Cineva zicea că trebuie să fii ortodox ca să i-o înţelegi. Aţi fi gata de un asemenea act de curaj (mântuitor în acelaşi timp)?...imi ramane problema cu palama, pur si simplu nu-i inteleg limba
Cineva zicea că trebuie să fii ortodox ca să i-o înţelegi. Aţi fi gata de un asemenea act de curaj (mântuitor în acelaşi timp)?...imi ramane problema cu palama, pur si simplu nu-i inteleg limba
Acuma` m-am lamurit si eu, Esenin. Ai fost explicit.Cineva zicea că trebuie să fii ortodox ca să i-o înţelegi. Aţi fi gata de un asemenea act de curaj (mântuitor în acelaşi timp)?
Parinte, ce ma straduiesc sa fac este sa inteleg lucrurile fara sa fiu "eu". Adica fara criteriile subiectivitatii mele, ci dupa continuturile lor (ale lucrurilor). (De pilda nu v-ar trece prin cap sa "intelegeti" teorema lui Pitagora daca va place si sa n-o intelegeti daca nu va place). Totusi in felul asta ma schimb pe mine, supunadu-ma adevarului, acolo unde il gasesc, si chiar daca nu-mi place.
As putea deveni orice daca acel "orice" ar raspunde la intrebari. Inclusiv ortodox, bineinteles. Acuma, vedeti, ortodoxul este ortodox fara sa-si puna multe intrebari. E un mister pentru mine ca poate crede in ceva fara sa-l cunoasca. Pe ce se bazeaza credinta ? Printre altele, pe multe convingeri intemeiate pe nimic, pe neintelegeri mari.... pe reductii caraghioase ("nu exista predestinare"). Desi are 1000 de ani (sau 2000) ortodoxia ca materie teologica care naste convingeri este inca un teritoriu virgin. Nu ca n-o cunosc eu, N-o cunoaste perfect articulat nimeni. Convingerile credinciosului vin din altceva decat din raspunsuri la probleme. (E aproape absurd: de ce crezi daca nu te intrebi ?) Ortodoxul "generic" gaseste inca inainte de a cauta. Ori eu nu pot sa fac asta. Pot sa accept adevaruri locale, cum gaseste Ioan damaschinul, (are mare talent de ganditor) dar acestea nu fac un sistem, pe care sa-l poti numi "ortodoxie" (sau altfel). Unul limpede ca lumina zilei, in care continuturile de care ziceam mai sus sa fie articulate si fara zone de umbra.
Aici d-ul esenin e ortodox 100%,imi place.Omul contemporan vrea sa stie, Ioachim. Uitati-va la dezvoltarea lumii: stiinta creste, religia se disipeaza.
In ce ma priveste vad intotdeauna in stiinta la varf tot o nazuinta religioasa. Dar nu mai are forma credintei. Nu exista om de stiinta serios care sa nu-si puna in cele din urma problemele religiei. Dar va explora creatia altfel, si nu cred ca lui Dumnezeu ii va displace. Va gresi, va face tampenii, in fine....toate "ratacirile" umane. Dar tot atatea rataciri a prilejuit si religia. Iar fiecare gasire a adevarului (cel "mic", stiintific) este o (mica) gasire a lui Christos. "Cunoasteti Adevarul"....si ma veti cunoaste pe Mine. (cam asa, e o aproximatie)
In ce priveste "ortopraxia"; da ea (religia, praxisul religios) poate tine in frau omul senzatiei sau al sentimentelor, ii poate furniza echilibrul, moralitatea...etc ca mosteniri normative, traditii...etc. Dar omul care a trecut de asta, inclusiv de intelectualismul afectiv (adica acela in care nu-ti place teorema lui Pitagora, desi ea e dincolo de criteriul placerii) este "moral" prin sine. Numesc "sine" masura in care a interiorizat Christosul. Unul (senzorialul...etc.) il cauta pe Christ afara, in biserica ptr ca nu e inca in el, sau e in mica masura. Altul il cauta in sine pentru ca are intuitia ca poate fi gasit si acolo. (o are tocmai ptr ca Christ, Adevarul, l-a luat in mana, il conduce). Adevarul lui este cel care nu se mai supune criteriului egoitatii sale. El se conformeaza chiar si adevarului "neplacut". Praxisul unui altfel de om poate fi perfect ortodox, dar fara ca el sa se revendice de la ortodoxie. Poate sa zica chiar "sunt ateu". (Se vede relativ des acest caz).
