcut liberi?
Amin.Poate un teolog competent va binevoi sa ne lumineze.
Dle esenin, luminare nu am ca as oferi-o, dar pot sa aprind o lumanare, cine stie, poate lumineaza si ea un pic. Adevarul e o Persoana, da, de acord cu dvs. Dar cum? Cum privim acest lucru? Logosul, Cuvantul este Adevarul. Dar cum poate fi El Adevarul? Gandurile Logosului nu sunt simple ganduri asa cum e la om, ci ele sunt si putere, sunt si viata, sunt realitati in devenire, realitati in proiect. Logosul este Adevar ca si generator de realitate. Expresia "cunoaste Adevarul si Adevarul te va face liber" inseamna de fapt "dobandeste mintea lui Hristos si vei fi liber" sau "daca Hristos va trai in tine, vei fi liber". Caci atata vreme cat nu avem mintea lui Hristos, noi suntem robi ai pacatului, atat vreme cat Hristos nu traieste in noi, suntem inca in lanturi.Maria_andreea.
Problema asta este dupa mintea mea, si extrem de importanta si extrem de greu de negociat. Poate un teolog competent va binevoi sa ne lumineze.
Unde este problema: amintiti-va dialogul dintre Pilat si Christos: „Ce este adevarul? Adevarul se afla in fata ta” (lat: Quid est veritas? Est vir qui adest”-fraza lui Christos este anagrama intrebarii lui Pilat). De fapt dialogul nu a avut niciodata loc; Cristos a dat acest raspuns, dar nu lui Pilat, ci ucenicilor. Pentru Pilat adevarul este un obiect, un „CE”. pentru Christos, este un „CINE”, si anume El insusi. Ori, toti putem intelege in ce raport suntem cu un adevar-obiect, care, ca orice obiect, se poate poseda, sti, cunoaste,...etc.
Dar in cazul unui adevar „CINE” lucrurile sunt infinit mai complicate: „Diateza”, pozitia mea fata de acel adevar se schmiba. Acest tip de adevar nu se poate „poseda”, de exemplu. In schimb se poate FI. Nu este vorba de a-l „trai” („a trai adevarul”), caci trairea unui adevar lasa esenta ta putin schimbata. D.ex. traim un amor, din tot sufletul dar ramanem esentialmente identici cu noi. Este deci vorba despre a FI adevarul. Fiinta ta profunda trebuie sa fie („a fi” este unica actiune a unei fiinte) Adevarul. Sa fie Christos. Este adica „programata” o co-incidenta a fiintei tale cu Christos. Asta trece fireste prin „cunoasterea” adevarului, prin „posedarea” lui, dar scopul final pare sa fie topirea impreuna in/cu Christos. Caci fiinta care este Christos NU poate fi nici cunoscuta, nici posedata...etc. ca fiinta exterioara, ca alta fiinta. Nicio fiinta nu poate fi cunoscuta, in afara de a ta insuti. De aceea nu-l vei „cunoaste” pe Christos decat ori ca „slava” a Sa, cum zic ortodocsii (adica ca manifestarea EXTERIOARA fiintei sale) ori ca FIINTARE a ta, proprie, a Sa. Fiintarea sa de catre tine, in tine. Tu, dar cu identitatea Lui.
Prea complicat, poate.....continui dupa ce avem o luminare. Am gandit subiectul dar mai am inca „gauri”.
Cred ca aceasta se refera la sinceritate , care lipseste de la foarte multi "crestini".. Adica la admiterea si recunoasterea oricarui adevar subiectiv si obiectiv.. La a nu te mintii pe tine insuti.. Elibereaza-te de minciuna, inceteaza a te minti pe tine insuti si pe altii si vei fi liber..Maria_andreea.
Problema asta este dupa mintea mea, si extrem de importanta si extrem de greu de negociat. Poate un teolog competent va binevoi sa ne lumineze.
