Sigur ca da. Citeste pilda cu bogatul nemilostiv si saracul Lazar.Sunt conştienţi de ceia ce se petrece cei răposaţi? De unde ştim, adică surse.
I Corinteni, cap. 15. Spune tot!ce va învia, care va fi compoziţia după a doua venire a lui Hristos? Cine şi unde se afla şi cît (unii afirmă despre o nimicire imediată a păcătoşilor şi a răului).
Arhiepiscopul Luca (Voino-Iasenetki), citandu-i pe parinti, scrie ca toate fiintele vii au "duh" inteles ca viata, ca principiu vital adica.Ca să mă exprim mai simplu, animalele au doar viaţă biologică.
Cât priveşte însă sufletul şi duhul, noţiunile trebuie clarificate.
Tot mai mult îmi pun această problemă, observând că, la Sfinţii Părinţi, sufletul şi duhul sunt în principiu acelaşi lucru, dar acestea sunt numite diferit în funcţie de "înduhovnicirea" acestei "părţi a omului".
Mie mi se pare foarte corecta aceasta afirmatie, asa dupa logica mea de gaina, ca de verificat nu am cum sa verific :mrgreen:Sfantul Serafim de Sarov spunea ca atat omul cat si animalele, au suflet si duh, iar ca singura diferenta ar fi ca prin ratiunea si vointa sa, numai omul poate dobandi Duhul Sfant.
Oare nu au animalele suflet IUBITOR ? Ati vazut vreodata o catea careia i-a murit un pui? Au "suflet iubitor" si multe alte emotii. E evident. Si au ca grup animal si ratiune. maimutele folosesc unelte, prevad efecte...etc.Ca să mă exprim mai simplu, animalele au doar viaţă biologică şi nicidecum suflet (raţional şi iubitor) ca omul.
Cât priveşte însă sufletul şi duhul, noţiunile trebuie clarificate.
Tot mai mult îmi pun această problemă, observând că, la Sfinţii Părinţi, sufletul şi duhul sunt în principiu acelaşi lucru, dar acesta este numit diferit în funcţie de "înduhovnicirea" acestei "părţi a omului". Poate ar fi interesant să venim şi cu texte patristice şi chiar scripturistice, dar acum nu am timp să le caut.
Dacă însă discuţia va trezi interes, mă voi implica mai mult...
Când vorbim despre suflet iubitor, avem în vedere capacitatea de a iubi şi de a fi iubit, dar mai ales capacitatea persoanelor (şi doar a lor) de a intra conştient şi liber în comuniune.Oare nu au animalele suflet IUBITOR ?
"Iubirea" de care vorbiţi dvstră eu o numesc instinct, chiar dacă acesta este asemănător cu iubirea umană, dar şi diferit.Ati vazut vreodata o catea careia i-a murit un pui? Au "suflet iubitor" si multe alte emotii.
Eu cred ca intro asemenea problema trebuie consultata Sfanta Scriptura. Trebuie puse cap la cap acele vrestete care trateaza acest subiect. Plecand chiar cu Facerea, capitolul 2.7 unde se spune:Arhiepiscopul Luca (Voino-Iasenetki), citandu-i pe parinti, scrie ca toate fiintele vii au "duh" inteles ca viata, ca principiu vital adica.Ca să mă exprim mai simplu, animalele au doar viaţă biologică.
Cât priveşte însă sufletul şi duhul, noţiunile trebuie clarificate.
Tot mai mult îmi pun această problemă, observând că, la Sfinţii Părinţi, sufletul şi duhul sunt în principiu acelaşi lucru, dar acestea sunt numite diferit în funcţie de "înduhovnicirea" acestei "părţi a omului".
Dar din ceea ce am studiat, bunaoara dupa Sf. Grigorie de Nyssa, se spune dimpotriva, ca sufletul este viata insasi si principiul ei (adica o poate "comunica" prin participare - ex., trupului omenesc). In acest sens animalele au si ele suflet (dar nu "duh"). Despre plante - urmeaza de precizat.
Din cate stiu, unii sfinti invata ca la Facere, omul inainte de a primi Duh de la Dumnezeu era un animal. Alti parinti (Sf. Serafim de Sarov), dimpotriva, sunt de parere ca omul a fost de la bun inceput inzestrat si cu ratiune, iar prin impartasirea Duhului a putut intra in comuniune cu cele duhovnicesti, adica a devenit si spiritual.
Sf. Ioan Damaschin invata limpede ca duhul este partea cea mai "curata" din suflet, asa cum este ochiul pentru trup (comparatie intalnita si la Aristotel, in "Etica nicomahica"). Impartirea sufletului pe care o propune sfantul este identica cu cea intalnita in gandirea filozofilor greci precrestini (Platon si Aristotel), diferenta fiind data, bineinteles, de valenta spirituala crestina care i se imprima (in locul elogierii virtutii de dragul virtutii). Aceasta asemanare doctrinara nu trebuie sa ne sminteasca in nici un caz, intrucat, dupa invatatura Parintilor, mintea noastra omeneasca a fost intunecata de pacatul stramosesc, dar nu abolita - respectiv crampeie de adevar, din Marele Adevar, sunt de gasit pretutindeni (ceea ce devine clar, insa, abia dupa Intrupare si in lumina Sfantului Duh). Sf. Iustin Filozoful si Martirul ii numeste "crestini de pana la Hristos"...
Troparul nu face decât să citeze pe Sf. Vasile cel Mare. Să fie doar o idee ascetică sau chiar una gnostică? E greu de spus...”și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător
ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor”.
Mie nu mi se pare prea ortodoxă acestă idee exprimată de troparul Cuvioasei Parascheva.
Înapoi la “DOGMATICĂ şi CATEHISM”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 5 vizitatori