M-am mai documentat în privința canonului și observați ce am depistat (o carte catolică în l. rusă ÎNVĂȚĂTURA CREȘTINĂ despre toate sinoadele și conciliile): În anul 382 la Roma a avut loc un conciliu care s-a pronunțat asupra cărților canonice din Vechiul și Noul Testament.
Nicidecum nu cred ca lucrurile au fost asa simple in Apus.
La sinodul local de la Roma din 382, Papa Damasus I emite Si el o lista a canonului.Sinoadele locale africane de la Hippo (393) si Cartagina (397 si 419) confirma lista cartilor canonice asa cum o stabilise Fer. Augustin. Apoi:
." În conciliul de la Trident în 1546 sunt primite ca şi canonice alte 7 cărţi: Tobit, Iudit, Înţelepciunea lui Solomon, Înţelepciunea lui Iisus Sirah, Baruh (cu Epistola lui Ieremia), 1 Macabei şi 2 Macabei; în plus sunt recunoscute canonice unele adaosuri laEst. şiDa n. (rugăciunea lui Azaria, cântarea celor 3 tineri, Istoria Susanei, Istoria lui Bel şi a balaurului) "
aici
De ce Biserica Ortodoxă nu se bazează întru totul pe nici o hotărâre a vre-unul Sinod? Cum explicați?
In ce priveste VT limitele canonului Vechiului Testament sunt difuze,exista mai multe hotarari in acest sens insa nu s-a lamurit 100%.Nu a fost o problema lipsa listelor canonice ale VT,Biserica si-a bazat existenta pe viata liturgica si pe lucrarea Duhului Sf In Biserica.
„Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către Tine Doamne: scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive!” (din slujba înmormântării)