Am explicat şi acolo că mai corect ar fi să spunem că ei sunt "în-slăviţi". Dacă cunoaşteţi un cuvânt românesc care ar exprima această realitate, sunt gata să-l accept.1. Cum se explică faptul că deşi nu se cuvine să-i aducem slavă Maicii Domnului, ea este totuşi slăvită (nu doar ea, ci toţi sfinţii, de pildă slăviţii ucenici) ?
- El se folosesc de mai mulţi în Balcani, dar numai BOR l-a oficializat, întrerupând ultima cerere a ecteniei şi scriindu-l în Liturghier. Ceilalţi îl folosesc ca pe o tradiţia locală preluată din Athos, dar nu-l scriu, întrucât nici athoniţii nu l-au scris.2. N-am înţeles dacă stihul acesta se cântă doar în BOR şi în Macedonia, sau şi în alte Biserici ortodoxe.
- Aveţi dreptate că unitatea nu înseamnă identitate.3. Unitatea liturgică dintre Biserici nu înseamnă identitatea tuturor detaliilor. Iar dacă am adopta formula "roagă-te pentru noi", dealtfel mai precisă, ne-am îndepărta şi mai mult de amintita unitate. Din această dilemă nu ştiu cum putem ieşi.
Și atunci, cum rămâne cu troparul:"singurul izvor al milei este Dumnezeu".
Hristos = Milostivirea însăşi. Maica Domnul L-a născut, deci este ca un izvor al ei. Deci este "izvor" în sensul de naştere, nu de origine. Exact ca şi în cazul lui "Theotokos": ea nu a născut dumnezeirea, ci pe Dumnezeu făcut Om.Dar nu mi-ati spus ce se intelege din troparul la icoana Maicii Domnului.
Înapoi la “Dumnezeiasca LITURGHIE. Istorie, rânduială şi explicare”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 7 vizitatori