UPDATE: 22.11.2011
Rugăciunea este respiraţia şi hrana sufletului fără de care omul, creat de Dumnezeu şi spre comuniunea cu El, nu poate trăi. Necesitatea rugăciunii este simţită mai ales în momentele grele ale vieţii, şi Dumnezeu răspunde nevoilor noastre, dacă cerem cu credinţă şi nădejde. Ar fi însă mai corect ca fiecare creştin să se roage permanent – şi la bine şi la rău – mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru toate.
Rugăciunea creştinului nu trebuie să fie niciodată formală sau grăbită, ci fiecare cuvânt trebuie rostit rar şi pătrunzător, ca mintea şi inima să reuşească să intre în acest dialog tainic cu Dumnezeu. O condiţie importantă pentru rugăciune este ca omul să fie împăcat cu toţi şi să-şi recunoască starea de păcătoşenie în faţa lui Dumnezeu, pentru care să ceară iertare şi milă de
Rugăciunea poate decurge mai bine şi mai cu folos dacă şi condiţiile exterioare sunt favorabile. Este important ca fiecare creştin să aibă un ungheraş cu icoane (preferabil orientat spre răsărit) şi acolo să-şi facă rugăciunile de dimineaţă şi de seară; în caz de nevoie însă, ne putem ruga oriunde şi oricum, chiar şi fără icoane. De asemenea este bine ca în faţa icoanelor să aprindem o lumânare sau o candelă, iar sunetele şi gălăgia exterioară, atât cât ne stă în putinţă, să le înlăturăm sau să nu le băgăm în seamă, pentru a ne putea aduna mintea şi a o concentra doar la rugăciune. 
Un alt aspect la care trebuie să ne oprim se referă la înseşi cuvintele rugăciunii. În principiu, lui Dumnezeu ne putem ruga cu orice cuvinte şi în orice limbă, numai că în rugăciunile improvizate ale creştinilor (mai ales ale celor mai „îndepărtaţi de Biserică”) se pot strecura multe greşeli care pot face rugăciunea greşită şi „ineficientă”. De aceea Biserica recomandă anumite rugăciuni concrete: fie de inspiraţie biblică – cum sunt Psalmii sau „Tatăl nostru…”, fie rugăciuni scrise de anumiţi Sfinţi, care prin viaţa lor au bine-plăcut lui Dumnezeu, devenind pentru noi modele duhovniceşti demne de urmat. Iată de ce Biserica reeditează la nesfârşit diferite cărţi de rugăciuni, pentru ca creştinii să se roage „corect” şi „suficient”, urmând exemplu Sfinţilor. Astfel de cărţi cu rugăciuni trebuie să existe în fiecare casă, dar ele trebuie şi folosite în fiecare zi de membrii familiei şi nu pur şi simplu „ţinute la icoane”. Nu ne este de nici un folos dacă avem una sau mai multe cărţi de rugăciuni în casă, dar nu ne rugăm din ele; ba chiar ne osândim, căci avem toate posibilităţile şi mijloacele de a ne ruga, dar nu vrem să o facem. Iar Dumnezeu ne va judeca nu doar după fapte, ci şi după gânduri, intenţii şi mai ales după posibilităţile noastre de a face o faptă sau alta.
Pentru a fi de folos creştinilor, am hotărât şi noi să edităm această carte de rugăciuni mai întâi în format electronic, iar la timpul rânduit de Dumnezeu o vom şi tipări, dar nu ne-am limitat la retipărirea conţinutului după alte cărţi, ci am făcut şi unele îmbunătăţiri demult aşteptate. Trebuie să se ştie că majoritatea rugăciunilor Bisericii Ortodoxe au fost scrise în limba greacă veche, de aceea, pentru a tipări un text bine tradus şi adecvat limbajului omului contemporan (pentru a fi pe înţelesul acestuia), a trebuit să verificăm fiecare rugăciune după textul grecesc, dar şi după traducerile slavone ale diferitelor rugăciuni. În unele locuri a trebuit să facem unele schimbări mai radicale, în altele – unele aproape neobservate. Au rămas şi multe locuri unde am fi dorit să intervenim, dar pentru că oamenii prea mult s-au obişnuit cu o anumită variantă a textului şi de cele mai multe ori o repetă din inerţie fără să-i intereseze sensul şi corectitudinea textului, am considerat oportun să lăsăm vechile variante de traducere.
