Din Canonul Ortodoxiei
Editura Deisis
pagina 707
XXVII. Despre prescripţiile iudaice şi păgâne cu privire la scurgerea de sămânţă, scurgerea în vis, relaţii sexuale, menstruaţii, unirea legitimă, naştere, avort, întinarea corpului, îngroparea mortului sau oaselor, morminte sau deosebirea mâncărurilor
Iar dacă păzesc obiceiurile iudaice privitoare la scurgeri de sămânţă, scurgeri în vis şi relaţiile sexuale potrivit Legii [Lv 12; 15; 22], să ne spună dacă în ceasurile şi zilele în care suferă ceva din acestea se feresc să se roage, să se împărtăşească din Euharistie sau să atingă Cartea; şi dacă spun că da, este evident că sunt goi de Duhul Sfânt Care rămâne pururea în cei credincioşi, căci despre cei cuvioşi spune Solomon ca fiecare să fie gata, că: „Atunci când doarme, să-1 păzească, şi când se scoală, să vorbească cu el” [Pr 6,22]. Căci dacă socoteşti, femeie, că atunci când eşti în cele şapte zile ale scurgerii tale [Lv 15, 12], eşti goală de Duhul, şi atunci, dacă mori pe neaşteptate goală de Duhul, vei pleca la Dumnezeu fără îndrăznirea nădejdii.
Întrucât ai însă negreşit pe Duhul în chip inseparabil, fiindcă El nu este într-un loc, atunci ai nevoie de rugăciune, de Euharistie şi de vizita Duhului Sfânt, întrucât în această stare n-ai făcut nici o fărădelege.
Fiindcă nici împreunările legitime, nici lehuzia, nici curgerea sângelui, nici scurgerile în vis nu pot întina firea omului sau să o separe de Duhul Sfânt, ci numai necredinţa, impietatea şi acţiunea contrară legii.
Pentru că Duhul Sfânt rămâne mereu în cei care L-au dobândit, cât timp vor fi vrednici, iar pe cei de care se separă îi face pustii şi predaţi duhului rău.
Dar orice om e plin fie de Duhul Sfânt, fie de [duhul] cel necurat şi îi este cu neputinţă să scape de fiecare din aceştia, dacă nu suferă ceva contra lor; căci Mângâietorul urăşte orice minciună [FA 5, 3], iar diavolul urăşte orice adevăr [In 8,44].
Dar oricine a fost botezat cu adevărat e separat de duhul diavolesc şi e în Duhul Sfânt, iar în cel ce face binele rămâne Duhul Sfânt umplându-1 de înţelepciune şi pricepere şi duhul rău nu se poate apropia de el, pentru că observă atacurile lui.
Deci tu, femeie, dacă, aşa cum spui, în zilele scurgerii tale eşti goală de Duhul Sfânt, atunci eşti plină de cel necurat; căci nerugându-te, nici citind, îl chemi fără voie, fiindcă el îi iubeşte pe cei nerecunoscători, leneşi, nepăsători, somnoroşi, deoarece şi el, întrucât a fost bolnav de nerecunoştinţa, a fost dezbrăcat de Dumnezeu de demnitatea sa, fiindcă a ales să fie diavol în loc de arhanghel.
De aceea abţine-te, femeie, de la cuvinte zadarnice, adu-ţi aminte întotdeauna de Dumnezeu Care te-a creat şi roagă-te Lui, fiindcă este Domn şi al tău şi a toate, şi meditează la legile Lui, nerespectând nimic din practicile Legii care ţin sau de curăţirea naturală sau de împreunarea legiuită sau de naştere ori lepădare, sau de întinarea trupului, fiindcă astfel de practici sunt invenţiile zadarnice ale unor oameni nebuni şi n-au nici un sens.
In chip asemănător, nici îngroparea unui om, nici oasele unui mort, nici mormântul, nici oricare mâncare, nici scurgerea în vis nu pot întina sufletul omului, ci numai necredinţa în Dumnezeu, fărădelegea şi nedreptatea faţă de aproapele, adică răpirea, violenţa sau altceva contrar dreptăţii, adulterul sau desfrânarea.