Mesaj necititde mardadisho » 11 Mar 2016, 20:18
Predestinarea este nu doar o eroare teologica, ci o incremenire impotriva Vietii. Pe de alta parte, exista gene in ADN-ul uman care codifica patternuri de comportament. Aici este mica dreptate si victorie a acestui concept si a dogmei atotputerniciei si dogmei predestinatiunii in Calvinism. Deci, la o scara inferioara din pdv cosmic, omul pare/este predestinat in anume acte si atitudini. Insa traim intr-un Univers virtualmente nesfirsit ca posibilitati, creat de un Dumnezeu nesfirsit in putere si mila. Deci, ce la un nivel foarte carnal pare si chiar este o anume punere in forme prestabilite nu atit a vietii, cit a modului de a o trai, la o scara mai inalta nu mai e valabil, statuile incremenite ale "destinelor batute in cuie" fiind spulberate.
Versetele care par a sprijini aceasta teorie, a predestinatiunii sint irelevante. Au fost scrise de autori iudei, inate de venirea Domnului, sau inainte de consolidarea Bisericii si invataturii ortodoxe. Inclusiv Pavel a putut gresi si a gresit. Doar Preasfinta Treime, prin natura Sa, si Preasfinta Fecioara, prin Harul primit, sint negresalnici. Nici un om sau grup uman nu sint impecabili si infailibili. Si nici predestinati-teleghidati-zombificati. Arhanghelul Gabriel vine la Maica Domnului sa Ii ceara aprobarea pentru actul Intruparii. Fie si acest singur exemplu e suficient.