Abia aştept să văd ce o să vă răpsundă şi dl "esenin"...Ce este constiinta?Ce inseamna a avea o constiinta pe placul lui Dumnezeu?
Cele puse în discuţie mă duc cu gândul la aplicarea legii vechi cum ar fi prezentarea femeii care păcătuise lui Iisus de către evrei pentru a fi ucisă cu pietre. Soluţia pe care a dat-o Iisus fiind deci "moral în baza vocii conştiinţei mele".Acuma marea discutie, pe care am mai intepat-o odata cu Ioan Cr, care vad ca a disparut, este: ”Sunt moral in baza vocii constiintei mele, care intr-adevar este a lui Christos, si care vine din interiorul meu, (cand vine, fireste; se observa usor ca nu vine la toti) - sau sunt moral in baza poruncii exterioare a lui Dumnezeu-Yahve (care vine din exteriorul meu) ?
Este imposibil. Dacă vă îndrăgostiţi cu dragoste curată înseamnă că aţi pus la temelia dragostei pe Hristos, iar această dragoste curată izvorăşte pentru toţi, nu doar pentru una, inclusiv pentru actuala soţie căci şi ea este chipul lui Hristos, de aceea spun că este greşit exemplul dat.De pilda: sunt casatorit cu o femeie pe care nu am iubit-o niciodata si ma indragostesc cu ”dragoste curata” (nu pentru amuzament, nici pentru sex, ci „pe bune”) de o alta femeie. In aceste cazuri morala este schizofrenica: Vocea constiintei mele (care dupa Arsenie Boca este a lui Dumnezeu) imi spune sa continui povestea de dragoste. Porunca lui Dumnezeu imi zice sa nu ma uit la alta femeie. Ce fac?
1.Dacă ai fi iubit pe Dumnezeu cu toată fiinţa nu ai mai fi sărac. Deci nici acest exemplu nu stă în picioare.Alta: sunt sarac pentru ca statul imi fura tot ce castig prin impozite. Atunci decid sa il fur si eu pe el (pe stat) Nu mai platesc impozitul sau vand fara factura, pe sub mana.
E bine. Pentru că s-a pus înainte de toate iubirea/mila pentru sărac şi nu alt sentiment de ură, invidie sau altul. Deci prin această situaţie binele, comuniunea, iubirea a crescut, iar bogatul nu a fost nedreptăţit pentru că defapt o parte din ce avea i se cuvenea şi săracului în baza iubirii şi a statutului de fii ai aceluiaşi Tată pe care haiducul a adus-o (iubirea) la fiinţă.Am dat mai inainte exemplul cu haiducul care fura de la bogat ca sa dea la sarac. E bine ? E rau ?
Ambele.Constiinta (morala) sau constienta?
Dvs. nu sunteţi prins în schema BO ca să fiţi legat prin Taina Cununiei; căci doar pentru ortodocşi unirea făcută atunci între bărbat şi femeie este o legătură cu consecinţe înaintea lui Dumnezeu:Pai eu sunt de acord cu ce spune Pr. Arsenie Boca, atata doar ca as schimba ”Dumnezeu” cu ”Christos”, ca asa ne invata sf. Pavel. In fine ...ca asa ne invata el si ca sunt si eu de acord cu asta. (el neavand nevoie de acordul meu....) Inseamna deci ”a fi moral”. Acuma marea discutie, pe care am mai intepat-o odata cu Ioan Cr, care vad ca a disparut, este: ”Sunt moral in baza vocii constiintei mele, care intr-adevar este a lui Christos, si care vine din interiorul meu, (cand vine, fireste; se observa usor ca nu vine la toti) - sau sunt moral in baza poruncii exterioare a lui Dumnezeu-Yahve (care vine din exteriorul meu) ?
De pilda: sunt casatorit cu o femeie pe care nu am iubit-o niciodata si ma indragostesc cu ”dragoste curata” (nu pentru amuzament, nici pentru sex, ci „pe bune”) de o alta femeie.
E o discuţie sterilă. Expuneţi o chestiune care este ori fără suport real - căci contradicţie între conştiinţă şi legea morală nu există, ori un caz particular şi trebuie discutat şi soluţionat tot în particular. Însă, repet: cazul este discutabil doar când vorbim de ortodocşi, indiferent dacă unirea lor este sau nu este binecuvântată de Biserică; atunci ştim precis cum stau lucrurile, iar motivul invocat de dvs. (căsătorie fără dragoste) nu are nici o relevanţă at.când lucrurile s-au petrecut cf.Ef.5:32.In aceste cazuri morala este schizofrenica: Vocea constiintei mele (care dupa Arsenie Boca este a lui Dumnezeu) imi spune sa continui povestea de dragoste. Porunca lui Dumnezeu imi zice sa nu ma uit la alta femeie. Ce fac?
