Daca Sf Taine ar fi conditie si mijloc pentru mantuire, atunci ele ar mantui. Si asta s-ar vedea, caci atat timp cat mantuirea este (sumar vorbind) scoaterea de de sub pacat si despatimirea, ea se poate vedea la un om. Insa ceea ce vedem este ca Sf Taine mantuiesc numai uneori, cel mult deseori. Si asta se intampla atunci cand preotul este un om credincios, in care puterea lui Dumnezeu lucreaza sau/si cand cel ce beneficiaza de Sf Taine are credinta ca acestea slujesc scopului. Asa ca mantuirea se face tot prin credinta, anume prin credinta ca Hristos lucreaza prin acele Sf Taine. Cand sunt aplicate de preoti nevrednici unor oameni nevrednici nu ajuta la nimic; probabil doar la osanda.
Vorbe. Faptul că un om participă la o Sfântă Taină fără a avea o dispoziţie corespunzătoare respectivei Taine nu are vreo implicaţie asupra validităţii Tainei, adică a lucrării harului dumnezeiesc sfinţitor. Lipsa de dispoziţie corespunzătoare afectează doar modul de participare, rezultatul şi eficienţa sau beneficiul Sfintei Taine, dar nu pune ca atare sub semnul întrebării prezenţa şi lucrarea harului dumnezeiesc. Şi mă refer aici la Bisericile Ortodoxe, nu la Sectele sau Adunăriile Sectante protestante sau neoprotestante care nu au har sfinţitor. Catolicii recunosc într-o oarecare măsură şi botezul acestor secte, dar nu pentru că ele ar avea harul preoţiei, ci pentru că este considerată o lucrare harică atât timp cât se săvârşeşte ceea ce intenţionează Biserica. Botezul este singurul sacrament pe care catolicii îl recunosc sectelor p/np, însă recunoaşterea acestui sacrament nu implică din punctul lor de vedere în mod necesar mântuirea pentru că obedienţa faţă de papalitate este condiţie necesară pentru mântuire.
Mai sunt insa oameni si in alte biserici care au credinta ca El lucreaza prin aceste Sf Taine din biserica lor, numai ca nu le numesc Sf Taine (si scoatem de aici calugaria, care este specifica BO). Iar acesti neortodocsi probeaza eficacitatea acestor taine prin mantuirea pe care o arata; caci se lasa de pacat si se sfintesc zilnic.
Din câte ştiu singurii cărora li se recunoaşte validitatea Sfintelor Taine de către ortodocşi sunt catolicii sau Biserica Catolică. Şi din câte ştiu recunoaşterea este reciprocă. Totuşi am înţeles că ar exista ortodocşi care nu recunosc validitatea Sfintelor Taine în Biserica Catolică, dar nu ştiu dacă aceasta este poziţia oficială a Bisericii şi dacă este bătută în cuie, statornicită.
Însă când vine vorba despre Sectele p/np, lucrurile stau cu totul altfel. Aici într-adevăr se aplică propriile tale cuvinte, adică ei
doar cred sau pot să creadă că are ceva loc, că ar avea loc vreo Sfântă Taină, dar asta nu înseamnă că credinţa lor, subiectivă, limitată, ignorantă, ar avea vreo legătură cu realitatea, şi asta pentru că nu are. Sectele p/np nu au Sfinte Taine şi nu au preoţie sacramentală. Riturile lor sunt vide de sfinţenie; singurul sacrament asupra cărora ar exista dubii este botezul, şi asta pentru că în istoria Bisericii Creştine au fost şi botezuri săvârşite de eretici şi care au fost considerate valide. Dar asta nu pentru că Sectele p/np ar avea harul preoţiei sacramentale, pentru că nu îl au.
Iar acesti neortodocsi probeaza eficacitatea acestor taine prin mantuirea pe care o arata; caci se lasa de pacat si se sfintesc zilnic.
Aşa zisele probe şi aşa zisele arătări or fi valabile dar nu pentru cei care au justa vedere, vederea corectă, iar nu vederea eretică, sectarp, anatematizată, greşită şi chiar hulitoare a sectanţilor p/np. Astfel mai contează şi cine probează eficacitatea, iar ochii sectarilor np anatematizaţi ipso facto în nici un caz nu sunt vrednici de încredere. Cine ascultă de aceste Secte care stau sub multe anateme, sub multe păcate şi erezii, şi care sunt şi lipsite de harul dumnezeiesc sfinţitor îşi asumă singur ratarea propriei mântuiri.
Faptul că se "lasă de păcat" nu este chiar un lucru obiectiv; sunt alcoolici care s-au lăsat de alcool mergând şi făcând tratamente şi fără să fie necesară înregimentarea în rândurile unei secte eretice anatematizate. Iar aşa zisa "sfinţire" este iarăşi tot o mare mascaradă, mai ales când sunt lipsiţi de har sfinţitor. Nu orice om moral este şi sfânt, iar asta sfinţii ne-o arată din belşug. "Sfinţirea" în afara harului este una mincinoasă, înşelătoare, falsă. Nu confundăm înfierbântările eretice ale sângelui care vin de jos cu harul dumnezeiesc mântuitor şi sfinţitor care vine de sus.
Imi dau seama ca pentru un ortodox toate acestea suna extraterestru, din cauza ideii de succesiune apostolica, dar marea dilema a unuia care priveste din afara este daca sa creada imensa cantitate de teorie bine pusa la punct oferita de BO sau evidenta dovezilor practice care o contrazic, anume mantuirea care se lucreaza vizibil si in alte biserici.
După cum am mai spus, această vizibilitate este pentru cei care nu au ochi duhovniceşti, ci lumeşti. Pentru cei cu adevărat pneumatici, adică pentru cei care văd corect, sectanţii sunt în întuneric spiritual, sub neascultare şi sub mânie cu toată aşa zisa lor "mântuire" şi "sfinţire".