ÎNNOIREA LITURGICĂ între idealism şi realism
Scris: 27 Apr 2012, 19:39
Continuarea subiectului de aici.
------------
1. Cred că la Ectenia întreită putem sări peste pomenirea conducătorilor bisericeşti şi lumeşti, deşi, poate e şi mai bine, dacă am sări peste această pomenire la Ectenia mare şi să o punem doar aici, că aşa e mai logic. Totuşi e vorba despre o singură cerere şi repetarea ei nici nu lungeşte slujba, nici nu încurcă.
2. Sunt de acord cu acea formă a ecteniei de după Heruvic, aşa cum aţi propus-o. Când am posibilitatea, eu o zic exact aşa. Numai că nu prea am această ocazie, pt că slujesc doar printre străini...
3. Cu "sărutarea păcii" e mai dificil, pt că ea a fost scoasă din uz inclusiv din cauza abuzurilor şi dezordinei create (mai ales că până prin sec. 12-13 sărutarea se dădea pe buze!, inclusiv între clerici). Când am slujit în diaspora din Occident, cuvintele "Să ne iubim unii pe alţii..." le spuneam cu faţa spre credincioşi, iar aceştia, împreună cu mine, spuneau (rostit): "Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh...". Imediat adăugam "Hristos în mijlocul nostru" (făcând o mică închinăciune spre ei), iar ei răspundeau "Este şi va fi" - şi cu asta se încheia totul legat de vechea "sărutare a păcii". Şi cred că e suficient.
------------
1. Cred că la Ectenia întreită putem sări peste pomenirea conducătorilor bisericeşti şi lumeşti, deşi, poate e şi mai bine, dacă am sări peste această pomenire la Ectenia mare şi să o punem doar aici, că aşa e mai logic. Totuşi e vorba despre o singură cerere şi repetarea ei nici nu lungeşte slujba, nici nu încurcă.
2. Sunt de acord cu acea formă a ecteniei de după Heruvic, aşa cum aţi propus-o. Când am posibilitatea, eu o zic exact aşa. Numai că nu prea am această ocazie, pt că slujesc doar printre străini...
3. Cu "sărutarea păcii" e mai dificil, pt că ea a fost scoasă din uz inclusiv din cauza abuzurilor şi dezordinei create (mai ales că până prin sec. 12-13 sărutarea se dădea pe buze!, inclusiv între clerici). Când am slujit în diaspora din Occident, cuvintele "Să ne iubim unii pe alţii..." le spuneam cu faţa spre credincioşi, iar aceştia, împreună cu mine, spuneau (rostit): "Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh...". Imediat adăugam "Hristos în mijlocul nostru" (făcând o mică închinăciune spre ei), iar ei răspundeau "Este şi va fi" - şi cu asta se încheia totul legat de vechea "sărutare a păcii". Şi cred că e suficient.