În ce priveşte conţinutul cărţii, precizăm că din ea au fost scoase toate prevederile legate de prezenţa preotului la aceste rugăciuni, lăsând strict ceea ce ţine de rugăciunea de acasă a credincioşilor de rând. Majoritatea cărţilor de rugăciuni pur şi simplu duceau în eroare pe creştini cu acele prevederi, deşi se ştie foarte bine că prezenţa preotului la rugăciunile obişnuite ale creştinilor este o excepţie extrem de rară.
Alte modificări făcute la anumite rugăciuni sau rânduieli au şi ele diferite explicaţii şi argumente întemeiate, pe care nu le putem enumera şi explica aici, dar ele nu trebuie să provoace nedumeriri sau nelinişte, chiar dacă anumite texte sau exprimări nu sunt conforme cu obişnuinţele noastre. Până la urmă este vorba de obişnuinţe…
Vă punem deci la dispoziţie această carte de rugăciuni, pe care puteţi să o printaţi şi, sperăm, o veţi folosi spre folosul şi întărirea duhovnicească a dumneavoastră şi a întregii Biserici Ortodoxe, din care cu toţii facem parte.
DESCĂRCAŢI CARTEA ÎN FORMAT PDF (aranjare 2 pagini /1 foaie, pentru comoditate)
Cuprinsul:
Rugăciunile dimineţii
Rugăciunile meselor
Rugăciunile de seară
Rugăciuni pentru diferite trebuinţe
Rânduială înainte de spovedanie
Pavecerniţa Mică
Canon de pocăinţă către Domnul nostru Iisus Hristos (altul decât cel din Ceaslov)
Paraclisul Maicii Domnului
Canonul către Îngerul păzitor
Rânduiala Sfintei Împărtăşiri
Rugăciunile de mulţumire după dumnezeiasca împărtăşire
Rânduiala ceasului pascal
- Articole cu tag-uri similare:
- Când şi cum să ne împărtăşim (50.7%)
- Cărţi de cult în greacă şi slavonă (49.3%)
- Despre slujba Ceasurilor monahale (49.3%)
- ECTENIA PENTRU CATEHUMENI („CEI CHEMAŢI”). Studiu istorico-liturgic (RANDOM - 29.6%)
Unele modificări care pot sări în ochi:
1. Canonul de pocăinţă a fost înlocuit cu un altul din Triod, al Sf. Teodor Studit. Pe cel de până acum, cel puţin eu, nu-l agream. Era un dialog cu tine însuţi, valabil doar pentru cei care trăiesc în nesimţire duhovnicească şi nu reuşesc să se trezească din ea. Cererile de pocăinţă practic lipsesc. De aceea l-am înlocuit cu unul pe care-l consider mai adecvat.
2. Rugăciunea a 4-a înainte de împărtăşire (din Ceaslov), a Sf. Simeon Metafrast, a fost scoasă. Ea nu se găseşte în Ceasloavele greceşti şi slavoneşti, şi nici nu are nimic comun cu împărtăşirea, ci este o rugăciune de mărturisire. Păcatele enumerate acolo oricum nu permit împărtăşirea, iar citirea lor înainte de primirea Trupului şi Sângelui lui Hristos, mai ales în rândul celor care încearcă să trăiască după Legea lui Dumnezeu, chiar aducea tulburare.
Alte modificări substanţiale nu au fost făcute.
[Translate]
Parinte, va multumesc mult. Deja am sesizat unele imbunatatiri ale limbajului si simt ca voi putea sa ma rog mai patrunzator.
Daca as avea bani, as sponsorizez tiparirea acestei cartulii, dar din pacate nu-i am. Ma voi ruga ca Bunul Dumnezeu sa trimita pe acel om de buna-credinta care sa faca aceasta fapta.
Apropo, nu v-ati gandit sa puneti si vre-un Acatist – doua?
[Translate]
M-aş bucura să vă fie de folos dvstră şi tuturor celor care vor dori să o folosească.
