Argumentele teologice aduse de sf. voastră sunt bune şi valabile, chiar dacă sunt pe alocuri exagerate şi nu mă tem să spun chestia asta.
Puteti sa-mi spuneti exagerarile? pt ca asa am inteles de la sf Parinti ca Dumnezeu a dat unora sa vada lipsurile altora pt indreptare.
Sportul în sine este bun (recomandat şi de Clement Alexandrinul, care a trăit pe la începuturile "glorioase" ale creştinismului)
Da, cel pt sanatete, indiferent de natura lui, asta niciodata nu am contestat, dar nu cel pt senzatie si placere condamnat cu vehementa de sf parinti , (sf Ioan G de Aur vb clar si pe indelete la acest capitol care oricum eu il consider fundamental)iar Clement Alexandrinul, profesorul lui Origen daca vb despre sport in general nu stiu la ce se refera , in
sine sunt multe bune dar pt slabiciunea unora devin rele , oricum biserica nici nu la canonizat nici nu la condamnat, dar nici nu la ales ca model.
iar mergerea la mare, făcută strict pt sănătate, nu cu duh curvesc, este şi ea bună, pt că sănătatea este un dar de la Dumnezeu care trebuie valorificat.
Si aici sunt intru totul de acord, dar aste-s cazuri exceptionale
Dacă aţi fi în starea mea de sănătate acum, m-aţi înţelege şi pe mine şi aţi înţelege şi ce vrea Domnul de la noi.
Pt a nu lasa sa se inteleaga ca e usor a vb din teorie cind nu esti trecut prin greutati, tr sa spun ca mi-a facut si mie parte Dumnezeu de necazuri, boli, operatii si nu usoare, va inteleg f bine.
Iar acum să trecem la lucrurile mai complicate.
Să nu ne amăgim cu vreun oarecare trecut glorios al Bisericii.
Dar nici sa nu uitam faptul ca noi deocamdata seceram cele ce inaintasii nostri au semanat si lucrat(invatam din munca lor luindu-le pe toate de a gata), si ca noi cele ce aproape nu le intelegem, sau de abia le descoperim ei le au pecetluit de multe ori cu propriul lor singe. Sa nu uitam nici de viata, nevointele, harismele inaintasilor care azi par doar povesti de necrezut si nici de sutele de mii sau poate chiar milioane de mucenici ,care tr sa recunoastem ,in trecut a fost mai multi.
Oamenii au avut din totdeauna aceleaşi patimi, iar istoria a avut deopotrivă "îngeri şi demoni".
Da, numai ca zelul ortodocsilor de acum sa mai racit ...
Sf. voastră aveţi dreptate că monahii de astăzi s-au "mirenizat" foarte mult, trăind mai mult lumeşte, dar acum nu despre asta vorbeam.
Am spus eu asta? Doar in treacat am spus despre crestinism in general, dar daca tot veni vb cam este adevarat si acest fapt , fara sa generalizez.
Am dreptate însă şi când spun că monahismul "a complicat" într-o anumită măsură viaţa creştinilor.
În trecut chiar şi monahii aveau un singur post de durată (patruzecimea) + miercurea şi vinerea.
Poate aveti, dar daca analizam atent contextul istoric(eu va spun acum parerea mea) si conditiile in care a avut loc increstinarea vedem ca nici nu a avut cum de la inceput sa aiba organizarea care a capatat-o pe parcurs, din 2 motive:1 lipsa unui consens din pricina conditiilor dificile de prigoana si nestatornicie si 2 :starea de pruncie a majoritatii crestinilor , cind mereu , mereu se increstinau si Biserica avea tot timpul multi incepatori, iar pt incepatori cred ca era necesar o oarecare vietuire mai libera (cum si ap Pavel spune
cu lapte v-am crescut..., si
nu v-am putut vorbii ca unor oameni duhovnicesti...;cred ca sub calauzirea Duhului Sfant, Biserica a intrat pe fagasul ei normal mai tirziu cind sa ivit prilejul potrivit.
A procedat ca si in cazurile individuale care chiar sf voastra ati spus mai jos ca daca fortezi de la inceput prea tare se ajunge la contrariu, dar varga indoindu-se putin cite putin se ajunge la rezultatul dorit , la fel s-a intimplat si cu Biserica,
Dar mai tirziu daca ne uitam la felul alimentatiei parintilor din egipt in care
in toata vremea mancau doar piine si apa, unii la o saptamina, altii la 2-3 zile, altii 1 data in zi sau de 2 ori ,altii doar putina fiertura, care pt altii era doar un pogoramint pt oaspeti si daca mai citim ce au scris ei vedem ca totusi posteau chiar la apogeu.
Si apoi lipsa marturiilor nu inseamna obligatoriu si a faptului(ca la protestanti)in privinta postului, dupa sf Nicodim Aghioritul (Pidalion)si sf Simeon al Tesalonicului (Tratatul II Intrbarea 54), care aduc ca argument pe sf Sava cel Sfintit ,(care a participat la al IV -lea sinod ecumenic )si sf Ioan Damaschinul(la al VI-lea) si dupa alte tipice si referinte imparatesti din sf munte , celelalte 3 posturi au fost asezate dintru inceput cu Postul cel Mare, aici fara sa mai amintesc de referintele lui Braniste.
Daca mai tinem cont si de timpul cind se facea liturghia primara(seara), subintelegind ajunul pina atunci si cit de des se impartaseau ei.
Daca mai tinem cont si ce se intelege in o zi de post dupa cum explica sf Nicodim Aghioritul(in pidalion can 69), adica paine si apa o data in zi, dupa ora 15, concluzionez ca nu s-au inasprit posturile ci s-au usurat.
