Stati, aici nu se pune problema credintei
Ba chiar se pune, o spune Însuși Hristos! E o condiție a mântuirii, nu o putem neglija, așa cum nu putem neglija nici botezul. Vedeți? Sunt pe aceeași treaptă...
doar că credința e pusă înaintea botezului
Dumneavoastra, de la dumneavoastra putere, sunteti capabil sa va nasteti din nou?
Bineînțeles că nu, doar de aceea se mai numește și
naștere de sus, adică e nevoie de lucrarea de convingere a Duhului Sfânt. Discutabil, cum poate fi ”convins” un bebeluș. Tocmai în asta constă diferența față de nașterea propriu-zisă: prima nu o putem controla, e independentă de voința noastră; ”
nașterea din nou” este cu acceptul nostru. Adică ar trebui să fie...
Caci daca vorbim despre credinta ma simt iarasi obligat sa repet cuvintele Mantuitorului Hristos:
Şi cine va sminti pe unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare. Mc 9,42
Acestia mici, sunt de fapt copii, care ce fac? Cred. Deci se pot boteza.
În episodul evanghelic pe care-l invocați, aveți suficiente dovezi că acel copilaș în nici un caz nu era un bebe:
1. Acel copilaș putea fi ”smintit”, adică putea fi determinat să păcătuiască. Marc. 9,42; Mat.18,6.
2. Acel copilaș putea fi chemat și chiar putea să vină la Iisus (valabil și din punct de vedere spiritual). Mat. 18,2.
3. Acel copilaș
credea în El [în Hristos]. Mat. 18,6.
Puteți întâlni aceste caracteristici la un bebeluș care este botezat în Biserica Ortodoxă? Hotărât, NU!