Cred că e cazul să enumăr sau clarific, credinţele şi premisele noastre:
[hil]credinţa ortodoxă[/hil] | [hil]înţelegerea mea (asemănătoare unor confesiuni np)[/hil] |
[list][*]D-zeu este unul ca fiinţă şi trei ca persoane: Tatăl, Fiul şi Spiritul/Duhul Sfânt[*]Fiul a avut o natură duală: om/d-zeu[/list] | [list][*]"singurul d-zeu adevărat" este Tatăl; spiritul sfânt e forţa sa creatoare, nu o persoană[*]Fiul a fost doar un om fără păcat[/list] |
[list][*]după moarte o fiinţă continuă să existe într-o formă conştientă[/list] | [list][*]după moarte o fiinţă nu mai există în nici o formă conştientă[/list] |
Cred că e mai bine să abandonez discuţia privind punctele de mai sus, deoarece s-ar aduna prea multe subiecte şi este posibil să se piardă problema ridicată la începutul subiectului prezent.
De ce nu-i întrebaţi pe martorii lui Iehova? că din cauza acestor doctrine (enumerate în opoziţie celor ortodoxe, mai sus) ajungeţi la a nu mai înţelege mai toată Biblia! Aveţi profilul uni martor.
Ceea ce mă interesează este doar explicaţia ortodoxă pentru faptul că d-zeu a permis ca omenirea să experimenteze consecinţele păcatului (îmbătrânire, boli, moarte fizică). Adică, de ce d-zeu nu procedează altfel? Nu se poate ajunge la starea din care nu se poate cădea în păcat fără experimentarea consecinţelor păcatului până în formele lui cele mai odioase?
Adam şi Eva au devenit trufaşi (mândri) asemeni diavolului, prin călcarea poruncii în Rai. Consecinţa? Iadul. Dar omul încă se mai putea ridica, şi Dumnezeu ştia exact modul cel mai potrivit: Smerenia e cea care îl înalţă pe om din cădere ("oricine se smereşte pe sine se va înălţa, şi oricine se înalţă pe sine se va smeri"Lua.14:11 şi 18:14).
Citiţi pe net înv. ortodoxă despre îngeri/diavoli spre edificare.
Adam şi Eva nu s-au smerit prin recunoaşterea vinei când i-a luat Dumnezeu la întrebări (dealtfel, El a dorit să le ofere astfel ocazia ca ei smerindu-se, să-şi recunoască vina şi apoi să-şi ceară iertare ca astfel El să-i ierte). Nuu..ci au dat vina unul pe altul, şi în cele din urmă pe Dumnezeu Care i-a creat: "Femeia PE CARE MI-AI DAT-O.."(Fa.3:12). Femeia a dat vina pe şarpe, de altfel tot de El creat. Nici unul nu a zis "Iartă-mă, că am păcătuit înaintea Ta!"
Acum omul se mai putea ridica din cădere, dar numai prin traiul "pe cont propriu". Aşa cum a mai făcut şi fiul cel risipitor, şi alţii ca el (regele Manase).
În opoziţie cu Adam şi Eva, David proorocul, mărturiseşte păcatul aspra lui şi nu asupra altuia, de aceea a şi luat iertare: -"Fărădelegea mea am cunoscut (până acum nimic nou) şi păcatul meu nu am acoperit (în opoziţie cu Adam-Fac.3:8-10), zis-am: Mărturisi-voi asupra mea fărădelegea mea Domnului ( el nu mai face ca Adam să dea vina pe Eva, ori ca Eva să dea vina pe şarpe), şi tu ai lăsat păgânătatea inimii mele". (Ps.31:5)
O mică istorisire (relativ recentă, cu 7-8 ani în urmă) spre edificare:
În munţii Apuseni, acolo unde trăieşte ca sihastru Ieroschimonahul Rafail Noica (căutaţi mai multe date biogr. pe net), a venit un grup de monahi de la Mănăstirea Oaşa, însoţiţi de un vechi amic al lor (simpatizant al Ortodoxiei), Fr. Allain (poate nu am scris corect numele), călugăr benedictin din Franţa. De ce au bătut această cale? Pentru Fr. Allain. Acesta a avut o nelămurire, şi l-a consultat pe spiritualul lui, dar spiritualul simţindu-se depăşit în a-i răspunde, i-a zis: "Nu ştiu răspunsul. Dar du-te în România că acolo ştii că primeşti toate răspunsurile, ca de ficare dată!"
