iata apostolul Pavel ce spune:
1 Corinteni 1:17 ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.
1 Corinteni 2:4 Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,
5 pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
- Deci nu intelepciunea vorbirii este rea draga.. ci zice ca e nevoie de modelul hristic; nu sforarii retorice , care si astea pot atrage /castiga oamenii (vezi bunaoara succesul, evident trecator si iluzoriu, era sa zic succesurile
, al/ale sectelor). da` mie stii ce-mi place aici? Si-mi place de ma stric de ras! Imi place ca dai un temei despre CRUCE - numai ca asta o faci pt. ca iti convine o bucatica de idee.... aia cu puterea; numai ca uite, e PUTEREA crucii.
uite textul intreg, fraticule:
17. Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos.
18. Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.
Pai uite si raspunsul... daca tot intrebi cum e cu Duhul, cum e cu puterea in Ortodoxie... In ORICE Bis. Ortod. ai sa vezi CRUCEA, PUTEREA lui Hristos. LA voi cam pe unde e? (sa nu-mi zici ca in inima- pai nu citam din Sf. Ap. Pavel?)
STATI SA VEDETI CONTINUAREA:
si uitati ceva interesant care pe mine ma fascineaza ori de cate ori citesc:
1 Corinteni 14:24 Dar dacă toţi prorocesc şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi.
25 Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.
ei, daca i-ai descoperi prin Duhul tainele inimii, cu siguranta ar alege Ortodoxia, vazand prezenta Duhului ....
SA PUN EU ACUMA TEXTUL INTEG:
Capitolul 14
1. Căutaţi dragostea. Râvniţi însă cele duhovniceşti, dar mai ales ca să proorociţi.
2. Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine.
3. Cel ce prooroceşte vorbeşte oamenilor, spre zidire, îndemn şi mângâiere.
4. Cel ce grăieşte într-o limbă străină pe sine singur se zideşte, iar cel ce prooroceşte zideşte Biserica.
5. Voiesc ca voi toţi să grăiţi în limbi; dar mai cu seamă să proorociţi. Cel ce prooroceşte e mai mare decât cel ce grăieşte în limbi, afară numai dacă tălmăceşte, ca Biserica să ia întărire.
6. Iar acum, fraţilor, dacă aş veni la voi, grăind în limbi, de ce folos v-aş fi, dacă nu v-aş vorbi - sau în descoperire, sau în cunoştinţă, sau în proorocie, sau în învăţătură?
7. Că precum cele neînsufleţite, care dau sunet, fie fluier, fie chitară, de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoaşte ce este din fluier, sau ce este din chitară?
8. Şi dacă trâmbiţa va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război?
9. Aşa şi voi: Dacă prin limbă nu veţi da cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi grăit? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt.
10. Sunt aşa de multe feluri de limbi în lume, dar nici una din ele nu este fără înţelesul ei.
11. Deci dacă nu voi şti înţelesul cuvintelor, voi fi barbar pentru cel care vorbeşte, şi cel care vorbeşte barbar pentru mine.
12. Aşa şi voi, de vreme ce sunteţi râvnitori după cele duhovniceşti, căutaţi să prisosiţi în ele, spre zidirea Bisericii.
13. De aceea, cel ce grăieşte într-o limbă străină să se roage ca să şi tălmăcească.
14. Căci, dacă mă rog într-o limbă străină, duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare.
15. Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.
16. Fiindcă dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va răspunde omul simplu "Amin" la mulţumirea ta, de vreme ce el nu ştie ce zici?
17. Căci tu, într-adevăr, mulţumeşti bine, dar celălalt nu se zideşte.
18. Mulţumesc Dumnezeului meu, că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi;
19. Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină.
20. Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi.
21. În Lege este scris: "Voi grăi acestui popor în alte limbi şi prin buzele altora, şi nici aşa nu vor asculta de Mine, zice Domnul".
22. Aşa că vorbirea în limbi este semn nu pentru cei credincioşi ci pentru cei necredincioşi; iar proorocia nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei ce cred.