Cât despre tipărire, acest drept l-am oferit Mănăstirii Zăbriceni (unde am vieţuit 8 ani). Aşa că orice transfer trebuie făcut anume acolo, iar ei o vor tipări.
Acatiste nu am pus pt că agreez doar 2 dintre ele: al Buneivestiri şi al Domnului Hristos (care sunt cele mai vechi şi mai bune). Sunt şi alte câteva bunicele, dar sunt şi multe destul de proaste. Nu am reuşit însă să lucrez la textul celor 2 şi nici nu am vrut să fac cartea foarte groasă.
[Translate]
Părinte, este forte utilă diortosirea făcută de Sfinția Voastră, numai că nu înțeleg de ce în deschiderea pravilei de dimineață (rugăciunile începătoare, de fapt) ați eludat partea cu În numele Tatălui…Slavă Ție… (de 3 ori, cum e în pravila actuală). (Nu începe totul cu Tatăl?) În rest, toate bune! Mulțumesc frumos pentru îndreptare!
[Translate]
Cuvintele de care vorbiţi dvstră au fost adăugate din evlavia cuiva în cărţile de rugăciuni, dar nu se află oficial în Ceaslov.
Se subînţelege de la sine că atunci când zicem “Slavă Ţie Dumnezeul nostru, slavă Ţie”, avem în vedere întreaga Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Mai departe amintirea celor 3 Persoane divine revine. Deci o filozofie specială precum că totul începe cu Tatăl sau cu altă Persoană este exagerată şi inutilă. Până la urmă, Biserica a rânduit ca totul să înceapă cu invorcarea Duhului Sfânt, ca moment pregătitor, iar rugăciunea propriu-zisă începe cu “Sfinte Dumnezeule”. În trecut şi Liturghia începrea cu “Sfinte Dumnezeule”, iar “Împărate ceresc” preotul o spune în taină, ca moment pregătitor.
Cât priveşte cuvintele “În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh”, ele însoţesc însemnarea cu semnul Crucii şi asta ar fi însemnat să le pun peste tot unde creştinul se înseamnă cu semnul Crucii. Am şi scris că înainte de începutul rugăciunii creştinul se reculege puţin şi pregătindu-se să se roage, începe a-şi face cruce cu acele cuvinte care ţin deja de cultura generală a fiecărui ortodox, nu de pravila propriu-zisă.
Sper că am fost suficient de clar.
[Translate]
Mulţumesc pentru cărţulie! a rămas să găsesc o imprimantă.
[Translate]
Sarut mana, parinte. Multumim frumos pentru carte.
As avea si eu unele nelamuriri. Am vazut ca la rugaciunile de seara nu mai apare rugaciunea "Sa invie Dumnezeu …"; care ar fi motivul? De asemenea, rugaciunea de dimineata catre Ingerul Pazitor este schimbata.
In legatura cu rugaciunea Sf Ioan Gura de Aur (a saptea de dimineata), am vazut o versiune putin mai diferita (difera unele stihuri) intr-o carte de rugaciuni, care spunea ca varianta respectiva cuprinde citatele din scrierile Sfantului si ca versiunea obisnuita nu s-ar regasi in aceste scrieri. Aveti cumva cunostinta despre asa ceva?
Va multumesc.
[Translate]
1. Mă bucur că aţi răsfoit atentă această carte şi aţi observat modificările pe care eu le consider îmbunătăţiri.
2. Rugăciunea “Să învie Dumnezeu…” a fost scoasă din trei motive:
a) Caracterul exorcist al ei, care nu este necesar în fiecare zi şi fiecărui creştin. La acest capitol, percepţia creştină din ultima vreme s-a îndepărtat de “teologia pozitivă” a Scripturii şi a Sfinţilor Părinţi. Noi Îl dorim pe Hristos şi nu ne interesează diavolul. O viaţă în Hristos nu dă loc diavolului, mai ales că noi am făgăduit la Botez că “ne lepădăm de Satana şi de toate lucrurile lui, de toată slujirea lui şi de toată trufia lui”. Exorcismele sunt necesare în situaţii speciale, când o persoană sau o casă sunt stăpânite de cel rău şi acest lucru este evident. În rest, după părerea multor duhovnici mari, prea mult suntem preocupaţi de scoateri de draci şi “măsuri de protejare” neduhovniceşti de puterea (totuşi slabă) a acestuia. Pe noi ne interesează Hristos, nu diavolul. (Dacă nu aţi înţeles, mai bine întrebaţi suplimentar, decât să judecaţi sau să vă smintiţi de cele spuse.)