Unde este problema: amintiti-va dialogul dintre Pilat si Christos: „Ce este adevarul? Adevarul se afla in fata ta” (lat: Quid est veritas? Est vir qui adest”-fraza lui Christos este anagrama intrebarii lui Pilat). De fapt dialogul nu a avut niciodata loc; Cristos a dat acest raspuns, dar nu lui Pilat, ci ucenicilor. Pentru Pilat adevarul este un obiect, un „CE”. pentru Christos, este un „CINE”, si anume El insusi. Ori, toti putem intelege in ce raport suntem cu un adevar-obiect, care, ca orice obiect, se poate poseda, sti, cunoaste,...etc.
Dar in cazul unui adevar „CINE” lucrurile sunt infinit mai complicate: „Diateza”, pozitia mea fata de acel adevar se schmiba. Acest tip de adevar nu se poate „poseda”, de exemplu. In schimb se poate FI. Nu este vorba de a-l „trai” („a trai adevarul”), caci trairea unui adevar lasa esenta ta putin schimbata. D.ex. traim un amor, din tot sufletul dar ramanem esentialmente identici cu noi. Este deci vorba despre a FI adevarul. Fiinta ta profunda trebuie sa fie („a fi” este unica actiune a unei fiinte) Adevarul. Sa fie Christos. Este adica „programata” o co-incidenta a fiintei tale cu Christos. Asta trece fireste prin „cunoasterea” adevarului, prin „posedarea” lui, dar scopul final pare sa fie topirea impreuna in/cu Christos. Caci fiinta care este Christos NU poate fi nici cunoscuta, nici posedata...etc. ca fiinta exterioara, ca alta fiinta. Nicio fiinta nu poate fi cunoscuta, in afara de a ta insuti. De aceea nu-l vei „cunoaste” pe Christos decat ori ca „slava” a Sa, cum zic ortodocsii (adica ca manifestarea EXTERIOARA fiintei sale) ori ca FIINTARE a ta, proprie, a Sa. Fiintarea sa de catre tine, in tine. Tu, dar cu identitatea Lui.
Prea complicat, poate.....continui dupa ce avem o luminare. Am gandit subiectul dar mai am inca „gauri”.
M-aş fi bucurat dacă ar fi existat o replică, chiar scurtă, la astfel de aberaţii despre Ortodoxie. În general este bine ca profanii şi nepricepuţii să nu se bage în lucruri pe care nu le cunosc. Spre exemplu ca profanii să nu îşi mai dea cu părerea despre Creştinism în necunoştinţă de cauză. Eventual ar putea să mai tacă şi să mai înveţe, să mai studieze.De aceea nu-l vei „cunoaste” pe Christos decat ori ca „slava” a Sa, cum zic ortodocsii (adica ca manifestarea EXTERIOARA fiintei sale) ori ca FIINTARE a ta, proprie, a Sa. Fiintarea sa de catre tine, in tine. Tu, dar cu identitatea Lui.
Celprost, explicati-i dumneavoastra, va rog frumos, ipochimenului, ca eu am obosit sa-mi bat gura.M-aş fi bucurat dacă ar fi existat o replică, chiar scurtă, la astfel de aberaţii despre Ortodoxie. În general este bine ca profanii şi nepricepuţii să nu se bage în lucruri pe care nu le cunosc. Spre exemplu ca profanii să nu îşi mai dea cu părerea despre Creştinism în necunoştinţă de cauză. Eventual ar putea să mai tacă şi să mai înveţe, să mai studieze.De aceea nu-l vei „cunoaste” pe Christos decat ori ca „slava” a Sa, cum zic ortodocsii (adica ca manifestarea EXTERIOARA fiintei sale) ori ca FIINTARE a ta, proprie, a Sa. Fiintarea sa de catre tine, in tine. Tu, dar cu identitatea Lui.
