Mântuirea nu se acordă pe baza simplei apartenenţe la o biserică ori la alta.Majoritatea curentelor şi aşa-ziselor biserici neo-protestante au aparut in sec.XVIII-XIX, cele protestante mai devreme, dupa anul 1200. Consideră ei că cei de dinaintea lor nu s-au mântuit? Chiar nici unul dupa apostoli?
Oriunde este credinţă în Hristos este şi mântuire. În toate veacurile Dumnezeu a avut oamenii Săi şi Biserica Sa, deşi uneori puternic clătinată, nu a fost biruită.Majoritatea curentelor şi aşa-ziselor biserici neo-protestante au aparut in sec.XVIII-XIX, cele protestante mai devreme, dupa anul 1200. Consideră ei că cei de dinaintea lor nu s-au mântuit? Chiar nici unul dupa apostoli?
Ortodoxul tot timpul gândeşte mai mult. În care care Hristos credem: în Cel care, datorită întrupării(!), poate fi reprezentat iconografic, sau în cel care nici nu poate fi reprezentat şi nici cu Trupul şi Sângele Lui real nu ne împărtăşim, ci doar ne închipuim că facem asta?Oriunde este credinţă în Hristos este şi mântuire. În toate veacurile Dumnezeu a avut oamenii Săi şi Biserica Sa, deşi uneori puternic clătinată, nu a fost biruită.
Ortodoxul tot timpul gândeşte mai mult. În care care Hristos credem: în Cel care, datorită întrupării(!), poate fi reprezentat iconografic, sau în cel care nici nu poate fi reprezentat şi nici cu Trupul şi Sângele Lui real nu ne împărtăşim, ci doar ne închipuim că facem asta?Oriunde este credinţă în Hristos este şi mântuire. În toate veacurile Dumnezeu a avut oamenii Săi şi Biserica Sa, deşi uneori puternic clătinată, nu a fost biruită.
Da, mi se pare corect. Dar în această situaţie, apartenenţa la o biserică ce nu ţine cont de toate învăţăturile Scripturii, atrage după sine pierderea mântuirii?Mântuirea nu se acordă pe baza simplei apartenenţe la o biserică ori la alta. Nu numai... dar contează şi asta.
Asta aţi inventat-o voi (np). Degeaba ziceţi că voi credeţi în Iisus Hristos dacă nu ţineţi cont de toate Cuvintele rostite de El şi alegeţi numai ce convine doctrinei voastre.
Ortodoxul tot timpul gândeşte mai mult.
Este un singur Hristos, nu doi. Unii aleg să îl reprezinte iconografic; e treaba lor. În momentul în care sufletul neexperimentat va depăşi graniţa fină dintre închinare şi idolatrie îşi va dori să fi fost mai bine un sectant. Np nu vor să rişte asta şi nici nu văd nevoia unor icoane atât timp cât nici în VT şi nici pe vremea apostolilor nu a fost nevoie, deşi oamenii se mântuiau mai mult ca acum.În care care Hristos credem: în Cel care, datorită întrupării(!), poate fi reprezentat iconografic, sau în cel care nici nu poate fi reprezentat şi nici cu Trupul şi Sângele Lui real nu ne împărtăşim, ci doar ne închipuim că facem asta?
Unii fac prozelitism, alţii fac evanghelizare. Ar trebui să facă şi ortodocşii mai des; e o poruncă divină şi salvează multe vieţi. Iar satisfacţia sufletească pe care o ai atunci când vezi oamenii lepădând păcatul şi întorcându-se cu lacrimi de pocăinţă către Hristos depăşeşte orice în lumea aceasta. Merită să laşi orice pentru a-i vedea mântuiţi.Şi dacă np consideră că cei care cred în Hristos se mântuiesc, de ce fac prozelitism în rândul celor care deja cred în Hristos doar că diferit decât cred ei?
Dvs aţi expus punctul de vedere personal sau cel al confesiunii? Căci n-am auzit încă np ca să vorbesc astfel de cinstirea Sf. Icoane. Să ştiţi că e un progres apreciabil.Este un singur Hristos, nu doi. Unii aleg să îl reprezinte iconografic; e treaba lor. În momentul în care sufletul neexperimentat va depăşi graniţa fină dintre închinare şi idolatrie îşi va dori să fi fost mai bine un sectant. Np nu vor să rişte asta şi nici nu văd nevoia unor icoane atât timp cât nici în VT şi nici pe vremea apostolilor nu a fost nevoie, deşi oamenii se mântuiau mai mult ca acum.În care care Hristos credem: în Cel care, datorită întrupării(!), poate fi reprezentat iconografic, sau în cel care nici nu poate fi reprezentat şi nici cu Trupul şi Sângele Lui real nu ne împărtăşim, ci doar ne închipuim că facem asta?
Iar cu împărtăşania, da, aici avem o problemă... Însă mulţumim lui Dumnezeu că nu e generală.
Este doar punctul meu de vedere, al unui om care, din cauza faptului ca încearcă să înţeleagă fiecare om, riscă să fie prea tolerant cu anumite învăţături sau practici. E unul din punctele mele slabe. Deci nu sunt sigură că vorbim de un progres, poate fi la fel de bine un handicap. Dar am nădejdea că Dumnezeu nu mă va lăsa.Dvs aţi expus punctul de vedere personal sau cel al confesiunii? Căci n-am auzit încă np ca să vorbesc astfel de cinstirea Sf. Icoane. Să ştiţi că e un progres apreciabil.
Înapoi la “Protestantismul şi neo-protestantismul”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 5 vizitatori