Dar de Biserica Ortodoxă dvstră aţi auzit? Eu întreb foarte sincer...
Credeam ca intrebati intr-un mod ironic !
Dacă Duhul Sfânt ar fi fost o altă persoană care a zămislit pe Fiul, atunci Fiul ar fi trebuit să fie numit în mod corespunzător »Fiul Duhului«. Dar Duhul Sfânt este puterea Celui Prea Înalt care a venit peste Maria. Pavel nu filozofează despre trimiterea Fiului, pe el îl interesează scopul care era în legătură cu această trimitere: „Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. S¸i pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: ,Ava‘, adică: ,Tată!‘ Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu.“ (Gal. 4:4-7).
Fiul a fost născut aici pe pământ, aşa cum se găseşte scris în evanghelii. Adevărata mărturisire apostolică se găseşte numai în Biblie. Mărturisirile Bisericii se găsesc în istoria dogmelor.
Dumnezeu este Unul. Nu sunt trei persoane divine coeterne si egale, omniprezenţi, nu trei veşnici, atotştiutori, nu trei care împart atotputernicia între ei, nu trei care sunt uniţi,
ci este numai un Dumnezeu Atotputernic şi veşnic ce s-a descoperit în multe feluri, de la începutul timpului. În Noul Testament, El s-a descoperit ca Tată în ceruri, în Fiul pentru mântuirea noastră - Emanuel, Dumnezeu cu noi pe pământ, şi prin Duhul Sfânt in biserica . În tot Vechiul Testament, s-a proorocit despre Fiul ca va venii nu ca era nascut in cer sau in vesnicii.
Dvstră trişaţi ca un iehovist începător. Vreţi să spuneţi că noi ortodocşii suntem politeişti? Sau poate confrundaţi "Treimea în Unime" cu triteismul?
Eu vă întreb foarte sincer: dvstră cunoaşteţi învăţătura Bisericii Ortodoxe despre Sfânta Treime? Ce anume din ea nu puteţi accepta? Vă rog cât mai sistematic...
Cum se pot naşte din Cuvîntul descoperit învăţături omeneşti şi cum poate fi tîlcuită maiestuoasa descoperire a lui Dumnezeu în Hristos, prin filozofie-trinitară, sînt lucruri de neînţeles. Profesorul Emil Brunner scrie, referindu-se la tema aceasta: „ Tot aşa şi noţiunea celor trei persoane este sub semnul întrebării. Deja Augustin a simţit aceasta «De Trinitate», V, 9). Cu această apreciere este de acord şi K. Barth («Kirchliche Dogmatik», I, I, pag. 703). Se poate comanda gîndirii: «Tu trebuie să gîndeşti că aceste trei persoane sînt totuşi numai una» - dar nu ajută la nimic: rămîne o pendulare nesigură între trinitarism şi monoteism. Nu numai noţiunea substanţei, ci şi noţiunea acestor persoane au fost prea rigide pentru a putea cuprinde taina unităţii dintre Cel ce Se descoperă şi descoperire. Alăturarea celor trei persoane este consecinţa faptului că oamenii nu au înţeles gîndirea mîntuitoare din trecut. Ei s-au ocupat de lucrurile secundare ale descoperirii în sine şi au făcut din viaţa intertrinitară obiectivul principal al reflecţiei; aceasta este adîncimea nebiblică a învăţăturii trinitare.” (E. Brunner, Dogmatik Band I, pag. 243-244).
Proorocii şi apostolii nu cunoşteau nici o trinitate, de aceea nu este scris niciodată în Scriptură formularea „ Dumnezeu trinitar” . Cum pot fi trei persoane care sînt de aceeaşi părere, un singur Dumnezeu? Această învăţătură poate fi numită, cu adevărat, o învăţătură păgînă şi străină Bibliei. Dumnezeul cel veşnic, singurul adevărat, S-a făcut de cunoscut într-un mod triplu: în cer ca Tată, pe pămînt ca Fiu şi ca Duh Sfînt. Aceasta este mărturia Sfintei Scripturi. Dumnezeu a fost vestit de către prooroci şi apostoli, aceştia L-au trăit, L-au auzit, L-au văzut şi L-au cunoscut aşa cum S-a descoperit. Teologii au dat totul peste cap şi au făcut din Unul trei. Majoritatea lor admit că Biblia nu cunoaşte învăţătura trinitară, dar totuşi aceasta este susţinută de ei. Cum este posibil aşa ceva?
Dar rămîne totuşi adevărat, pentru totdeauna, ceea ce a spus Domnul: „ şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” (Mat. 11, 27).