D-le "evrika", trebuie mai întâi să definiţi sfinţenia d.p.d.v. tehnic. Adică, în ce constă noul în modul de a fi al celui ce a dobândit sfinţenia.Pai daca in BO sunt sfinti care totusi nu se compara cu Iisus de ce fiecare din noi care duce un mod de viata crestin nu se poate numi sfant?
Nici nu vreau sa compar trairea de pe atunci cu vremurile de astazi.Eu cred ca numai Domnul stie cine e desavarsit ci nu oamenii,numai Domnul ne cunoaste definitiv.Oamenii pot numi sfintii pe cineva pe care nu-i cunosc pana la capat adica e acelasi lucru daca te-ai pune chezas pentru cineva.
Al doilea, să specificaţi dacă există stadii calitative în dobândirea sfinţeniei. Ori, mai pe româneşte, dacă există şi sfinţi mai mari sau sfinţi mai mici.
În toate acestea trebuie să avem în vedere că sfinţenia este o lucrare teandrică, atunci când vorbim de creatură. Adică, ea este o conlucrare a omului cu Dumnezeu, a firii umane cu firea divină în mod personal şi liber.
Eu nu mai intru în detaliu legat de sola fide, etc., deoarece s-au mai discutat pe undeva, ci vreau să atrag atenţia asupra realităţii: faptele lui Dumnezeu sunt desăvârşite şi bune, iar ale oamenilor cunosc stadii calitative. Ba mai mult, nu seamănă cu ale lui Dumnezeu după cum este scirs:Cred ca faptele nu sunt necesare Doriana.Faptele de care vorbesti sunt un poligon pe care noi umblam adica faptele au fost puse inainte.Nu noi le cream,defapt noi nu putem spune ca facem fapte ci le luam de la Dumnezeu pentru a confirma ca suntem cu el.Dar nu stiu daca acordul de a lua fapta se poate numi fapta(ma indoiesc).Daca sa facem un bilant dintre pozitiile pro sau contra ar iesi mai clar(ceea ce si este)pentru unii de aici.Deci, pana la urma, sunt necesare faptele pentru mantuire, sau nu? Ca dam dintr-una intr-alta...
- Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. In.15:5
- Fiindcă ştiu că nu locuieşte în mine, adică în trupul meu, ce este bun. Căci a voi se află în mine, dar a face binele nu aflu. Rom.7:18
- Căci cine te deosebeşte pe tine? Şi ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit? 1Cor.4:7
- Pentru că de la El şi prin El şi întru El sunt toate. A Lui să fie mărirea în veci. Amin! Rom.11:36
- Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem. Lc.17:10
Ca să rezum:a) Dumnezeu Îşi are sursa energiei în Sine fiind Yahwe, iar noi avem energia de a face binele nu prin noi şi de la noi înşine, ci de la El, prin El, şi El;
b) El face binele în mod liber, neconstrâns, pe când noi o facem din datorie.
Şi acum, mai puteţi afirma cele pe care le-aţi spus mai sus?
P.S. Încercaţi să fiţi mai clar în exprimare, altfel unele afirmaţii par curate neghiobii. Şi am spus "par", deoarece luăm în calcul faptul că nu aţi reuşit să exprimaţi întocmai cele ce gândeaţi (precum cele din citatul ultim, al dvs.).