Nu toţi np cred şi spun asta... Pt mine personal, pocăinţă este un proces, iar mântuirea este o nădejde... În fine, cineva spunea că, astăzi ortodoxşii merg în iad după fapte, protestanţii după har... De ce? Pentru că l-au părăsit pe Dumnezeu... Oare mai contează cum definim lucrurile?!(Re)citind textul de la Fapte 2:47 - Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau - m-am gândit să vorbim mai serios despre diferenţele interconfesionale privind subiectul mântuirii.
Interesant e că Domnul nu adăuga Bisericii pe cei mântuiţi (cum spun mulţi np), ci pe cei ce se mântuiau. Deci mântuirea şi chiar pocăinţa (a se vedea contextul din aceeaşi carte şi capitol), nu este un moment, ci un proces care are un început clar, dar trebuie să dureze toată viaţa.
De ce atunci np spun că sunt pocăiţi şi sunt mântuiţi? Şi chiar nu înţeleg de ce îi deranjează răspunsul ortodocşilor privind nesiguranţa mântuirii?
Ni se spune că Hristos a fost omorât în locul nostru, că moartea Lui a spălat păcatele noastre şi că prin moartea Lui El a înfrânt însăşi moartea. Aceasta este formula. Acesta este creştinismul. Acesta este lucrul care trebuie crezut. Teoriile pe care le elaborăm noi cu privire la modul în care moartea lui Hristos a făcut toate aceste lucruri sânt secundare: simple planuri sau diagrame care nu trebuiesc confundate cu lucrul real pe care-l descriu.
opinia mea este că când vorbim despre mântuire, regula e aceeaşi