Canonul de umilinta

[ana123]

Buna ziua....am o intrebare....Canonul de umilinta catre Domnul nostru Isus Hristos...trebuie citit doar cu dezlegare de la preot?....sau nu neaparat?

[dimitrie]

Orice rugăciuni putem face, cu atât mai mult dacă ne ating inima cuvintele acelea. Numai cele în dreptul cărora scrie că le rosteşte preotul, trebuiesc trecute cu vederea, deoarece numai el (prin harul preoţiei) le poate aduce Tatălui ceresc.
Cât despre canonul de umilinţă... "duhul umilit, inima înfrântă şi smerită, Dumnezeu nu o va urgisi."(Ps.50)

[ana123]

Multumesc pt raspuns!

[maria_andreea]

Canonul de umilinta catre Domnul nostru Isus Hristos...trebuie citit doar cu dezlegare de la preot?

Orice rugăciuni putem face, cu atât mai mult dacă ne ating inima cuvintele acelea.

Întrebarea mea e cât se poate de "nevinovată": Înţeleg că pentru lucrurile care primejduiesc mântuirea trebuie cerută dezlegare, însă la un moment dat chiar şi cele bune se pot strica dacă scopul (uneori ascuns,subtil cum e slava deşartă) este rău. Cât de sinceră, curată şi strânsă trebuie să fie legătura celor 2 (duhovnic - ucenic) în acest sens!? Sincer, întreb astăzi aceasta mai există, dar foarte sincer ?

[maria_andreea]

Cât de sinceră, curată şi strânsă trebuie să fie legătura celor 2 (duhovnic - ucenic) în acest sens!? Sincer, întreb astăzi aceasta mai există, dar foarte sincer ?

Mă iertaţi, oameni buni ... sunt sigură că astăzi există astfel de legătură, însă contează unde cauţi căci floarea-de-colţ nu e pe toate câmpiile .

[dimitrie]

1.Ca relaţia să fie între duhovnic şi ucenic, presupune ca duhovnicul să fie "albit" în lupta cu patimile, sau în orice caz "părul" său să fie mai "cărunt" ca al ucenicului. Altfel, relaţia nu mai poate fi gândită: duhovnic (părinte) - ucenic (fiu duhovnicesc), ci devine una formală sau de conjunctură, înţeleasă ca spoveditor - penitent. Aceasta poate fi una din explicaţiile pentru care Sf. Paisie de la Neamţ a schimbat 100 de duhovnici.

2.Sinceritatea relaţiei duhovnic - ucenic, are la bază sinceritatea legăturii celor doi cu Dumnezeu, întemeiată pe fericita frică de Dumnezeu.De aici încolo abia se poate vorbi de un tip de sinceritate nevătămător.
Cât despre această sinceritate, putem spune că ea se reflectată calitativ în lucrarea duhovnicească depusă de fiecare în parte şi, de la caz la caz, ea se observă a fi din partea amândurora sau doar din partea numai a unuia, astfel:

- din partea amândurora sau în întregime, când şi duhovnicul şi ucenicul dovedesc o atitudine plină de responsabilitate cu privire la tot ce presupune atât părinţia cât şi filiaţia duhovnicească:
a)Părinţia implică: rugăciune pentru fiul duhovnicesc; interes faţă de starea şi nevoile duhovniceşti ale ucenicului; neamestecul în chestiunile ce ţin de viaţa personală a fiului duhovnicesc, printr-o limitare strictă doar la cele ce cad sub incidenţaTainei Mărturisirii păcatelor; cutremurul spiritual cu privire la asumarea marii reponsabiblităţi înaintea Domnului, prin primirea de ucenici, etc. Mai putem adăuga aici, că gradul de nepătimire al duhovnicului, şi deci conlucrarea lui cu Duhul Sfânt, ar putea fi numit cheia duhovniciei.
b) Filiaţia presupune: conştientizarea faptului că la scaunul spoved. stă Însuşi Domnul primind mărturisirea păcatelor (şi de aici, mărturisirea responsabilă şi plină de discernământ a păcatelor); asumarea canonului dat de duhovnic la spovedanie (dacă acesta este conform practicii şi înv.Bisericii, canonul putând fi mai uşor dar nu mai greu decât cele prev. de Pravile), ştiind că cel ce nu se supune judecăţii pline de milă de aici, de nevoie este să se supună Judecăţii Domnului dincolo, ca un călcător de lege; etc.

