celprost spune: intr-adevar, protosinghel are mare dreptate, nu trebuie confundata smerenia cu prostia. Desi mi-ar fi placut sa fie asa, ca atunci eram si io smerit. Smerenia, dupa mintea mea putina si proasta, e sa te vezi pe tine cel mare pacatos si sa stii ca singura scapare si singurul merit e la Dumnezeu. Ca ceea ce faci tu nu e altceva decat datorie de om, nimic mai mult. Si nici pe aceea nu o poti face fara de ajutor. Dar, la acest subiect, protosinghel este mult mai in tema decat mine.Se poate vorbi mult la acest subiect, dar pentru început cred că e necesar să facem câteva precizări:
- Nu trebuie să confundăm smerenia cu prostia;
- Trebuie să deosebim smerenia la monahi de cea specifică mirenilor (asta mai ales pt că multe lucrării la această temă sunt scrise de monahi şi pt monahi);
- Manifestarea demnităţii cuiva nu înseamnă neapărat mândrie. Poţi să fii smerit şi să-ţi aperi demnitatea ta sau mai ales a familiei tale.
Cred că acum ne va fi mai uşor să discutăm...
Confucius spune: și subestimarea e o prostie...celprost spune: intr-adevar, protosinghel are mare dreptate, nu trebuie confundata smerenia cu prostia. Desi mi-ar fi placut sa fie asa, ca atunci eram si io smerit. Smerenia, dupa mintea mea putina si proasta, e sa te vezi pe tine cel mare pacatos si sa stii ca singura scapare si singurul merit e la Dumnezeu. Ca ceea ce faci tu nu e altceva decat datorie de om, nimic mai mult. Si nici pe aceea nu o poti face fara de ajutor.
celprost spune: da, are dreptate Confucius!Confucius spune: și subestimarea e o prostie...celprost spune: intr-adevar, protosinghel are mare dreptate, nu trebuie confundata smerenia cu prostia. Desi mi-ar fi placut sa fie asa, ca atunci eram si io smerit. Smerenia, dupa mintea mea putina si proasta, e sa te vezi pe tine cel mare pacatos si sa stii ca singura scapare si singurul merit e la Dumnezeu. Ca ceea ce faci tu nu e altceva decat datorie de om, nimic mai mult. Si nici pe aceea nu o poti face fara de ajutor.
Sărăcia duhului este mai mult decât smerenie, este un adânc al smereniei.Când Mântuitorul spune în Predica de Munte „fericiți cei săraci cu duhul” se referă la cei smeriți?
Am gasit la un parinte contemporan, nu mai tin minte daca nu cumva chiar la parintele Cleopa, talcuirea fericirilor si ca trepte spre desavarsire. Dau fiecare verset si apoi talcuirea.Când Mântuitorul spune în Predica de Munte „fericiți cei săraci cu duhul” se referă la cei smeriți?
Sf Ioan Gură de Aur, P.S.B. 23 pg 174-175.fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor".
- Cine sunt „cei săraci cu duhul"?
- Cei smeriţi şi cu inima zdrobită. Aici sufletul şi voinţa liberă sunt numite „duh". Şi pentru că sunt mulţi oameni smeriţi, dar nu de buna lor voie, ci constrânşi de împrejurări, Hristos îi lasă la o parte pe aceştia -că nici nu merită laudă! - şi fericeşte mai întâi pe cei ce de buna lor voie se smeresc şi se micşorează pe ei înşişi.
- Dar atunci de ce n-a spus: „cei smeriţi", ci „cei săraci"?
- Deoarece cuvântul „sărac" spune mai mult decât cuvântul „smerit". Hristos Se gândeşte aici la cei care se tem şi tremură de poruncile lui Dumnezeu; pe aceştia Dumnezeu îi laudă tare prin profetul Isaia, zicând: „Spre cine voi căuta, decât spre cel blând şi liniştit, care tremură de cuvintele Mele?"
Smerenia este de mai multe feluri. Smerenia unuia e cu măsură, a altuia fără de hotar. Pe aceasta din urmă o laudă şi fericitul profet David, dându-ne ca pildă, nu smerenia aceea care ne pleacă puţin mintea, ci aceea care ne zdrobeşte desăvârşit, spunând: Jertfă lui Dumnezeu: duh umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi" , iar cei trei tineri aduc lui Dumnezeu, în loc de mare jertfă, această smerenie, zicând: „Ci cu suflet zdrobit şi cu duh de smerenie să fim primiţi" . Această smerenie o fericeşte Hristos acum!
Am citit şi eu undeva că se referă la cei săraci (care nu trăiesc din bule speculative, analogie cu criza declansată în 2007) ... cu duhul adică din (cu) toată inima asumată sărăcia. Deci aveţi dreptate.adica 1. ca poate fi exact ce zice Chrysostomul (adica saracie impusa, nu din voia lor) sau
2. ca poate fi „sarac” „cersetor”, ce reţinusem si eu (dar nu mai stiu de unde)
In orice caz, NU ESTE SMERENIE IMPUSA, CONSTRANSA, CI UNA DE CARE-TI DAI SEAMA, SI PE CARE O ASUMI SINGUR.
Poate că şi asta înseam,nă smerenia, dar cine poate să folosească la maximum timpul, în sensul ăsta? Dacă am fi nişte maşini pe care să le programăm să lucreze cât vrem noi şi cum vrem noi, ar fi simplu, dar nu suntem maşini. Aţi putut face mereu ce v-aţi propus? Şi eu aş vrea sa nu mă supăr şi să nu supăr, atunci, cred eu că aş fi smerită, dar nu pot.adica 1. ca poate fi exact ce zice Chrysostomul (adica saracie impusa, nu din voia lor) sau
2. ca poate fi „sarac” „cersetor”, ce reţinusem si eu (dar nu mai stiu de unde)
In orice caz, NU ESTE SMERENIE IMPUSA, CONSTRANSA, CI UNA DE CARE-TI DAI SEAMA, SI PE CARE O ASUMI SINGUR.
Eu m-am gândit să scriu altceva la acest subiect care mi-a trecut prin minte citind nişte rânduri despre smerenie. Şi anume smerenia este folosirea la maximum a timpului (că tot se plânge lumea că nu are timp).
Înapoi la “MORALĂ şi SPIRITUALITATE: aspecte practice ale vieţuirii ortodoxe”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 2 vizitatori