Ridic o problemă - oarecum minoră ca implicaţii, dar interesantă pentru mine - pe care mi-a semnalat-o de curând un prieten ieromonah: salutul pascal «Hristos a înviat!» (Nu vreau să discut acum, deşi mă ispiteşte, despre traducerea verbului ἀνέστη - care în textele liturgice româneşti, chiar şi în Canonul Învierii, este redat uneori prin «S-a sculat» sau «ridicat»). Răspunsul tradiţional la această proclamaţie/salutare este «Adevărat a înviat!» («Ἀληθῶς ἀνέστη»). Am întâlnit însă la greci şi forma «Αληθώς ἀνέστη ο Κύριος'» - «Adevărat a înviat Domnul». Care este răspunsul tradiţional (istoriceşte vorbind)? Cel scurt sau cel extins? În ce măsură este el întemeiat liturgic (pe rânduiala Penticostarului)?
Şi, tot pe tema asta, am văzut (mai cu seamă în Ortodoxia americană) că se practică salutări similare şi cu prilejul altor praznice: de Crăciun («Hristos S-a născut!»/«Hristos se naşte» - trimitere/preluare din prima Catavasie a Naşterii; acesta chiar şi în Serbia) şi de Înălţare («Hristos S-a înălţat»), cu răspunsul calchiat după cel pascal. Iarăşi, există un temei în aşa ceva, sau reprezintă doar nişte inovaţii târzii şi cu caracter local? Văd că, într-o măsură, au început să fie preluate şi la noi, în unele cercuri...