Ar fi greşit ca într-o mânăstire să se slujească Liturghia doar sâmbătă şi duminică, aşa cum se întîmpla în marile vetre monahale ?
Eu cred că în mănăstirile de călugări trebuie să se slujească marţia, joia, sâmbăta şi duminica, iar în cele de maici, dacă se poate la fel, sâmbăta şi duminica.
Sf. Simeon Noul Teolog spunea că slujirea zilnică presupune o trăire pascală extinsă la totalitatea timpului, a trăi în fiecare zi Crucea şi Învierea. Cred că mult prea puţini sunt capabili de o astfel de asumare, iar rezultatul este adesea o impostură.
N-am văzut Liturghii mai jalnice ca în unele mânăstiri (destule), unde rutina slujirii dublată de ignoranţă şi sacro-formalism înnăbuşeşte orice fior eshatologic. Pur şi simplu acei oameni au devenit nişte automate cultice, imperturbabili şi cu luminile stinse, după vorba părintelui Arsenie Boca.
Acest fenomen eu l-am observat mai mult în parohii, unde se slujeşte rar, dar în fine...
Ca justificare a acestor lucruri ei ne spun că Liturghia zilnică ţine lumea să nu piară...
Off, ce prostie! Iar ea are două picioare:
- scoaterea miridelor cu exagerările ce se dau acestui element; şi
- interpretarea aproape exclusiv simbolică dată Liturghiei. Eu cred că duminica, de pe amvon, preotul trebuie să întrebe cine se împărtăşeşte duminica viitoare şi dacă nu este nimeni, să anunţe că nici Liturghie nu se va face. Poate aşa vor înţelege ceva. Or la mănăstirile româneşti, la majoritatea Liturghiilor, nu se împărtăşeşte nimeni.