b) Nu zic că trebuie să renunţăm la toate adresările personificate la adresa Sfintei Cruci, dar acestea, repetate în fiecare zi, erau o piatră de poticneală pentru mulţi creştini care se roagă conştient şi “rugumă” fiecare cuvânt spus. “Bucură-te Cruce…” e o chestie care mai întâi trebuie explicată şi abia apoi pusă în cărţile de rugăciuni.
c) Iniţial rugăciunile de seară şi dimineaţă erau mult mai scurte, apoi, din evlavia unui şi altuia, ele au fost lungite tot mai mult. Chiar şi la acele închinăciuni de seară (cu metanii) erau 2 cereri la Maica Domnului din care am lăsat una singură, din moment ce chiar lui Dumnezeu-Treime era adresată una singură. Deci am scos unele elemente în conformitate cu cărţile mai vechi, “aerisind” puţin cartea de rugăciuni pentru a fi accesibilă şi începătorilor. Doritorii de mai multă rugăciuni sunt sfătuiţi ca la aceste rugăciuni să citească şi Psalmi (din Biblie sau Psaltire), Noul Testament şi să spună “Doamne, Iisuse Hristoase…” – adică ceea ce numim noi “rugăciunea lui Iisus”. Eu cred că astea sunt muuult mai potrivite decât unele rugăciune despre care nu ştim de unde au apărut şi au tot felul de exprimări problematice.
3. Rugăciunea către Sf. Înger a fost schimbată pe motivul că NU AM GĂSIT ÎN TEOLOGIA ORTODOXĂ IDEEA CĂ NOI NE-AM PUTEA MĂRTURISI ÎNGERULUI PĂZITOR. Chiar Sf. Ioan Gură de Aur spune că în această privinţă preotul este mai mare decât toţi Îngerii, pt că acestora nu li s-a dat puterea să ierte păcatele şi nici să facă Euharistia. Deci este corect şi suficient ca să cerem Îngerului Păzitor mijlocire înaintea lui Hristos şi nimic altceva.
4. Forma adaptată a rugăciunii Sf. Ioan Gură de aur (“la fiecare ceas din zi”) este deja tradiţională în toate Bisericile Ortodoxe, numai că la ruşi ea apare în rugăciunile de seară. N-am văzut rostul să fiu mai aproape de litera scrierilor Sf. Ioan decât au făcut-o cărţile de rugăciune de până acum, ci am pus accentul pe sensul mai clar al textului. Eu nu exclud că şi alte rugăciuni nu păstrează “originalul patristic”, dar nu văd în asta o problemă. Rugăciunile Sf. Părinţi sunt modele de rugăciuni pt noi şi nu “litere căzute de cer” pe care noi trebuie doar să le repetăm ca papagalii.
[Translate]
Sărut mâna Părinte!
O muncă enorm de plăcută, cel puţin pentru mine.
Când Dumneavoastră v-aţi referit la îngerul păzitor, m-am gândit că ce dacă într-adevăr poate fi adevărat că la unii oameni în loc de simpli îngeri pot fi Sfinţii Heruvimi, sau asta deja e absurd, pentru că se ştie că Heruvimi sunt doar 4? Adică, preotul are puterea de a dezlega păcatele şi nu numai.. dar dacă la cineva este în locul Sf. Îngeraşului un Heruvim ) .
[Translate]
Heruvimii şi Serafimii “se ocupă” de altceva. Oricum aceştia nu au harul preoţiei şi nu pot dezlega păcatele. Şi Hristos S-a făcut Om, nu înger.
[Translate]
În urma unor propuneri venite din partea celor care au descărcat cartea noastră, am făcut mai multe modificări la text şi în data de 22 noiembrie 2011 am încărcat o nouă variantă. Vă rugăm să descărcaţi această nouă varianta, iar pe cea precedentă să o ştergeţi, pt a crea confuzii.
Vă mulţumim pentru înţelegere.
[Translate]