23. Deci, dacă s-ar aduna Biserica toată laolaltă şi toţi ar vorbi în limbi şi ar intra neştiutori sau necredincioşi, nu vor zice, oare, că sunteţi nebuni?
24. Iar dacă toţi ar prooroci şi ar intra vreun necredincios sau vreun neştiutor, el este dovedit de toţi, el este judecat de toţi;
25. Cele ascunse ale inimii lui se învederează, şi astfel, căzând cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu, mărturisind că Dumnezeu este într-adevăr printre voi.
26. Ce este deci, fraţilor? Când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are psalm, are învăţătură, are descoperire, are limbă, are tălmăcire: toate spre zidire să se facă.
27. Dacă grăieşte cineva într-o limbă străină, să fie câte doi, sau cel mult trei şi pe rând să grăiască şi unul să tălmăcească.
28. Iar dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu.
-Deci spune ca DARUL PROOROCIEI e mai mare decat darul limbilor pt. ca zideste (si vadeste pe cel pacatos). Ne lamurim cum e cu limbile si... gata. Acuma... cu darul prorocesc. Multi spun ca etse acelasi lucru cu HARUL, acelasi pe care il au si preotii prin hirotonie dar il pot avea chiar si crestinii simpli prin botez si darul lui Dumnezeu - in unii poate fi mai lucrator, in altii mai putin sau deloc.
- da` ce spune Electric, e ca si-ar dori astfel de situatii in care omul (credincios sau pacatos) sa fie efectiv
cucerit de prezenta Duhului. Ori Sf. apostol nu spune neaparat asta - ci ii invata sa nu caute fiecare sa iasa in evidenta (ca la protestanti - cand incep aia sa vorbeasca
in limbi, chipurile, de fapt e o stare de indracire la ei, nu se mai intelege nimic.... te ia groaza si frica) ci sa se smereasca si sa nu spuna decat daca are ceva ziditor (duh prorocesc sau talcuirea limbilor), altfel SA TACA si sa stea cuminte la locul lui.
- DAR apostolul nu spune NEAPARAT si ca asa ceva trebuie sa se si intample OBLIGATORIU , adica necredinciosul/nestiutorul căzând cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu -
e doar o posibilitate (adica omul poate refuza asta, chiar si in prezenta manifestarilor harului - de fapt am vazut in Scriptura ca s-a mai intamplat asta, că si CU HRISTOS inaintea ochilor lor facand minuni tot N-AU crezut). eSTE o posibilitate pe care Dumnezeu o poate da unora
daca si noi ne facem datoria de a fi exemple personale pline de zel, evalvie , ravna si SMERENIE.
- deci apostolul zice sa ne facem partea noastra de ascultare si de lucrare si sa lasam in grija Duhului cui imparte darul/harul sau harismele Sale!
Nu te teme ASADAR - stie Duhul cand sa se manifeste ca sa aduca pe om la mantuire. Pe unii i-a scos din pustie si i-a chemat la lucrare, lui Saul i S-a aratat Insusi Hristos.... stie Dumnezeu cand/cum sa lucreze.
da` de fapt toata zbaterea electricului era cum sa demonstreze ca de aia nu vine el la Ortodoxie... ca nu vede Duhul. De ce nu-l vede? ca noi nu suntem ca cei dint textul citat. Adica el (si nu ma refer la persoana lui, ci , generic, la credinciosul p/np) de aia prefera sa nu aiba cruce si sa vada in Maica Domnului o femeie oarecare , una care a mai facut copchii, pt. ca nu i-a aratat nici un ortodox tainele inimii, de-aia.
Concluzia lui e ca noi suntem vinovati ca nu-l cunoaste el pe Dumnezeu! Culmea e ca are si dreptate, dar nu in ceea ce-l priveste... ci numai in ceea ce ne priveste. Adica... pt. matuirea lui e o gandire contraproductiva. ca asteapta de la altii mura-n gura (si chiar de i-ar da tot n-ar crede, n-ar accepta) insa pt. noi credinciosii in general da... ecuvantul apostolului care face trimitere la urma urmei l aceea ce spuneau primii crestini cand erau intrebati de credinta lor: vino si vezi!