- din partea numai a unuia, când unul din cei doi nu dovedeşte responsabilitate cu privire la implicaţiile ce decurg din Taina Spovedaniei.

[maria_andreea]

una din explicaţiile pentru care Sf. Paisie de la Neamţ a schimbat 100 de duhovnici.

Hmm, din nou o nelămurire: unii preoţi spun să-ţi păstrezi duhovnicul pt că asta denotă că esţi un credincios statornic :? că este bine să ţi-l alegi pe cel de lângă casă, în parohia căruia eşti pe când alţii îndrumă la căutarea acelui "pe potriva sufletul tău". Cum e mai bine ? Da, de de nu există un consens în această privinţă !?

[dumio]

una din explicaţiile pentru care Sf. Paisie de la Neamţ a schimbat 100 de duhovnici.

Hmm, din nou o nelămurire: unii preoţi spun să-ţi păstrezi duhovnicul pt că asta denotă că esţi un credincios statornic :? că este bine să ţi-l alegi pe cel de lângă casă, în parohia căruia eşti pe când alţii îndrumă la căutarea acelui "pe potriva sufletul tău". Cum e mai bine ? Da, de de nu există un consens în această privinţă !?

In primul rand, sa-ti pastrezi credinta si Biserica, pentru a dovedi ca esti statornic in credinta! Pe duhovnic, trebuie sa-l cauti, iar daca l-ai gasit, sa nu-l mai parasesti, decat in cazuri exceptionale. Trebuie si o staruinta din partea preotilor spoveditori de a deveni buni duhovnici-psihologi. Adica, sa aiba rabdare cu fiii duhovnicesti si sa-i asculte. Sa respecte canoanele si sa nu se uite la fata, ci la inima penitentului. Dar si fiul duhovnicesc sa se ingrijeasca, ca duhovnicul lui (care poate fi chiar preotul paroh) sa fie un bun duhovnic, prin faptul ca trebuie sa se roage pt. el, sa-l asculte, sa nu ascunda nimic din cele facute si sa staruie in respectarea canonului, dovedind ascultare.

[protosinghel]

Vă propun o versiune diortosită a Cărţii de rugăciuni, în care este un alt Canon de umilinţă către Mântuitorul Hristos.

[Veronika]

