Este clar ca nu e usor dialogul dintre persoane apartinand a doua diferite confesiuni crestini si ca sunt inca multe prejudecati.
Cazul Mitropolitului Corneanu a demonstrat varietatea de opinii in randul ortodoxiei romanesti in dialogul cu Biserica Catolica.
Varietatea de opinii este oglinda credintei celor ce opineaza. Este normal, deci, ca cei mai slabi de inger sau nestiutori sa aiba pareri gresite, mergand pe sentimentalism. Este la fel de normal ca si cei interesati de ecumenism din cu totul alte ratiuni, nu foarte ortodoxe, si care beneficiaza de sprijinul fatis si nedisimulat al mass-media sa influenteze parerile multora. Din pacate, insa, pentru ei, credinta nu se discuta la nivel de opinie. Ortodoxia are dogmele care o situeaza plenar de partea Adevarului si care elimina din start o astfel de abordare. Asa zisii formatori de opinie infiltrati chiar si in ierarhie, "elitele" ideologice, incearca sa eludeze dogmele sau sa induca subtil si insidios ideea ca sunt perimate, iesite din contextul actual. In acest mod probabil ca vor castiga adeziunea majoritatii si in cele din urma se va realiza aceasta unire, din "dorinta" poporului dezbisericit treptat-treptat. Dar va fi o unire artificiala, politica, a credintelor divergente si a opiniilor, iar nu a Credintei pastrata de Ortodoxie, care nu se poate uni vreodata cu ceva. Solutia unitatii (nu unirii) in Adevar dupa care suspina Biserica de atata amar de vreme este una singura, foarte simpla si o stie toata lumea: renuntarea la toate ratacirile si inovatiile si intoarcerea smerita la Hristos (cel ce nu purcede pe Duhul Sfant) a episcopului Romei si a tuturor celor ce il urmeaza. Altfel va fi ruptura, nu unire, inca una printre altele intamplate de-a lungul timpului.