Alta: sunt sarac pentru ca statul imi fura tot ce castig prin impozite. Atunci decid sa il fur si eu pe el (pe stat) Nu mai platesc impozitul sau vand fara factura, pe sub mana.
Am dat mai inainte exemplul cu haiducul care fura de la bogat ca sa dea la sarac. E bine ? E rau
Care este solutia?
Care trebuie sa fie etalonul moralitatii pentru noi?Dupa ce sa "imitam" moralitatea? Daca glasul constiintei noastre nu este bun?Cele puse în discuţie mă duc cu gândul la aplicarea legii vechi cum ar fi prezentarea femeii care păcătuise lui Iisus de către evrei pentru a fi ucisă cu pietre. Soluţia pe care a dat-o Iisus fiind deci "moral în baza vocii conştiinţei mele".Acuma marea discutie, pe care am mai intepat-o odata cu Ioan Cr, care vad ca a disparut, este: ”Sunt moral in baza vocii constiintei mele, care intr-adevar este a lui Christos, si care vine din interiorul meu, (cand vine, fireste; se observa usor ca nu vine la toti) - sau sunt moral in baza poruncii exterioare a lui Dumnezeu-Yahve (care vine din exteriorul meu) ?
Noi ne ghidăm după legea nouă cea care o completează pe cea veche punând înainte de toate iubirea: cu toată fiinţa pentru Dumnezeu şi ca pe noi înşine pentru semeni.Iar când aceasta, iubirea, este pusă la temelie toate neclarităţile dispar şi moralitatea capătă noi dimensiuni depăşind graniţele înguste ale legii scrise pentru că de cele mai multe ori conform legii scrise/vechi nici binele nu trebuie făcut dacă nu se încadrează "în cerinţe" (ex. interzicerea de a vindeca în zi de sâmbătă, pură făţărnicie, ipocrizie).Este imposibil. Dacă vă îndrăgostiţi cu dragoste curată înseamnă că aţi pus la temelia dragostei pe Hristos, iar această dragoste curată izvorăşte pentru toţi, nu doar pentru una, inclusiv pentru actuala soţie căci şi ea este chipul lui Hristos, de aceea spun că este greşit exemplul dat.De pilda: sunt casatorit cu o femeie pe care nu am iubit-o niciodata si ma indragostesc cu ”dragoste curata” (nu pentru amuzament, nici pentru sex, ci „pe bune”) de o alta femeie. In aceste cazuri morala este schizofrenica: Vocea constiintei mele (care dupa Arsenie Boca este a lui Dumnezeu) imi spune sa continui povestea de dragoste. Porunca lui Dumnezeu imi zice sa nu ma uit la alta femeie. Ce fac?1.Dacă ai fi iubit pe Dumnezeu cu toată fiinţa nu ai mai fi sărac. Deci nici acest exemplu nu stă în picioare.Alta: sunt sarac pentru ca statul imi fura tot ce castig prin impozite. Atunci decid sa il fur si eu pe el (pe stat) Nu mai platesc impozitul sau vand fara factura, pe sub mana.
2. Dacă decizi să furi şi tu te faci prieten cu nedreptaea şi aceasta se va amplifica nu va scădea, mai înţelept ar fi fost să duci măsuri de diminuare a poverii fiscale .E bine. Pentru că s-a pus înainte de toate iubirea/mila pentru sărac şi nu alt sentiment de ură, invidie sau altul. Deci prin această situaţie binele, comuniunea, iubirea a crescut, iar bogatul nu a fost nedreptăţit pentru că defapt o parte din ce avea i se cuvenea şi săracului în baza iubirii şi a statutului de fii ai aceluiaşi Tată pe care haiducul a adus-o (iubirea) la fiinţă.Am dat mai inainte exemplul cu haiducul care fura de la bogat ca sa dea la sarac. E bine ? E rau ?
Ce vorbe frumoase; cât le ticluieşti de bine, dar nu suficient de bine. Dar poate te va sprijini "tăticu' ", "taica" esenin, duhovnicul tău favorit de la care cu atâta ardoare aştepţi un răspuns.Noi ne ghidăm după legea nouă cea care o completează pe cea veche punând înainte de toate iubirea: cu toată fiinţa pentru Dumnezeu şi ca pe noi înşine pentru semeni. Iar când aceasta, iubirea, este pusă la temelie toate neclarităţile dispar şi moralitatea capătă noi dimensiuni depăşind graniţele înguste ale legii scrise pentru că de cele mai multe ori conform legii scrise/vechi nici binele nu trebuie făcut dacă nu se încadrează "în cerinţe" (ex. interzicerea de a vindeca în zi de sâmbătă, pură făţărnicie, ipocrizie).
