Eu am găsit până acum două locuri unde vorbește de sine la genul masculin (
aici și
aici. Dar, mai știi? Cu știința de azi și cu
nefrica de Dumnezeu, poate și dacă se curentează omul (bărbat) un pic mai mult, poate arăta unul ca aia din poza electric77-ului.
Dar uite cum ne fură peisajul... Într-adevăr, nu greșim dacă vorbim despre Duminică în topicul despre Sabat, deoarece nu este vorba despre Sâmbătă.
Hristos a desființat/dezlegat Sâmbăta dar nu Sabatul, deoarece avem nevoie de odihnă pentru trup și mai mult timp pentru suflet.
Nu am dorit sa-mi fac cunoscut sexul, deoarece o femeie nu este, in general, luata in serios iar "barbatii" se feresc sa poarte discutii din domeniul teologiei cu reprezentantele sexului frumos.
...........
27. Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat.
28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber;
nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.
Gal.3
Legat de aceasta:
- Sper că v-ați lămurit că nu era necesară ascunderea identității sexuale aici;
- Mă bucur că v-ați "legitimat" în această privință;
- Îmi pare rău că nu am știut asta până acum, deoarece v-aș fi abordat mai delicat (opusul lui "cu mai puțină seriozitate"). Sunt niște chestii...
Iar cu privire la Constantin cel Mare, eu personal consider ca nici crestin nu era. Se spune ca Dumnezeu i-a aratat un semn pe cer, prin care va invinge pe un alt contracandidat la putere, numit Maxentiu.
Ca si crestina, sunt convinsa ca Dumnezeu nu e de partea niciunuia, pentru ca Domnul Isus a spus sa fim facatori de pace, nu sa ne omoram intre noi, pentru o functie.
Este stiut ca Diavolul are "proorocii" sai si manifestarile sale supranaturale, care sunt menite sa induca in eroare.
Este știut că eresul constă în necunoaștere.
D-voastră ignorați și disprețuiți orice tip de cunoaștere de ordin istoric, de aceea nici nu v-ați sinchisit să citiți materialele pe care vi le-am pus la dispoziție. Doar "ce cred eu ( după bunul plac )" contează la dvs., aducându-vă singură un omagiu idolesc.
Uitați care a fost defapt intriga conflictului:
Constantin a luat stapînirea împaratiei dupa moartea tatalui sau, cu învoirea a toata oastea, pentru ca era iubit de toti, ca o odrasla iesita dintr-o radacina buna. Maxentie, fiul cel nelegitim al lui Maximian Erculie, auzind de acest lucru, s-a umplut de zavistie si, amagind cîtiva senatori din Roma, carora dîndu-le multe daruri si fagaduindu-le multe altele, i-a rapit scaunul împaratesc, facîndu-se astfel împarat al Romei cu puterea sa, fara voia poporului Romei si a toata oastea. Constantin, înstiintîndu-se de acest lucru, nu s-a suparat asupra lui, ci mai ales s-a si învoit cu dînsul si a trimis la el soli pentru pace, lasînd pe Maxentie sa împarateasca în Roma, iar el multumindu-se cu Britania si cu partile ei cele de un hotar. Maxentie însa, nu voia pacea cu Constantin si nici nu-l recunostea ca împarat, voind ca singur sa ramîna împarat a tot pamîntul si tinuturilor de sub stapînirea Romei. El, întarindu-se în Roma, a început a face multa rautate poporului; caci nu numai pe crestini îi gonea, ci si pe pagînii sai îi muncea. El a omorît pe senatorii cei cinstiti, jefuindu-le averile, batjocorind casele cele de neam bun si vietuind cu necuratie; pentru ca rapea femeile si fecioarele senatorilor spre necuratia lui, îndeletnicindu-se foarte mult la vraji si fermecatorii, facîndu-se foarte aspru si urît în toata Roma pentru tirania lui cea spurcata.
Deci, romanii au trimis în taina la Constantin care petrecea în Britania cu mama sa Elena, rugîndu-l sa vina si sa-i scape de acel tiran. Constantin a scris mai întîi lui Maxentie, sfatuindu-l prieteneste, sa înceteze cu tirania sa Maxentie nu numai ca nu l-a ascultat si nu s-a îndreptat, dar mult mai rau s-a facut, gatindu-se de razboi împotriva lui Constantin, nemaivoind a-l lasa sa împarateasca împreuna cu dînsul. Constantin, auzind ca Maxentie nu se îndrepteaza, ci se întinde spre lucruri mai rele si aduna oaste multa împotriva lui, a pornit el împotriva lui cu razboi. Dar, vazînd ca puterea lui de oaste este putina si gîndindu-se si la farmecele lui Maxentie, a început a se îndoi de biruinta, deoarece stia ca Maxentie varsa mult sînge omenesc prin facerea vrajilor si pe multi prunci, fecioare si femei însarcinate le junghia si le jertfea diavolilor, facîndu-si lui milostivi pe zeii cei deserti, spre care nadajduia.
Vazînd Constantin ca de partea lui Maxentie era mare puterea diavoleasca, a început a se ruga adevaratului Dumnezeu, Care stapîneste cerul si pamîntul, pe Care neamul crestinesc îl cinsteste, ca sa-i daruiasca chip de biruinta asupra tiranului. Deci, cu osîrdie rugîndu-se, i s-a aratat întru amiazazi chipul Crucii Domnului, închipuit cu stele stralucitoare, mai mult decît soarele, iar deasupra acestui chip era urmatoarea scrisoare: "Cu aceasta vei birui". Aceasta o vedeau toti ostasii, peste care era comandant Artemie - care s-a muncit de Iulian pentru Hristos - si se minunau. Iar cei mai multi dintre dînsii au început a se teme, deoarece, la neamuri, chipul Crucii era semn de nenorocire si de moarte, fiindca tîlharii si facatorii de rele se pedepseau cu rastignirea pe cruce. Deci, ostasii se temeau toti ca nu cumva razboiul lor sa fie fara izbînda, iar împaratul Constantin era întru nepricepere mare. Noaptea, pe cînd el dormea, i s-a aratat singur Domnul nostru Iisus Hristos si iarasi i-a aratat semnul cinstitei Cruci, cel ce i se aratase, si i-a zis: "Sa faci asemanarea acestui semn si sa poruncesti ca sa-l poarte înaintea cetelor si vei birui nu numai pe Maxentie, ci si pe toti vrajmasii tai!"
....
Aici sunt pe un topic "interconfesional". Este dreptul meu sa-mi exprim parerea, chiar daca contravine invataturilor ortodoxe.
Părerea este una, calomnia este alta. De calomnie sunteți vădită aici și încă nu v-ați cerut iertare.
Repet, Dumnezeu nu se implica in razboaie. El a luptat pentru poporul sau Israel atunci cand a decis El ce razboaie sa fie si contra cui sa fie purtate.
Aceasta este o afirmație schizofrenă; aveți probleme de raționament.
Gata cu
off topic!