Un asemenea adevăr ar trebui în prealabil demonstrat și abia după aceea să fie catalogat drept adevăr. Însă am impresia că avem noțiuni diferite despre ceea ce înseamnă "adevăr". Eu de exemplu înțeleg prin adevăr o afirmație pe baza căreia putem face anumite predicții.Convins sau nu, este un adevăr pe care nu îl schimbă nimeniUn musulman sau un ateu nu va fi prea convins de un asemenea argument.
Românii sunt un popor pravoslavnic cu toate consecințele care decurg din aceasta. Și e atunci e normal ca politicienii să dea dovadă de evlavia care le va aduce voturi. Sistemul îi obligă să facă aceasta. Nu degeaba au mărit bugetul alocat cultelor de opt ori. Nu că noi am fi crescut de opt ori în credință. Ba dimpotrivă, unele sondaje chiar indică o mică scădere a prestigiului bisericii în raport cu alte instituții ale statului.Dacă statul finanțează construirea de locașe de cult este pentru că are nevoie de acestea
Ceea ce încercam să arat prin acest exemplu era că mecanismele psihologice care stau la baza adoptării de către oameni a unei doctrine de tip comunist și creștin sunt aceleași. În ambele cazuri omul nemulțumit de realitate încearcă să-și construiască o lume imaginară pe care o substituie realității lipsite pentru el de orice repere. Într-o lume în care nu există puncte de sprijin și în care moartea e un fenomen ireversibil e mai confortabil să crezi că există acolo sus cineva care are grijă de tine și îți asigură existență și bunăstare chiar și dincolo de lumea aceasta. Ca o deosebire, pentru comuniști bunăstarea urma a fi realizată în lumea aceasta. Însă și lumea construită de ei e la fel de utopică și în flagrantă contradicție cu realitatea, lucru care, de altfel s-a și văzut. Chiar dacă e complet lipsit de Dumnezeu, comunismul nu e altceva decât o religie cu formele ei specifice de cult: preamărirea conducătorului (echivalent al lui Dumnezeu), mărturisirea dragostei față de Partid (echivalent al bisericii), sacrificiul în numele unei idei (nu pe cruce, ci sub o altă formă eventual) și instigarea la ură împotriva dușmanilor poporului (echivalenți ai diavolului).De acord. Sunt convinsă că exemplul cu acea doamnă există, mai sunt și altele...noi românii am devenit atât de religioși tocmai după căderea comunismului poate că deoarece pierzându-ne credința în comunismul ateist și militant am simțit nevoia de a ne refugia într-o altă credință: ortodoxia.
În concluzie, cred că i-am oferit lui Nemessis ceva material spre cugetare și am întărit ideea sa cu care inițial nu păream a fi de acord, anume că noi românii o ducem rău pentru că avem prea multă religiozitate. Pot fi de acord cu ea doar dacă lărgim puțin sfera termenului religiozitate în sensul pe care l-am indicat mai sus incluzând și alte forme de raportare la sacralitate decât cele strict religioase.