Preacuvioase părinte, sunt întru totul de acord cu revenirea în cadrul ecteniilor a rostirii unite a formulării: ,,Pe Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata Stăpâna noastră ...şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să dăm".
Aş avea trei nelămuriri legate de textul în sine privitoare atât la corectitudinea gramaticală a frazei cât şi la sensul acesteia.
1.Folosind gerunziul, cum e corect: ,,pomenind" sau ,,pomenindu-o"?
Dacă zici: ,,cu toţi sfinţii pomenindu-o" se înţelege că noi, înpreună cu toţi sfinţii o pomenim pe Maica Domnului şi în acest context dăm toată viaţa noastră lui Hristos.
Dacă zici: ,,cu toţi sfinţii pomenind" înseamnă că noi o pomenim pe Maica Domnului şi împreună cu Ea pe toţi sfinţii şi în acest context dăm toată viaţa noastră lui Hristos.
Dosoftei spune: ,,pomenind", dar versiunile mai noi din zona Munteniei încă de la 1780 folosesc ,,pomenindu-o".
2.Cum ar fi mai corect: ,,pe noi înşine şi unii pe alţii" sau ,,pe noi înşine şi unul pe altul"? Am găsit ambele variante în textele vechi.
3.La sfârşit cum e corect: ,,să dăm" sau ,,să o dăm"? Gramatical vorbind e o enumerare: ,,pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră" încât corect ar fi ,,să dăm". De ce noi spunem ,,să o dăm" adică pe viaţa noastră doar, uitând de cele dinainte : ,,pe noi înşine şi unul pe altul"? Pe ,,ele" nu le dăm lui Hristos?
Dosoftei spune: ,,pre samă să dăm". Ce înseamnă acest ,,pre samă"?