Mai are rost prezența ecteniilor mici în cadrul Vecerniei și Utreniei, după ce rugăciunile care le însoțeau au fost transferate la începutul fiecărei slujbe?
Fără rugăciuni, ecteniile nu mai au rost. Dar e mult mai bine să fie readuse rugăciunile la locul lor şi cred că în direcţia aceasta trebuie să lucrăm.
Dacă ectenia cererilor preceda concedierea, după cum a afirmat și păr. Petru în lucrarea ”Liturghia Ortodoxă”, atunci de ce la Vecernia și Utrenia din zi de rând ectenia cererilor se zice înaintea ecteniei întreite (invers logicii)?
Şi la Liturghie "Rugăciunea de după Amvon" este una de concediere, dar mai ales acolo unde se cântă Ps. 33 (din rânduiala Obedniţei) se se mai ţin predici după Otpust, concedierea se amână şi mai mult.
Există presupunerea că la Vecernie şi Utrenie, după "cererile Îngerului de pace" (adică ectenia cererilor), partea finală - începând cu Stihoavna - se făcea tot în pridvor. Deci ceea ce avem după Stihoavnă era ca un fel de anexă, care culmina cu o ectenie întreită.
Cazul Utreniei praznicale când se cântă Doxologia Mare şi cele 2 ectenii le avem la sfârşit una după alta nu trebuie să ne ducă în eroare. Aceasta este o rânduială excepţională, care în trecut se făcea doar în Sâmbăta Mare, când după Doxologia cântată se citea Apostol şi Evanghelie. În rest Doxologia era citit de "cel mai mare".