Asta să o crezi tu că este imposibil. Probabil că nici nu îţi dai seama cât poate fi de posibil. Tu de ce crezi că este îngăduită în Biserica Ortodoxă a doua căsătorie? Tocmai pentru că oamenii se mai înşeală, şi nu este normal să fie obligaţi să poarte un jug pe gât toată viaţa lor, şi mai ales nu un astfel de jug. O femeie pe care nu o iubeşti poate să îţi strice dorinţa pentru orice; o femeie pe care o iubeşti poate să scoată ce este mai bun din tine. Iar ca o completare pentru tăticu' , şi porunca de a nu se uita la o altă femeie este tot de la Hristos.Este imposibil. Dacă vă îndrăgostiţi cu dragoste curată înseamnă că aţi pus la temelia dragostei pe Hristos, iar această dragoste curată izvorăşte pentru toţi, nu doar pentru una, inclusiv pentru actuala soţie căci şi ea este chipul lui Hristos, de aceea spun că este greşit exemplul dat.De pilda: sunt casatorit cu o femeie pe care nu am iubit-o niciodata si ma indragostesc cu ”dragoste curata” (nu pentru amuzament, nici pentru sex, ci „pe bune”) de o alta femeie. In aceste cazuri morala este schizofrenica: Vocea constiintei mele (care dupa Arsenie Boca este a lui Dumnezeu) imi spune sa continui povestea de dragoste. Porunca lui Dumnezeu imi zice sa nu ma uit la alta femeie. Ce fac?
De fapt aşa îţi place ţie să ni te prezinţi, ca "neafiliat". De fapt, eşti foarte afiliat, şi nu doar "antropozofiei" (ca fan, ca simpatizant), ci, din ceea ce scrii, Dracului, Satanei. În general cei care tăgăduiesc dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos sunt numiţi de Biserica lui Dumnezeu antihrişti. Mai erau unii cărora Iisus le-a spus foarte clar că sunt o Sinagogă a Satanei.Cum nu sunt legat de nicio carte, doctrina samd, o sa va spun parerea mea. valoreaza cat valoreaza, oricum alta n-am. (Ma astept la alt val de acuze)
Vocea dumnezeiască nu este exterioară ci este interioară. Vocea hristică nu este doar dumnezeiască, ce-i drept, pentru că nici Hristos nu este doar Dumnezeu, dar ea este şi dumnezeiască.Cum facem diferenta intre vocea dumnezeiasca si cea Christica. Imi bazez diferentierea prin aceea ca Dumnezeu ne-a dat niste porunci inainte de a se intrupa in om si altele dupa, un pic diferite.
Vocea dumnezeiasca este exterioara, cea christica (a constiintei) ne vorbeste din interiorul nostru.
Poruncile morale ale VT, pe care le avem acuma ca traditie si norma sociala, dar care au fost candva purtate de ”biserica” (includ aici si pe evreii VT) ne vin, toate de la Dumnezeul care inca nu se intrupase in om, n-avea experienta suferintei umane. Ele sunt si acum exterioare, desi multi oameni au interiorizat CATEVA dintre ele: ”sa nu ucizi” de pilda e resimtita ca inclinare caracterologica proprie de cei mai multi. Pentru ele avem norma bisericeasca, a legii laice, si aparat represiv, justitie....etc ale statului.
D-le esenin, nici nu ştiţi că eu, în textul pe care-l citaţi, am scris propoziţii alcătuite din cuvinte - adevărate titluri de teme, departe de a fi simple cuvinte.Pr. Dimitrie,
.
E o discuţie sterilă. Expuneţi o chestiune care este ori fără suport real - căci contradicţie între conştiinţă şi legea morală nu există, ori un caz particular şi trebuie discutat şi soluţionat tot în particular. Însă, repet: cazul este discutabil doar când vorbim de ortodocşi, indiferent dacă unirea lor este sau nu este binecuvântată de Biserică; atunci ştim precis cum stau lucrurile, iar motivul invocat de dvs. (căsătorie fără dragoste) nu are nici o relevanţă at.când lucrurile s-au petrecut cf.Ef.5:32.
Ei asta e! CUM SA FIE FAA SUPPORT REAL? Se intampla in mii de cazuri! Mii, zeci de mii de ortodocsi cad in dilema asta. Motivul „casatorie fara dragoste” nu este batut in cuie. Puteti lua alt motiv: „casatorie unde dragostea s-a topit”. Aveam cazul unei doamne chiar aici, pe forum. In fine,
Înapoi la “MORALĂ şi SPIRITUALITATE: aspecte practice ale vieţuirii ortodoxe”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 10 vizitatori