Iată şi nelămurirea lui Allain: De ce îngăduie Dumnezeu omului, ca la bătrâneţe să ajungă aşa neputicios cu trupul, ba chiar să-i curgă balele din gură?
La care întrebare, P. Rafail Noica i-a răspuns (parafrazez): Dacă omul la tinereţe e mare zmeu, răstoarnă munţii, nu-i stă mai nimeni în cale, o dată cu bătrâneţea şi cu greutăţile inerente vârstei, omul se înmoaie, se interiorizează. Şi totodată, cu limitele impuse de bătrâneţe, ajunge să depindă de purtarea de grijă a altora (să-i roage chiar de ajutor), să-şi recunoască nimicnicia (mai ales când apare şi îmbelşugatul izvor al balelor). Omul începe atunci să-şi aducă aminte chiar nevrând, că e muritor şi, în perspetiva apropiatului sfârşit caută sensuri mai adânci ale existenţei....
Părintele Arsenie Boca a zis: "Şi bătrâneţea e un cavou ajutător."
Nu la toţi merge acest tip de "medicament" contra trufiei atotpierzătoare; pe alţii îi întorc cu faţa către Dumnezeu (în sensul bun , nu spre a-L înfrunta) alte tipuri de "medicamente", cum ar fi : izbăvirea minunată dintr-o mare primejdie, pierdrea celor/celui dragi/drag, pierderea locului de muncă, pierderile materiale a căror cauzalitate este evidentă (păcatul), detenţia, pedepsirea altora ale căror păcate sunt asemănătoare celui vizat, etc. ATOATEŞTIUTORUL şi Proniatorul este în stare să cunoască cele mai bune mijloace pentru atingerea celor mai bune scopuri.
Singură smerenia, adică recunoaşterea propriei păcătoşenii însoţită de osândirea de sine ( e foarte elocvent exemplul tâlharului celui bun - Luca.23: 39-43), e în stare să-l înalţe iarăşi pe om în cinstea din care a căzut.
Apoi, Dumnezeu este drept, şi mângâie nespus de mult pe cei ce aici au fost victime nedreptăţilor vieţii de tot felul (pilda săracului Lazăr şi a bogatului nemilostiv), Însuşi Domnul Iisus Hristos fiind Marele Nedreptăţit - şi ce plată a luat....nume mai presus de orice nume, şederea de-a drepta Tatălui.... şi încă mântuirea întregului neam omenesc (prin Sângele Crucii) care va accede la mântuire, dar şi a tuturor drepţilor de până atunci, din veac adormiţi. (S-ar putea să mai greşesc în exprimare datorită grabei. Iertaţi şi corectaţi-mă!).
Întrebarea aceasta persistă în mintea mea de câţiva ani în urmă când în discuţia cu un ateu, nu am găsit nici o explicaţie pentru faptul că d-zeu a permis răul în lume (cazuri extreme: copii care mor de boli, foame etc).
În duhul celor mai sus spuse, trebuie să avem încredere în Pronia lui Dumnezeu. Mântuitorul a spus:
"4. Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeţi de cei care ucid trupul" (oamenii, bolile, foamea frigul,etc.)"şi după aceasta n-au ce să mai facă.
5. Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheena; da, vă zic vouă, de acela să vă temeţi.
6. Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Şi nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.
7. Ci şi perii capului vostru, toţi sunt număraţi. Nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.
8. Şi zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
9. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu." (Luca.12)
Aici e mult de spus, dar mă opresc.