Dacă tot sa început a se vorbi despre duhovnic şi ucenic, am să vă împărtăşesc şi eu cîteva idei care mi-au plăcut nespus de mult după citirea cărţii: " Duhovnicul către ucenicul său", este o carte foarte bună chiar v-o recomand să o citiţi, sunt multe lucruri de învăţat, dar acum am să vă spun doar despre ascultare, care este după cum spunea Sf. Grigorie Sinaitul, viaţa veşnică, bogăţia de cununi, suire şi călătorie la cer.
Încep cu ideia că duhovnicul este oarecum, în locul lui Dumnezeu, şi orice spune el, e ca din gura lui D-zeu. Nu mîntuie nici preoţia, nici postul, nici asceza, nici rugăciunea ci doar ascultarea de duhovnic. Cel ce face ascultare se aseamănă cu Hristos, care S-a făcut ascultător pînă la moarte, şi încă moarte pe Cruce.
Duhovnicul poate să cadă, iar cel ce face ascultare, nu cade niciodată. Să faci ce spune duhovnicul fără să analizezi, fără să cercetezi, sau să murmuri. Ascultarea aduce iluminare, lacrimi şi rugăciune. Dacă n-ai ascultare, chiar dacă le ai pe acestea, le vei pierde, sau nu-ţi vor fi de nici un folos. Cît de mult îl cinsteşti ţi îl iubeşti pe duhovnic, atît de mult primeşti. Harul ascultării îl înconjoară pe ascultător ca o flacără şi de aceea nu-l poate prinde diavolul. Teologia este rezultatul rugăciunii, iar rugăciunea este rezultatul ascultării. Cînd faci ascultare, o să găseşti şi rugăciune şi teologie.
Cu cît ai mai mult devotament şi ascultare faţă de duhovnicul tău, cu atît ai mai multă rîvnă. Cînd nu eşti unit cu duhovnicul tău, simţi o împotrivire, ai parcă un spin înăuntrul tău. Nu are importanţă cine e duhovnicul. Ce i-a folosit lui Iuda că L-a avut pe Hristos? Nimic. Ce i-a folosit lui Adam că L-a avut ca stareţ pe Dumnezeu şi că era în rai? Nimic. Nu s-a folosit de Rai, căci a făcut neascultare. Să te opui, să te împotriveşti cînd auzi că se spune ceva împotriva duhovnicului tău, aşa e corect şi aşa trebuie să faci. Cel ce contrazice pe părintele său face bucurie dracilor, iar de cel ce se smereşte pînă la moarte, se minunează îngerii. Căci unul ca acesta face lucrul lui D-zeu asemănîndu-se Fiului lui D-zeu, care a împlinit ascultarea de Părintele Său pînă la moarte.
Să dea D-zeu, ca aceste cuvinte de învăţătură a Sf. Părinţi să fie de folos la toţi cei care au luat în serios calea mîntuirii.

[Constantinos]

Daca este cineva Sfant si inca la masura mare atunci trebuie socotit ca duhovnic , daca nu este asa atunci trebuie socotit sfatuitor, un om care stie adevarul de credinta asa cum intelege el din cartile Sfintilor , care isi poate schimba parerea si trebuie sa si-o schimbe in dialogul cu asa numitii ucenici. Multi "duhovnici" nici macar nu sunt sfatuitori fiindca pun sarcini pe umerii oamenilor pe care nu le indeplinesc nici ei - este stiut ca trebuie sa aibe aceeasi pregatire pentru Sfanta Impartasanie ca si mirenii , acelasi post de o zi , lacrimi si rugaciune cata da Dumnezeu . Idei despre duhovnic se gasesc la Sfantul Ignatie Briancianinov si la Teofan Zavoratul in "Viata Launtrica". Adevaratul duhovnic nu va da niciodata Sfanta Impartasanie cuiva care are mari sanse sau inclinatii de a cadea in pacate de moarte in urmatoarele 40 zile dupa Impartasire.
" Ce i-a folosit lui Iuda că L-a avut pe Hristos?" Ce ne foloseste noua ca-L avem pe Hristos din darul preotiei stand in afara preotului , majoritatea ne facem spovedania fara parere de rau catre dracii din launtrul sau in cazul mai bun din afara preotului, marturisind ca suntem asemenea lor , mandrii , invidiosi si nu ne pare rau de acestea. Dupa Sfantul Simeon Noul Teolog apostolii sunt duhovnici iar majoritatea "duhovnicilor' din timpul lui si al nostru sunt antihristi.

[Veronika]

Îmi cer iertare Constantinos, dar cred că ultima frază îi prea exagerată. Din păcate se mai întîlnesc şi unii preoţi care nu fac faţă cerinţelor şi responsabilităţilor care li se cer în biserică şi în afara ei, dar ca să se ajungă să fie numiţi antihrişti , asta îi prea de tot. Să-L lăsăm mai bine pe D-zeu să-i judece pe fiecare.
De asta şi sunt daţi mulţi preoţi pe pămînt, ca fiecare să-şi aleagă duhovnicul potrivit şi să se ferească de "antihrişti".

[Constantinos]

Sfantul Simeon spune adevarul chiar daca il afirma in asa fel ca sa socheze pentru a schimba ceva ( totusi nu a reusit sa schimbe decat in privinta catorva persoane ). Din fericire e posibil ca tu sa ai un preot care te ajuta sa fii alaturi de Hristos. Ma iertati si... sarbatori luminoase , in pace !