Mulţumim Lui Dumnezeu Părinte pentru cartea pe care aţi scris-o ("Liturghia ortodoxă: istorie şi actualitate"), mai exact pt că aduceţi la lumină învăţăturile Sf. Părinţi. Dumnezeu să vă de-a putere pt mai departe.
Eu am rămas totuşi cu o nelămurire.
Parafrazându-l pe pr. Dumitru Stăniloae spuneţi în carte: "Sf. Vasile cel Mare opreşte (de la împărtăşanie) 7 ani pentru desfânare [...], iar îndeplinirea acestui canon nu înseamnă absenţa pt 6-7 ani de la biserică, ci prezenţa în fiecare duminică la Liturghie, dar nu până la sfârşit, ci numai până la momentul concedierii catehumenilor ("Cei chemaţi ieşiţi"). Căci în gândirea Sfinţilor Părinţi, cei cu păcate de moarte nu puteau nici măcar să asculte rugăciunile Sfintei Jertfe, mai ales că participarea la întreaga Liturghie fără a te împărtăşi nu este numai un non-sens ci şi un păcat"
În alt loc, dvstră spuneţi: "Creştinii botezaţi, dar cu păcate care opresc de la împărtăşanie după Canoane, nu au voie să stea la Liturghie, ci trebuie să iasă odată cu cei nebotezaţi (catehumeni) şi să stea la uşa bisericii cerând mila Lui Dumnezeu şi iertare de la toţi."
Creştinii cu păcate de moarte trebuie deci să plece acasă când începe Liturghia credincioşilor sau pot rămâne, dar la uşă pocăindu-se? Să înţeleg că deşi canoanele interzic chiar ascultarea rugăciunilor Sfintei Jertfe (pt cei cu păcate de moarte), dvstră totuşi sunteţi mai îngăduitor şi le permiteţi acestora, doar ieşirea la uşa bisericii de unde se înţelege pot auzi rugăciunile Sfintei Jertfe !?
Și eu am rămas cu o nelămurire, și anume: este , in acest context, " gresit"( nepotrivit, neadecvat, interzis chiar?) ca un părinte trupesc ( mama, tata) sa își duca copilul la împărtășit, dacă el /ea însuși are astfel de "păcate de moarte"( eventual chiar nașterea acelui prunc a fost rezultatul unor atare imprejurari)???
Și o alta nelămurire, mai puțin importanta: cei care vor sa se impartaseasca chiar la Sfânta liturghie din noaptea de Înviere , trebuie sa ajuneze toată ziua de sâmbătă ( eventual și cea de vineri dinainte ...) sau doar de la lăsarea serii? Dacă am stat la Sfânta liturghie pana dimineață, " Pastele" ( pâinea sfintita) , o luam chiar atunci la biserica ( după împărtășanie, anafura, aghiazma), înainte sa mai mâncăm ceva, sau mergem acasă, ne culcam, și o servim dimineață când ne trezim înainte de micul dejun?
Mai exista o "practica" mai mult sau mai putin încetățenita, ca unora dintre cei opriți de la Sfânta împărtășanie sa li se dea totuși în loc aghiazma mare, cam tot în același context adică la zile de sărbătoare, sau în posturile premergătoare, în urma spovedaniei. Este aceasta oportuna, sau utila? E bine sa o cerem, sa " insistam " sa ni se dea, sau lăsăm la latitudinea duhovnicului sa hotărască dansul, și sa ne specifice când e cazul sa o facem?