"Biserica se numeste acel asezamant sfant, cu putere si autoritate divina, pe de o parte, intemeiat de Cuvantul lui Dumnezeu, care s-a facut om pentru mantuirea si sfintirea oamenilor, iar pe de alta parte, alcatuit din oameni, care au Aceeasi credinta" si de fac partasi Acelorasi Taine, impartindu-se in popor si in clerul conducator, care isi are originea sa, prin succesiune apostolica naintrerupta, la Apostoli si, prin ei, in Domnul". Deci, dupa deiniti aceasta, sunt exclusi, in chip limpede, eterodocsii, schismaticii si cei care s-au rupt de ea, prin apostazie sau afurisanie. .
Ok. Acum, ca ne-am lamurit ce e Biserica [deci oameni, ortodocsi seriosi, exclus sectari eretici ] cum potrivim definitia aceasta la ce ai scris tu:
Biserica are si un aspect vizibil si unul invizibil. Aceste doua aspecte, detin fiecare in parte, elemente vizibile,si, respectiv, invizibile, toate formand ceea ce pe un alt topic poarta numele de natura Bisericii. Asadar, comunitatile si credinciosii, ierarhia, lacasul de cult, obiectele de cult, materia tainelor etc formeaza aspectul vazut, iar harul care lucreaza de la Tatal prin Fiul in Duhul Sfant, prin taine in Biserica, dimpreuna cu credinta, nadejdea si dragostea (+ toate virtutile crestine, teologice, cardinale, morale etc), formeaza aspectul invizibil.
Ca sa te parafrazez: Biserica inseamna oameni, dar de fapt inseamna cladire mobilier si calitati. :?
Greu de inteles, desi vorbesc romaneste. Este si normal sa fie asa! E cu neputinta sa exprimi in cuvinte umane limitate taina Bisericii, care de fapt e taina crestinatatii (I Tim. 3,16).
MAi sus am dat definitia Bisericii, iar mai jos am descris fiinta ei, desi la capitolul fiinta sau natura Bisericii trebuie sa scriu multe pagini ca sa reusesc sa cuprind ceva din realitatea ei. Sunt vreo 10 puncte la aceste capitol, dar ma limitez la a spune ca Biserica este plina de Treime, are un caracter hristocentric, o constitutie teandrica (divino-umana), este institutie vizibila si invizibila, in care sunt cuprinsi cei botezati corect si au acces la taine, intr-o unitate asemenea unui trup, chiar daca sunt si pacatosi, caci ei se sfintesc. Pacatosii, care recunosc autoritatea Bisericii si posibilitatea mantuirii prin ea, chiar daca persista in pacat, se pot mantui chiar si pe patul de moarte, daca se pocaiesc, de aceea Biserica nu-i exclude, ci ii cauta si le poarta de grija ca fata de niste bolnavi (mantuire si mantuitor in greceste inseamna vindecare si vindecator, si nu are numai sens juridic, ci unul in special ontologic). De asemenea, Biserica este trupul lui Hristos cel inviat si desavarsit, si in acelasi timp se afla pe drum spre inviere ducand in sine pe cei incorporati, fara ca prin aceasta sa-si piarda din sfintenie. Biserica se transforma in Euharistie si se actualizeaza prin ea si nu invers, caci Biserica asa s-a format, prin pogorarea Duhului, prin savarsirea tainelor si prin adunarea celor botezati in sinaxa euharistica. Biserica presupune un loc de rugaciune si de celebrare (care reprezinta aspectul vazut al ei), acesta fiind desavarsit si destinat salasluirii lui Dumnezeu (exact ca-n cazul templului lui Solomon), iar daca ai cerceta slujba sfintirii Bisericii, ai observa ca ea este tratata ca o Persoana reala, fiind unsa cu Sfantul si Marele Mir. Biserica detine autoritatea lui Hristos, care se manifesta prin ierarhia conducatoare (nu una despotica si care se separa de restul credinciosilor), care impreuna cu credinciosii converg pe calea mantuirii, pentru ca asa a lasat Domnul. Daca El a binevoit sa lucreze mantuirea noastra in trup omenesc si prin lumea aceasta vazuta, folosindu-se de materie (creatia lui), tot prin aceasta se lucreaza mantuirea mai departe (tainele au materii vazute: apa, ulei, mir, paine, vin etc, care sigur ca se sfintesc). Hristos altfel nu si-ar fi ales apostoli ca sa-L ajute si sa-i continue lucrarea, iar acestia nu ar mai fi lasat in comunitatile intemeiate de ei, conducatori vazuti ai sinaxei liturgice (ierarhia bisericeasca prin punerea mainilor). Asadar, Biserica imbina sinergic partea nevazuta (Hristos cel nevazut, dar care a fost vazut si pipait, de fapt- intreaga Treime, harul, credinta virtutile) si partea vazuta (credinciosii-cler si popor, adunati in locasul de cult-locul concret al desfasurarii Euharistiei si cultului divin public in genere, care se foloseste de obiectele si vesmintele de cult, cu rol practic si simbolic, asa cum Biserica le-a folosit de la inceputurile ei). Sper ca de data asta am fost inteles, iar daca nu, renunta la stereotipurile p/np ale definitiilor Bisericii, prin care se urmareste iesirea de sub ascultarea de Biserica si asezarea deasupra ei sau in afara ei!