Altfel ce sa inteleg prin ''complicatie''? Ca ne aflam pe un drum gresit? Ca Biserica a gresit ? Ca au lipsit parintii purtatori de Duh Sfant in Biserica noastra ? Ca nu a fost calauzita de Duhul Sfant, care a spus ca ne va invata toate? Este exact ceea ce vor sa auda protestantii si ecumenistii, ca nici o Biserica nu este pastratoare de Adevar in totalitate ci are doar parti, inteleg ca sunt parinti care au gresit si unele soboare chiar, dar nu concep ca intreaga Biserica.
Acum avem 4 posturi de durată, care sunt destul de împovărătoare pt mireni (mai ales că Postul Sf. Apostoli a fost anul ăsta de 6 săptămâni, iar de la Crăciun până la începutul Postului Mare a fost doar o lună de dulce - pe stil vechi). Iar pentru mireni postul alimentar implică şi postul conjugal.
Acum stau si eu si ma intreb, daca calugarul poate sta tot timpul fara relatii sexuale , mirenii nici pt oarecare perioade de timp nu pot? Doar si ei sunt chemati sa duca o viata superiora oricum celei biologice, atunci care mai sunt nevointele si virtutile la care sunt chemati de Dumnezeu sa le lucreze ?.
In concluzie tininind cont de starea de obezitate si boala a celor mai multi crestini din excesul de mancare , pe de o parte , iar pe dealta de pacatele ce se gasesc la scaunul spovedaniei, asta pe linga cele ce am invatat si practicat in privinta postului, consider ca posturile stabilite de Biserica sunt foarte potrivite.
indiferent cit am da-o noi cotita, suntem totusi chemati la o rastignire oricum a omului cel din afara, a trupului cu patimile si poftele, precum si sf Isac Sirul spune in filocalia 10, ca nimeni nu s-a urcat la cer cu rasfatul si odihna ci cu crucea de fiecare zi si prin suferinta
(Iar despre legări la ulei pt mireni sau alte reguli şi mai stricte, chiar mi se pare de prisos se amintesc. Dumnezeu să mă ierte, dar e o mare tâmpenie).
Aici nici eu nu sunt de acord cu poverile puse de cei care nu vor sa le ridice nici cu degetul, totusi sunt oameni tari care intrec cu mult in anumite virtuti chiar pe duhovnic dintr-un zel laudabil, tr sa nu folosim patul lui Procust in orice situatie si sa lipsim de cununi pe cei care pot sa le dobindeasca, exista alte oportunitati de smerenie pt cei care alearga repede
Slujbele care în istoria Bisericii permanent s-au tot lungit, tot nu corespund cu îndemnul din Didahia de a spune doar de 3 ori pe zi "Tatăl nostru" şi nimic mai mult.
Didahia nu mi-se pare o referinta potrivita intrucit este considerata apocrifa, dar daca e pomenita doar in treacat ma opresc si eu aici. Doar completind si amintind si de cele spuse de apostolul Pavel:
Neincetat va rugati...,si
Privegheati si va rugati in toata vremea ca sa nu intrati in ispita..., ca intr-un final sa iasa ceva bun.
Vechile slujbe în general erau cam de 30 de minute nu mai mult.
Pt noi calugarii ritualul complet si facut zi de zi are ceva lungime dar pt mireni 3 ore pe saptamina de rugaciune, cum in mare parte vin doar Duminica , si atunci pe la jumatatea slujbei, nu mi-se pare mult. Si mie mi-ar placea sa fie mai multa cateheza in Biserica , dar realitatea este ca oamenilor le lipseste insasi dispozitia pt asa ceva, nu la toti dar in mare parte, predica si aia trebuie sa fie cit mai concisa , concentrata, scurtata , ajustata ca sa nu plictisesti si sa nu cumva sa dureze mai mult de 30 minute ca se sta ca pe ghimpi.
Si daca tot suntem la capitolul post ( din expierienta mea personala vazuta) lipsa de dispozitie pt invatatura se datoreaza in primul rind tot neinfrinarii burtii , precum tot Isaac Sirul spune ca
in pantecele plin cunostinta Lui Dumnezeu nu locueste...nu cred ca Dumnezeu este nedrept si nu ar da oamenilor daca sunt cautatori adevarati cuvant si cunostinta prin alesii Lui.
Oricum cine este interesat cu mijloacele de informatie si multitudinea de carti care sunt poate gasi tot ce este nevoie pt mantuire.
Şi când spun astea nu desfiinţez posturile şi pravila de rugăciune (aşa cum sunt convins că vor deduce unii), ci vreau să arăt că creştinii CARE VOR, se ridică la un nivel destul de înalt în lucrarea lor duhovnicească.
Bine ziceti, CARE VOR,insa pt cei mai multi daca nu au o lucrare personala cad in lincezeala si trindavie, si atunci sunt necesare si aceste pravile si reguli care dintr-o expierienta /practica indelungata au iesit (dupa cum arata in Regulile mari si mici sf Vasile cel Mare)sau in
Farimiturile ospatului de Ignatie Briancianinov sau
Randuelile Vietii Monahale Şi dacă am forţa mai mult, vom ajunge la un REZULTAT CONTRARIU,
Sunt foarte de acord, chiar imi vine in minte lectia sf Antonie cel Mare cu arcul data acelui vinator in pateric, numai ca noua ne este vb de sminteala aici, adica daca libertatea noastra se face pricina de poticnire pt cei mai slabi in credinta atunci iaca gresim si atunci Mantuitorul spune mai bine si-ar fi legat o piatra de git...si celelalte.
Va rog sa ma corectati unde gresesc si sa ma iertati ca poate am dezvoltat prea mult abatindu-ma de la subiect.
Cu mult respect.