Tradus in limbaj teologic, mesajul lui esenin spune asa: Hristos nu poate fi cunoscut in fiinta Sa, adica in esenta Sa, caci esenta Sa este dumnezeirea. Hristos, ca Dumnezeu, ni se descopera noua, cei de acum, ori prin slava Sa, ori prin trairea noastra intru El sau, altfel spus, traind El in noi. Nimic neortodox aici.Celprost, explicati-i dumneavoastra, ca eu am obosit sa-mi bat gura.M-aş fi bucurat dacă ar fi existat o replică, chiar scurtă, la astfel de aberaţii despre Ortodoxie. În general este bine ca profanii şi nepricepuţii să nu se bage în lucruri pe care nu le cunosc. Spre exemplu ca profanii să nu îşi mai dea cu părerea despre Creştinism în necunoştinţă de cauză. Eventual ar putea să mai tacă şi să mai înveţe, să mai studieze.De aceea nu-l vei „cunoaste” pe Christos decat ori ca „slava” a Sa, cum zic ortodocsii (adica ca manifestarea EXTERIOARA fiintei sale) ori ca FIINTARE a ta, proprie, a Sa. Fiintarea sa de catre tine, in tine. Tu, dar cu identitatea Lui.
Pe lângă faptul că e departe de ortodoxie, asta dacă mă gândesc doar la poruncile lui Hristos şi la Sfânta Euharistie (evident pentru cei care se cuminecă în stare de vrednicie din Sfântul Mister), unde vezi vreo diferenţă între cele două "opţiuni"?Tradus in limbaj teologic, mesajul lui esenin spune asa: Hristos nu poate fi cunoscut in fiinta Sa, adica in esenta Sa, caci esenta Sa este dumnezeirea. Hristos, ca Dumnezeu, ni se descopera noua, cei de acum, ori prin slava Sa, ori prin trairea noastra intru El sau, altfel spus, traind El in noi. Nimic neortodox aici.
Poruncile Lui sunt condiţii sau adevar?Amin.Poate un teolog competent va binevoi sa ne lumineze.
Eu nu am spus că trăim Adevărul ci vom trăi libertatea dacă indeplinim condiţiile libertăţii (poruncile).
Dvstră aveţi dreptate.
De acord Adevărul care este Hristos nu se cunoaşte, nu se posedă căci nu avem cum, El este Creatorul, iar noi creaţia. Cunoscând Slava Sa, manifestarea exterioară a fiinţei sale, adevărul despre El, posedarea adevărului sau conştientizarea lui noi avem calea sigură spre libertate. Ar fi o nebunie să gândim că putem trăi, fi Adevărul, ne este suficientă libertatea Lui.
Sunt adevăr.Poruncile Lui sunt condiţii sau adevar?
Pentru că numai cei din Adevăr spun adevărul.Celprost, explicati-i dumneavoastra, va rog frumos, ipochimenului, ca eu am obosit sa-mi bat gura.M-aş fi bucurat dacă ar fi existat o replică, chiar scurtă, la astfel de aberaţii despre Ortodoxie. În general este bine ca profanii şi nepricepuţii să nu se bage în lucruri pe care nu le cunosc. Spre exemplu ca profanii să nu îşi mai dea cu părerea despre Creştinism în necunoştinţă de cauză. Eventual ar putea să mai tacă şi să mai înveţe, să mai studieze.De aceea nu-l vei „cunoaste” pe Christos decat ori ca „slava” a Sa, cum zic ortodocsii (adica ca manifestarea EXTERIOARA fiintei sale) ori ca FIINTARE a ta, proprie, a Sa. Fiintarea sa de catre tine, in tine. Tu, dar cu identitatea Lui.
Xerofitic, cerd ca problema bate mult mai departe. Exista lucruri despre care nu putem nici sa mintim, nici sa punem adevarul. Pentru moment, as vrea ca cineva sa ne sxplice, sau sa ne explicati chiar dumneavoastra de ce credeti ca daca spui adevarul esti „liber”.
Înapoi la “APOLOGETICĂ şi BIOETICĂ”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 2 vizitatori