La cei mai multi lucrurile sunt amestecate, cred, pe cat nu pot sa STIE.
- perfect de acord cu stinta si omul de stiinta! F. Adevarat ! Eu spun insa intr-o alta maniera; spun ca e o cunoastere a rebours sau folosirea intr-o alta maniera a puterilor sufletesti si trupesti. In loc sa crestem duhovniceste ca umanitate, ca specie daca vrei... ccrestem in sensul unui progres stiintific (nici asta nu-i rau si nici lui Dumnezeu nu-I displace - doar e rod bun, pozitiv al lucrarii darurilor Sale si finalmente ar putea chiar duce la o constientizare/simtire/intuire a Divinitatii).Omul contemporan vrea sa stie, Ioachim. Uitati-va la dezvoltarea lumii: stiinta creste, religia se disipeaza.
In ce ma priveste vad intotdeauna in stiinta la varf tot o nazuinta religioasa. Dar nu mai are forma credintei. Nu exista om de stiinta serios care sa nu-si puna in cele din urma problemele religiei. Dar va explora creatia altfel, si nu cred ca lui Dumnezeu ii va displace. Va gresi, va face tampenii, in fine....toate "ratacirile" umane. Dar tot atatea rataciri a prilejuit si religia. Iar fiecare gasire a adevarului (cel "mic", stiintific) este o (mica) gasire a lui Christos. "Cunoasteti Adevarul"....si ma veti cunoaste pe Mine. (cam asa, e o aproximatie)
In ce priveste "ortopraxia"; da ea (religia, praxisul religios) poate tine in frau omul senzatiei sau al sentimentelor, ii poate furniza echilibrul, moralitatea...etc ca mosteniri normative, traditii...etc. Dar omul care a trecut de asta, inclusiv de intelectualismul afectiv (adica acela in care nu-ti place teorema lui Pitagora, desi ea e dincolo de criteriul placerii) este "moral" prin sine. Numesc "sine" masura in care a interiorizat Christosul. Unul (senzorialul...etc.) il cauta pe Christ afara, in biserica ptr ca nu e inca in el, sau e in mica masura. Altul il cauta in sine pentru ca are intuitia ca poate fi gasit si acolo. (o are tocmai ptr ca Christ, Adevarul, l-a luat in mana, il conduce). Adevarul lui este cel care nu se mai supune criteriului egoitatii sale. El se conformeaza chiar si adevarului "neplacut". Praxisul unui altfel de om poate fi perfect ortodox, dar fara ca el sa se revendice de la ortodoxie. Poate sa zica chiar "sunt ateu". (Se vede relativ des acest caz).
La cei mai multi lucrurile sunt amestecate, cred, pe cat nu pot sa STIE.
Iar la altii, la "new-age", de pilda, religiosul s-a dus fara ca altceva sa-i ia locul. Aceia sunt cei din care se va recruta "Antichristul". Inca nu gandesc, dar nici nu au depasit senzatia sau sentimentul ca criterii ale adevarului.
Pai n-a facut nimic... absolut nimic ca sa-L aiba! Pur si simplu IL are (pt. ca EL i SE daruieste). Daca te uiti atent ai sa vezi ca am pus majuscule. Si asta spune tot. Proble ma nu e ca nu-L are ... ci ca sta ca dobotocu` si nu pricepe! Nici nu stie ca-L are! E ca baba aia de la tara care vinde razboiu` de tesut a` lu` stra-stra-bunica-sa pe o bucata de salam! Ea vede salamu` - habar n-ar cat pretuieste obiectu` vanzarii , da` e comercanta!"Pt. ca ortodoxul are deja ADEVARUL deplin".
CUM a facut ortodoxul, care e metoda ?
Tiens, ma mananca limba acuma. Mai sus nu vreau sa zic in niciun fel ca "ratiunea" radicala este noua religie !. Nu ! nu sunt de la "Uniunea rationalista" (masonica). Este doar o noua incercare, legitima.
pentru putin ! prin abonare se pot primi pe mail zilnic articolele sau materialele audio, sunt foarte de folosMultumesc danadoina, asa m-am uitat si peste : http://www.impantokratoros.gr/doar_sfan ... ra.ro.aspx
http://www.impantokratoros.gr/7016D961.ro.aspx
În mare parte aveţi dreptate, numai că între cunoaştere şi înţelegere este o oarecare diferenţă şi ambele au diferite trepte.Intelegerea Ortodoxiei din afara ei ... se poate face. In primul rand pentru ca dintotdeauna crestinismul a fost inteles din afara inainte de a fi ales ca si cale de urmat. Oamenii vedeau, analizau, intelegeau si apoi deveneau crestini. In al doilea rand, oricum nu te poti risca sa probezi fiecare religie ca sa vezi care e cea mai buna, asa ca e musai sa le observi din afara, dupa roadele pe care le produc.
1. Ortodoxia nu poate "definită". Se definesc doar lucrurile finite.Ar fi insa o problema cu definirea ortodoxiei... Cei mai multi dintre cei din fara inteleg prin ortodoxie ceea ce vad: Biserica (cladire) ortodoxa, preoti ortodocsi, credinciosi ortodocsi, carti ortodoxe, obiceiuri ortodoxe (mai mult sau mai putin acceptate de BO). Cam asta ar fi Ortodoxia. Te uiti si o intelegi; are de toate, si bune si rele.
da, dar biserica ortodoxa a ajuns la varsta maturitatii lu Hristos si nu se mai hraneste cu lapte ci cu carne.. e greu de digerat carnea asta.. b.o are teologii complexe, mistici adanci, s.a.m.d.. dintre ele se considera ca nu pot fi intelese prin ratiunea mintii sau doar prin ratiunea mintii..Intelegerea Ortodoxiei din afara ei ... se poate face. In primul rand pentru ca dintotdeauna crestinismul a fost inteles din afara inainte de a fi ales ca si cale de urmat. Oamenii vedeau, analizau, intelegeau si apoi deveneau crestini. In al doilea rand, oricum nu te poti risca sa probezi fiecare religie ca sa vezi care e cea mai buna, asa ca e musai sa le observi din afara, dupa roadele pe care le produc.
Asa este. Voi spune atunci ca omul din afara poate intelege suficient cat sa hotarasca daca vrea sa ridice intelegerea la o treapta mai inalta. Valabil si pentru cunoastere.În mare parte aveti dreptate, numai ca între cunoastere si întelegere este o oarecare diferenta si ambele au diferite trepte.
Cum spuneam, ca observator din afara mi-ar fi greu sa separ ortodocsii de Ortodoxie.2. Ce are rau Ortodoxia (nu ortodocsii)?
E intr-adevar greu de digerat si pentru multi ortodocsi, care se incurca in prea multe detalii. Intelegerea tainelor adanci e un dar, nu o conditie de mantuire, insa multi pierd esenta cautand taine adanci si reguli stricte. Primele sunt cautate pentru a hrani dorinta de cunoastere si cele din urma pentru dorinta de a se indreptati inaintea lui Dumnezeu. Prioritatea ramane insa pocainta, care aduce mantuirea. Fara ea, degeaba mestecam carne, caci ne va ramane in gat. Si nu ne va ajuta cu nimic faptul ca avem capul mare.da, dar biserica ortodoxa a ajuns la varsta maturitatii lu hristos si nu se mai hraneste cu lapte ci cu carne.. e greu de digerat carnea asta.. b.o are teologii complexe, mistici adanci, s.a.m.d.. dintre ele se considera ca nu pot fi intelese prin ratiunea mintii sau doar prin ratiunea mintii..
Aici revenim la o problemă mai veche pe care o au şi ortodocşii şi neoprotestanţii. O formulez în 2 puncte:Cum spuneam, ca observator din afara mi-ar fi greu sa separ ortodocsii de Ortodoxie. Ce ar fi ortodoxia fara ortodocsi? Ceea ce da frumusete Ortodoxiei sunt oamenii care se schimba si se mantuiesc prin ea (la modul vizibil, nu declarativ).
Înapoi la “Protestantismul şi neo-protestantismul”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 9 vizitatori